Preotul Marian Tudor din satul Găgești, selectat să participe la concursul „Voluntar de Elită”
Concursul este lansat de site-ul elitaromaniei.ro, iar amănunte despre el și regulamentul de funcționare puteți citi accesînd titlul alăturat: Lansăm concursul „Voluntar de Elită” cu premii în valoare totală de 10.000 lei!
Pentru a-i da șanse de câștig părintelui Marian Tudor trebuie să intrați pe pagina de facebook a site-ului organizator accesând titlul alăturat: pagina noastră de Facebook și să distribuiți articolul despre preotul din satul Găgești, Vrancea. Distribuiți acest articol sau postarea către rețeaua dvs.
IMPORTANT: când dați Share, copiați textul distinctiv („X participă în concursul #VoluntarDeElita și poate câștiga o donație de până la 5000 lei! Trebuie să copiați acest text și să-l distribuiți împreună cu articolul, pentru a-i crește șansele!”). Astfel, vă asigurați că află cât mai multă lume despre demersul său, iar el/ea aduna Share-uri, spun organizatorii concursului în regulamentul de funcționare.
Prezentăm mai jos câteva fragmente din articolul cu care preotul Marian Tudor din satul Găgești, Vrancea a fost selectat să participe la concursul „Voluntar de Elită”
Marian Tudor, preotul-părinte pentru zeci de copii și familii sărmane
Marian Tudor este preot în satul Găgești din Vrancea. Un sat micuț, dar păstorit de un suflet mare care cunoaște totul despre enoriașii săi și are grijă de fiecare în parte. A construit cantine și centre sociale, case-adăpost pentru femeile agresate în familie și clase de studiu pentru copii, unde îi ajută în ale buchiselii și îi sprijină să meargă la școală.
Foto:Marian Tudor este #VoluntarDeElita și poate câștiga o donație de până la 5000 lei! Detalii complete despre campanie, aici: bit.ly/2Ni7Zav Distribuie articolul despre Părintele Marian, împreună cu tot acest text, pentru a-i crește șansele!-Foto:elitaromaniei.ro
Amintiri frumoase din copilărie, cu părintele Marian Tudor
Marian Tudor s-a născut pe data de 19 ianuarie 1978, în satul Mesteacăn, comuna Vizantea-Livezi, județul Vrancea, într-o comunitate de oameni simpli, onești și săritori, unde se organizau șezători la care venea jumătate de sat.
A avut o copilărie frumoasă alături de fratele și cele două surori ale sale, el fiind cel mai mare. Mama sa era casnică, iar tatăl muncea de cele mai multe ori cu ziua.
Marian Tudor își amintește cu nostalgie povestea părinților săi, care s-au căsătorit de tineri și nu au avut nici casă, fiind nevoiți să locuiască o vreme între niște ziduri fără acoperiș și fără ferestre. Acest lucru, o îndemna mereu pe mama sa să îi împingă către învățătură, pentru a nu trece în viață prin greul prin care a trecut dumneaei.
”Cu toate că se descurcau greu (am realizat târziu asta) au făcut în așa fel încât să nu simțim prea multe lipsuri! Nu prea aveau bănuți să ne dea pentru pachețel la școală, dar în fiecare dimineață când ne trezea avea pregătite gogoși calde sau turte pe plită umplute cu marmeladă ori susane (miez de nucă, cu zahăr topit) și nelipsitul ceai numai bun de băut. Mă gândesc și acum – oare la cât se trezea??? Erau oameni simpli dar chibzuiți. Tata, priceput fiind, ne confecționa o mulțime de jucării din lemn, puști, pistoale, arcuri, cristei, berjă (un fel de sanie care mergea pe iarbă).”
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
