Dealurile Vrancei freamătă în această perioadă când se desfășoară culesul la vie. O tradiție care este cartea de vizită a județului și care reprezintă activitatea de bază a zeci de mii de vrânceni. Ceea ce ar trebui să fie o sărbătoare, o bucurie pentru podgoreni, este însă un motiv real de grijă și preocupare. Am fost zilele trecute într-o podgorie în apropiere de Focșani unde am discutat cu cei implicați în acest proces, oameni muncitori care stau între rândurile de vie zi-lumină pentru a valorifica roadele pământului. Toți mi-au spus că strugurii se vând cu prețuri între 0,80 lei și până la 1,20 lei, în funcție de zahărul din poamă, ceea ce nu le acoperă cheltuielile de peste an. O grijă constantă pentru cei care lucrează via este asigurarea forței de muncă în această perioadă, când costurile cu zilierii cresc și, mai complicat, nici nu prea se mai găsesc persoane interesate să culeagă. 

Niciunul din cei cu care am discutat nu se simte reprezentat de ceea ce autoritățile județene pregătesc, an de an, la Festivalul Bachus. O manifestare care, prin grandomania baronului ”mama mea sunt eu” și a partidului roșu, se rupe total de ceea ce se întâmplă în podgoriile Vrancei. În ediția din acest an s-au alocat 300.000 de euro, nu pentru a-i avea în prim plan pe fermierii locali, pe țăranii care trudesc în viile din Cotești, Vârteșcoiu, Jariștea, Urechești ori Panciu, ci pentru a vedea pe scenă o defilare electorală de prost gust. Cei 300.000 de euro aruncați pe lăutari și dive pop de Consiliul Județean Vrancea și Marian Oprișan nu rezonează cu disperarea unor oameni care își vând munca pe un pumn de mărunțiș. 

Nici în acest an vrâncenii nu au un drum al viilor practicabil, pentru că drumurile județene sunt în continuare pline de cratere, nu au o promovare a turismului vini-viticol și a gastronomiei locale, deși CJ a luat bani europeni pentru asta, și nu au, până la urmă, un festival care să celebreze cu adevărat munca oamenilor acolo unde ea se depune: în vie, nu în mijlocul orașului, pe un paviment fărâmițat de corupție și incompetență. 

Consider că acești bani ar fi fost mai necesari pentru rezolvarea treburilor urgente din județ și nu pentru hrănirea orgoliului unei persoane al cărei loc este, bineînțeles, la Beciul Domnesc.