ISU Vrancea:”Salvatorii fără chip. Dispecerii 112” | 11 februarie, ziua 112, ziua dedicată numărului unic de urgență
Uniunea Europeană aniversează, anual, pe 11 februarie, ziua 112, ziua dedicată numărului unic de urgență.
Începând cu anul 2008, 112 este unicul număr de urgență care poate fi folosit de pe orice telefon, fix sau mobil, pentru a putea beneficia, gratuit, de serviciile de urgență (politie, ambulanță, pompieri) în orice țară a Uniunii Europene.
Accidente, incendii, diferite boli, oameni blocați (la înălțime, la adâncime sau în diverse locuri), sunt cele mai frecvente situații semnalate de cetățenii care apelează numărul 112.
La nivelul #ISUVrancea, începând din anul 2011 situațiile de urgență sunt gestionate prin dispeceratul comun pentru situații de urgență, care integrează dispeceratele I.S.U. și S.A.J. Acesta este al cincilea dispecerat integrat între I.S.U. - S.A.J. din țară, iar reunirea sistemului de urgență a fost realizată cu scopul creșterii vitezei de reacție la intervenții și în situații complexe.
Solicitările telefonice ale apelanților care se află în pericol sunt preluate de dispeceri care, într-un timp cât mai scurt, trebuie să afle informații despre situația respectivă, pentru a putea trimite imediat forțele de intervenție salvatoare. De aceea, de obicei, când ne imaginăm o scenă teribilă, avem în minte oameni în uniformă și uităm de faptul că primul ajutor este adresat mai întâi dispecerilor 112. Înaintea tuturor ei sunt primii care află problema sau împrejurarea de urgență. Ei sunt cei care dau startul acțiunii! Ei sunt salvatorii fără chip! Sunt instruiți să rămână calmi, lucizi și să ofere asistență până la sosirea echipajelor de pompieri, paramedici, alpiniști sau scafandri.
În Vrancea, unul din salvatorii fără chip care îți sare imediat în ajutor atunci când suni la 112, este plutonierul adjutant Băjenaru Nicolae. Are o experiență în structura Monitorizare Situații de Urgență și Dispecerat de peste 12 ani. S-a confruntat de-a lungul timpului cu tot felul de cazuri, unele mai mult sau mai puțin fericite. Știe că oamenii se bazează pe ajutorul lui și de aceea tratează cu maximă importanță fiecare apel, pentru că și-a dat seama că timpul reprezintă un prag psihologic pentru apelant: ”Tuturor li se pare că în momente critice, salvatorii întârzie să apară. De multe ori se întâmplă ca la același caz să primim 6-7 apeluri, uneori cu informații diferite. Trebuie să-ți păstrezi calmul și să abordezi situația în așa fel încât să-i faci să înțeleagă, pe fiecare, că îi vei ajuta.”
Cu toate astea sunt și momente când emoția îl copleșește dar conștient că fiecare secundă contează continuă să pună întrebări deoarece: ”Noi suntem busola din spatele intervenției. Trebuie să știm să culegem informații, să intuim gradul de pericol, să fim cât mai preciși în acordarea câtorva sfaturi fiindcă câteodată o secundă poate fi egală cu viața unui om.”
Uneori, poate a fost singurul care a auzit ultimul cuvânt al celor disperați. Povești triste pe care un dispecer le ascunde în inimă. L-a impresionat profund un caz petrecut în anul 2015, în care două femei și două fetițe au murit înghețate, rătăcite în pădure într-o noapte de octombrie. În urma acestei tragedii un copilaș de doar câteva luni a rămas fără mamă. Anii au trecut dar nu a uitat. A retrăit acele momente anul trecut, când a avut ocazia să citească în presa locală cazul lui Marius, băiețelul crescut fără mamă care, la împlinirea vârstei de 5 ani își dorea o bicicletă. Plutonierul adjutant Băjenaru Nicolae i-a îndeplinit dorința, a discutat cu fiul său și, i-a dăruit lui Mariusică bicicleta acestuia.
Își amintește și cazuri fericite, în care chiar el a gestionat situația: „în 2016 un copil de 3 ani se rătăcise în comuna Vizantea Livezi. În urma informațiilor primite am solicitat sprijin aviatic. Decizia a fost salvatoare, copilul fiind găsit în viață după un survol de 10 minute.” Au fost și cazuri mai simple în care sfaturile oferite de el au rezolvat problema „În urmă cu ceva timp un copil de 9 ani a sunat la 112 spunând că s-a lovit la școală și și-a spart buză. Îi era frică pentru că îi curgea mult sânge. L-am rugat să-mi dea numărul de telefon al mamei. Am sunat-o și am avut norocul ca aceasta să fie în apropiere. I-am zis ce s-a întâmplat, și după ce și-a găsit copilul am liniștit-o și i-am explicat ce trebuie să facă. Am fost bucuros când aceasta mi-a mulțumit și mi-a zis că totul este în regulă.”
Așa cum spune și colegul nostru, pe un dispecer trebuie să-l caracterizeze răbdarea, luciditatea și autocontrolul. „Oamenii nu ne sună să ne spună glume, unii țipă, alții se vaită, deseori din cauza emoțiilor sunt incoerenți, se enervează dacă îi întrebi de două ori același lucru dar, trebuie să rămâi calm și să le vii în ajutor. Se întâmplă uneori ca cei care sună să exagereze conjunctura în care se află sau urgența să o reprezinte o durere de cap de 3-4 zile iar în același timp să primești un apel care anunță persoane încarcerate în urma unui accident rutier. Faci față presiunii și tratezi situația corespunzător. Soliciți sprijin de la celelalte servicii de urgență, de la primării, în funcție de gravitatea evenimentelor, sunt înștiințați șefii, încep raportările, etc. În spate e o muncă grea, nu doar răspunzi la telefon. Trebuie să ai cunoștințe din aproape orice domeniu pentru a fi capabil să oferi sprijin și să controlezi situația până la rezolvarea ei.”
Este cunoscută încrederea acordată de oameni acestui serviciu tocmai de aceea crede că „nu trebuie să fim egoiști, trebuie să învățăm să facem deferența dintre o situație de urgență și o situație banală. Cei care sună pentru o banală căzătură în care s-au julit la picior să se gândească că resursa utilizată pentru ei este în defavoarea unui om care poate în acel moment se zbate între viață și moarte.” Un alt sfat pentru cei care apelează ar fi „Să fie cooperanți. Dacă ai sunat și ai înștiințat despre o problemă nu înseamnă că ți-ai făcut datoria civică și poți pleca fără să te intereseze ce lași în urmă. De obicei, întâmpinăm această problemă cu cei care sună pentru a ne anunța despre producerea unui accident sau când văd o persoană căzută în stradă. În astfel de cazuri oamenii sunt reticenți și de multă ori refuză să colaboreze sau chiar să mai răspundă la telefon, atunci când noi îi sunăm să le mai cerem informații suplimentare. Educația în acest sens ar trebui să reprezinte o prioritate. Cred că ar fi necesar să se facă astfel de campanii în școli, în instituții, implicit în mass media, să învățăm cu toții despre: când să apelezi la acest serviciu și cum să te comporți când suni la112.
Cu acest prilej reamintim că în cazul unei situații de urgență atunci când sunați la 112 trebuie să anunțați următoarele: ce urgență aveți, unde este urgența, unde vă aflați, de la ce număr de telefon sunați, cum vă numiți. După furnizarea acestor date, trebuie să rămâneți la telefon, pentru a fi puși în legătură cu serviciul de urgență de care aveți nevoie și pentru a primi eventuale recomandări. Dacă legătura cu numărul unic 112 se întrerupe, trebuie să sunați din nou. Nu închideți până când nu vi se spune. Încercați să rămâneți calmi și să răspundeți la toate întrebările. Respectând aceste sfaturi veți ușura munca colegilor noștri.
Această meserie este considerată una dintre cele mai stresante ocupații însă plutonierul adjutant Băjenaru Nicolae este bucuros că prin profesia aleasă are posibilitatea să ajute foarte mulți oameni. Îi place ceea ce face iar satisfacția cea mai mare o are atunci când colegii cu care comunică în permanență de la preluarea unui apel îi transmit că toată lumea este în siguranță pentru că ”112 salvează viața, proprietatea și mediul”.
Ziua de azi ne reamintește că fără dăruirea și devotamentul salvatorilor fără chip, dispecerii 112, am fi mult mai slabi în cele mai dificile clipe ale vieții iar cu acest prilej le dorim ”La mulți ani!”
Text informații+ foto:ISU Vrancea
