Ceasurile, între necesitate şi lux
În era telefoanelor mobile, din ce în ce mai performante, a Ipod-urilor şi a cator şi mai cator accesorii electronice care afişează şi ora, ceasul clasic sau modern şi-a pierdut din virtuţile de altă dată. Dacă ceasul de perete mai are încă locul lui, pe care orice altă minune tehnologică nu a reuşit încă să îl detroneze, ceasul de mană este privit mai mult ca o „rara avis”, de multe ori un simbol al nostalgiei pentru vremurile cand lucrurile curgeau mai încet, ca şi timpul. Ceasul de mană a devenit şi un accesoriu care diferenţiază social, un moft, chiar dacă el, sau măsurarea timpului, se va număra printre nevoile noastre ca indivizi înzestraţi cu inteligenţă. De cand timpul a devenit măsurabil, oamenii au perfecţionat ceea ce, în limbajul de specialitate se numeşte industrie orologeră, de la latinescul „horologium”, care defineşte ceasul de mari dimensiuni situat pe una sau mai multe faţade ale unui turn sau a unei clădiri. Aşa se face că industria de profil, în ciuda crizei, reuşeşte să aducă pe piaţă şi să comercializeze efectiv produse al căror preţ nu este deloc unul mic. Pentru toate buzunarele, aşa cum ar spune un bun comerciant. Ori diversitate în toate, ar spune un specialist în market. Cert este că, la momentul actual, piaţa oferă destule alternative celor interesaţi în achiziţionarea unui ceas, de mană sau de perete.
Nu este un Ceas Rău pentru “Ora exactă”
Unul dintre cele mai cunoscute magazine din Focşani este numit, simbolic, “Ora exactă”. Hazard sau nu, magazinul este situat tocmai pe colţul zonei cunoscute ca “Ceasul Rău”, deşi originile malefice nu au fost devoalate încă. De 18 ani, Ionel Mărăşteanu şi-a făcut un nume în ceea ce înseamnă vanzarea de ceasuri. “Ora exactă” le este cunoscut tuturor focşănenilor, ori că au nevoie de un ceas nou, ori că au nevoie de un accesoriu pentru cel vechi. Chiar dacă vanzările nu mai merg cum mergeau cu ani în urmă, Ionel Mărăşteanu se uită la om şi îi pune pe mană sau îi indică ceasul cel mai potrivit pentru persoana care îl va purta. “Să recomanzi un ceas depinde de foarte multe, de la buget, varstă sau persoana care îl va purta pană stilul vestimentar. Este o artă”, spune patronul de la “Ora exactă”. Şi a avut ocazia să îşi dovedească abilităţile pe care le-a dobandit. Micul magazin de pe colţ are ceasuri de toate mărimile şi pentru toate buzunarele. Deşi nu îi desconsideră pe cei cu bani (n.r.- sau cu fiţe multe), ceasuri de peste 500 lei, Ionel Mărăşteanu aduce, de obicei, la comandă, recunoscand că bugetul este, de cele mai multe ori, determinant în ceea ce priveşte a cumpăra un ceas. “Sunt unii care vin şi vor un ceas ieftin, sunt alţii care vin şi îşi doresc un ceas care să ţină 30 de ani. Pe un ceas care, în vechi, ţinea 30 de ani, a dat poate, la vremea aceea, un salariu întreg. Acum, un salariu întreg este 10-15 milioane de lei (n.r.- vechi) şi am ceasuri care, la acest preţ, ţin şi 30 de ani. Cele mai ieftine ţin de banii pe care îi dai”, a declarat Ionel Mărăşteanu.
Magazinul Cellini din Focşani, închis de timpuri
Cele mai scumpe ceasuri de marcă din Focşani puteau fi cumpărate pană de curand de la magazinul Celini, care avea deschis un raion în magazinul Romarta. Din cauza vanzărilor scăzute, reţeaua naţională a închis micul magazin de bijuterii şi ceasuri de la Focşani, singurul butic de unde puteau fi achiziţionate ceasuri din celebra marcă eleveţiană Tissot, de exemplu. Reţeaua mai deţine două magazine B&B Collection, în complexul comercial Promenada Mall şi în magazinul Milcovul, însă nu are la vanzare ceasuri din categoria lux, ci pentru clasa de mijloc. Ambele branduri au şi magazine online. Preţurile pot ajunge, la produsele aflate în magazinele de la Focşani, pană la valoarea de 1800 lei, iar produse mai scumpe pot fi aduse şi pe comandă dar pot fi achiziţionate şi online.
O scurtă istorie a ceasurilor
Se crede că ceasul, asa cum este el cunoscut azi, a fost inventat în 1300, dar nu există o dată exactă pentru asta. Instrumente de cunoaştere a momentului zilei au existat încă din antichitate. Egiptenii au construit ceasul solar, obeliscul. Orele erau determinate după felul în care se miscau pe pămant umbrele lui făcute de lumina solară. Asta îi ajuta să ştie în ce moment al zilei se aflau. De asemenea, un alt model primitiv de măsurare a timpului este clepsidra. Este un vas din sticlă cu două compartimente. Cel de sus are o cantitate de nisip, apă sau mercur care pică în compartimentul de jos într-un anumit interval de timp. Clepsidra a fost folosită în Europa în secolul XIV. Primul ceas public a fost făcut şi ridicat în Milano, Italia, în 1335. Oamenii nu au avut ceasuri în casele lor pană în secolul al 14-lea. În 1500 un lăcătuş german numit Peter Henlein a început să facă ceasuri mici care aveau însă numai braţul pentru a indica ora, nu şi cel pentru minute şi nu avea protecţie de sticlă deasupra. Aceste ceasuri erau de mărimea unui puc de hochei şi erau cărate în mană sau în buzunar. Industria orologeră trece printr-un boom fără precedent, în fiecare an sporind numărul celor atraşi de mecanismele ce funcţionează cu precizie de miime de secundă. Iar pasionatii pentru care un ceas a devenit simbolul a ceea ce înseamnă "a good life" văd turismul la manufacturi şi muzee tematice ca o expediţie într-o lume de poveşti cu artizani, mecanisme minuscule, sute de ore de muncă, pietre preţioase, prinţi şi prinţese adevarate.Mai multe despre ceasuri pe www.bijuteriiceasuri.ro (Gabriel SAVA)
