Trilogia „Din umbra munților″ a scriitorului vrâncean Gheorghe Mocanu, bine primită de critica literară din țară
Criticii literari Grigore Codrescu – Bacău și Emilian Marcu – Iași au scris deja cronici literare generoase despre cele trei romane ale trilogiei „Din umbra munților ″, referințe ce vor putea fi citite în întregime în numerele viitoare ale revistelor de cultură „Plumb″ de la Bacău și „Prosaeculum″ din Vrancea. Autorul trilogiei va fi invitat special, la începutul lunii martie, în emisiunea postului de televiziune „Tele Moldova plus″ din Iași, care transmite atât pe teritoriul Moldovei românești cât și dincolo de Prut în Republica Moldova. Emisiunea este moderată de cunoscutul critic literar din această parte a țării, prof. Univ. Dr. Constantin Dram, directorul Editurii Universității „Al. I.Cuza″ Iași, cel care a analizat atent trilogia și va fi prezent la Odobești cu ocazia lansării de la Casa de cultură C. C. Giurăscu.
Interesul vrâncenilor, mai ales al celor care iubesc literatura, este mare, pentru această apariție editorială. Exemplarele expuse spre vânzare în librăria „Universul cărții″ din Piața Moldovei din Focșani sunt pe cale de epuizare. Nu doar din Vrancea vin cererile pentru achiziționarea trilogiei, s-au primit solicitări din Constanța, Timișoara, Iași, Brașov, Bacău, București, Tecuci ș.a. Foarte mulți dintre doritori sunt profesori- filologi, tineri și pensionari, dar și din alte profesii. Se pare că pandemia a adus cu ea și pofta pentru lectură a celor care sunt nevoiți să stea mai mult în casă în aceste zile din pragul primăverii pe care lumea o așteaptă să vină și în suflete, nu doar ca anotimp.
Vom reda câteva pasaje din cronicile literare menționate mai sus, în speranța că ele vor fi citite în întregime, atunci când vor apărea ultimele numere ale revistelor Plumb și Prosaeculum.
„O adevărată radiografie a unui sat de la marginea lumii și totuși mereu în centrul lumii, satul Ursoaia supranumit de prozator, Borta, din mai multe motive care se vor putea descoperi la o lectură atentă a cărții, realizează, cu mult har, prozatorul Gheorghe Mocanu.
Oamenii satului, cu toate calitățile, dar și defectele lor sunt trecuți prin ciur și prin dârmon, vorba lui Ion Creangă, conturând întreaga suflare din acel loc, atât de aproape de Dumnezeu, și la propriu, dar și la figurat, pentru că era străjuit de o imensă cruce aflată chiar pe dealul Crucii, loc unde fiecare sătean se închina și se ruga pentru spor în casă, sănătate și pentru iertarea unor păcate, știute sau neștiute, deși nimic nu rămânea neștiut în acel loc..
Privită prin ochii unui copil (în volumul I), lumea satului de munte este zugrăvită ca în pictura naivă, cu multă atenție și delicatețe. Retras în sărăcie și în izolare, dar și în multă demnitate, satul Ursoaia din romanul lui Gheorghe Mocanu, capătă sclipiri de diamant pentru că se evidențiază în mod cu totul special, puritatea comportamentului uman.
Scene antologice, precum cele legate de ascunsul carnetului de note în lada cu mălai, unsul schiurilor cu untură pe tălpi după sfatul lui Ilie Boroghină, furtul bicicletei de la un magazin din oraș, și exemplele ar putea continua, sunt descrise cu un firesc remarcabil, cu naturalețea povesti-torului care nu se pripește.
Detaliile pe care le realizează prozatorul sunt de-a dreptul savuroase, credibile, fără a deveni descrieri naturaliste, dar și încărcare de mult umor, un umor sănătos pe care numai țăranii îl pot afișa.
Cu o descriere extrem de atentă a comportamentului uman, particular, dar și cel colectiv, pentru că Gheorghe Mocanu are predispoziție pentru realizarea unui astfel de umor, el surprinde starea de spirit a locuitorilor din acel sat de munte, debranșat de la toate binefacerile civilizației (drumuri, apă curentă, telefon, curent electric etc). Întâmplările fabuloase, ca aceea cu iminenta sosire a cometei, ce în comportamentrul colectiv însemna și sfârșitul lumii, denotă și un anume grad de ignoranță, dar și credință ancestrală moștenită din moși strămoși. Ritualurile sunt respectate cu mare sfințenie deși nu aveau nici biserică și nici cimitir în sat, iar preotul venea pe la ei doar când se nimerea. Și mai ales la praznice și înmormântări, și nici atunci cu mare seriozitate. (…)Proza lui Gheorghe Mocanu se situiază la limita dintre real și fantastic, un fantastic de tip sud-american, în care aceste enclavizări produc comportamente halucinatorii, în care ielele, vântul, ploile sau sclipirile stropilor de rouă în care își spălau oamenii locului dimineața, ochii, fața și palmele, pentru a avea spor la lucru dar pentru a putea privi universul cu ochii limpezi. (…) Adevărate lecții de viață realizează în trilogia sa, prozatorul Gheorghe Mocanu, ceea ce dă multă credibilitate acțiunii dar și personajelor, bine conturate, fiind rupte din realitatea pe care o trăim toții, cu mai puțină sau mai multă intensitate. Ampla relatare a vieții din această parte de țară este o realizare romanescă deosebită, dovedind că autorul cunoaște foarte bine locurile și oamenii și că, ceea ce este foarte impoertant, este înzestrat cu mut har.
Această trilogie realizată de scriitorul Gheorghe Mocanu, se poate situa, cu mult succes, în rândurile romanelor social-psihologice din care se pot învăța extrem de multe″
Emilian MARCU –Iași.
„Un roman în trei volume – cu 598 de pagini în total – n-am mai parcurs de un timp. Mitologia și istoria generate de Țara Vrancei te seduc repede cu puterile lor, mai ales dacă desenele interferate și blindajul unor evaluări, așezate în primul volum – intitulat cu deșănțare Borta, sunt iscălite de universitari, clasici și voci critice de nivel european, ca Ion Rotaru, Fănuș Neagu, Ionel Necula, Florentin Popescu și alții. Nu este vorbă că inteligența creativă și arta compozițională a autorului, născut în satul Ursoaia, cu bune studii juridice se manifestă plenar în evidențierea unor evenimente imposibil de anticipat, provocate de pitorescul unui sat din munți, de istoria românilor, medicina modernă actuală și pitorescul vieții cotidiene a vrâncenilor din toate straturile sociale și cu varii niveluri culturale. Ceea ce mai trebuie remarcat, încă introductiv, e măiestria gradării tensiunii epice a naratorului (ce preia mult din experiența de viață auctorială), receptarea cu eleganță și realism a prejudecăților și superstițiilor unei comunități, unde n-a ajuns nici colectivizarea, iar biserica, școala și cimitirul lipsesc dintotdeauna în Ursoaia – poreclită Borta, drumurile putând fi parcurse, din toamnă până-n primăvară, cu boi puternici, cursurile elevilor și înmormântările fiind satisfăcute la distanță de cinci km. în satul Andreiașu. (...)Romanul lui Gheorghe Mocanu ar trebui citit urmărind câteva planuri distincte, satisfăcute cu expresivitate măcar parțială:
-Tiparele vieții ancestrale, într-un primitivism adesea exagerat; autorul pare a-și fi impus să nu depășească limitele pitorescului rural aflat, prin poziție forestieră (oameni de lemn) în afara istoriei;
- depopularea localității, inclusiv lipsa de preocupări a administrației locale pentru drumuri, ordine, respectul legilor; perspectivă elegiac-satirică;
- psihologia socială și umană a unor oameni care sunt bulversați și agresați uneori de organe;
- ignorarea istoriei și a confortului care undeva și-au făcut efectele.
Valorile durabile marchează bine cele trei volume, mai ales când sunt generate de viața familiei: tată, mamă, frați, soție ș.a.m.d. Trecerea timpului o percepe bine comunitatea, iar filonul credinței strămoșești se manifestă peste tot: biserică, preot, duhovnic. Percepția neantului e captată expresiv, mai ales când apare boala Ilincăi. Amintirea își întinde aripile, când pleacă naratorul la liceu. Obsesia neagră este imaginea doctorului cu părul alb, care pare a-i sugera să-și caute altă nevastă. Călugărul Ghenadie îi arată calea către lumea sacralității, iar statutul de om de afaceri al protagonistului îl aruncă la limita existenței.″
Grigore CODRESCU - Bacău
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
