Despre kinetoterapie și kinetorapeuți de excepție
Prea puține persoane cu afecțiuni musculo-scheletice cunosc importanța kinetoterapiei.
Se vorbește foarte mult despre tratamentele medicamentoase, prezența sau absența lor de pe piață, eficacitatea sau ineficiența lor ori despre reacțiile lor secundare, despre importanța tratamentelor chirurgicale și foarte puțin despre importanța recuperării mobilității și creșterii masei musculare prin gimnastică medicală în contextul acestor afecțiuni. Ba chiar și despre dieta și alte terapii complementare auzim tot mai des.
Nici eu nu stiam prea multe despre acest subiect. Nu stiam cat e important sa faci gimnastica medicala si nu oricum ci exercitii adaptate starii tale, recomandate de un kinetoterapeut.
Pana in 2007, desi mai faceam si eu acasa exercitii, dupa ureche, nu cunosteam mai nimic despre toate astea.
In martie 2007 m-am internat pentru prima data la CBR ,,Dr.I Stoia” si cand inca mai eram sub impresia emotiilor din prima zi de internare, asteptand sfarsitul acelei zile, in salon avea sa-si faca prezenta o persoana ce urma sa aiba un impact major asupra evolutiei starii mele ulterioare.
Pentru ca nu ma puteam deplasa la sala, doamna kinetoterapeut Luminita Cinca fusese anuntata de internarea mea si rugata sa vina sa lucreze cu mine in salon.
La inceput a fost foarte mirata cand a aflat ca la Spitalul Judetean ,,Sfantul Pantelimon” din Focsani, kinetorapeutii nu vin sa lucreze in salon cu pacientii ce nu se pot deplasa la sala. In CBR, aceasta practica era obisnuita.
Astfel timp de aproape un an la fiecare internare doamna kinetoterapeut venea in salon si lucra cu mine. Bineinteles ca la fiecare vizita avea grija sa-mi aduca diverse ,,jucarii” cu care trebuia sa lucrez singura pana doua zi. Apoi au urmat mai multe internari la ortopedie, cateva interventii chirurgicale si dupa fiecare cate o internare la reumatologie pentru recuperare. Multe ore de munca… si intr-o zi, dupa vreo zece ani in care nu mai mersesem singura, doamna Luminita cum ii spuneam eu, mi-a luat carjele din mana si mi-a zis:,,Hai sa vedem!”
Un nou inceput
Si o alta etapa a vietii mele a inceput odata cu acele cuvinte. Au urmat luni in care tremuram la fiecare pas facut fara sprijin, pas care totodata pentru mine era o minune.
Tot in sala de gimnastica medicala a CBR am invatat ca musculatura este cea care ne protejeaza articulatiile, astfel cu cat avem o masa musculara mai dezvoltata cu atat vom avea mobilitate mai buna iar articulatiile noastre vor fi mai ocrotite in cazul unor suprasolicitari. De asemenea, tot aici am invatat ca trebuie sa ne respectam limitele si sa nu fortam o articulatie dureroasa.
Aceasta sala a fost locul meu preferat din spital, un loc in care am gasit mereu sfaturi, sprijin, incurajari si chiar prietenie.
Nu stiu cum ar fi fost viata mea daca n-as fi intalnit-o pe doamna Luminita…
Poate ca as fi reusit si singura, sau poate nu… Stiu sigura insa ca sfaturile, mustrarile si incurajarile dumneaei au fost o binecuvantare pentru mine timp de noua ani cat i-am fost pacienta.
Daca aveti poliatrita sau o alta afectiune reumatica si inca nu ati intalnit un medic sau un kinetoterapeut care sa va explice rolul kinetoterapiei in tratarea afectiunii de care suferiti, deschizand usa salii de kineto a Centrului de Boli Reumatice veti intalni trei kinetoterapeute de exceptie: doamna Luminita Cinca, doamna Madalina Stoica si cea mai tanara din echipa, Ioana Yumruk dornice sa ajute pe toti cei ce au nevoie.
Eu nu voi avea niciodata suficiente cuvinte pentru a multumi doamnei Liminita Cinca si colegelor dumneaei!
Pacat ca nu se pune accentul cuvenit pe kinetoterapie in toate spitalele din Romania…
Text preluat de pe site-ul:iuliananegoita.dizabil.eu
Iuliana Negoiţă Prunilă este autoarea unui blog în care scrie despre problemele cu care se confrontă în viaţa de zi cu zi persoanele cu dizabilităţi, http://iuli-ana.blogspot.ro, dar face parte şi din echipa unui site destinat, de asemenea, persoanelor cu dizabilităţi: www.dizabil.eu.
