TOŢI PENTRU UNU, UNUL PENTRU TOŢI... Veterani ai Armatei României răniţi în teatrele de operaţii, în vizită în Afganistan
Orele 17 şi ceva, în baza aeriană din Kandahar. Soarelele se pregăteşte să apună. Suntem la aeroportul militar şi aşteptăm să soseasca un nou detaşament de camarazi ai batalionului din Câmpulung Muscel, militari care ne vor înlocui în cadrul misiunii Resolute Support. Aşteptăm cu o oarecare strângere de inimă sosirea acestui nou transport. Cu el vor sosi şi cinci oameni dragi sufletului meu, cinci veterani ai teatrelor de operaţii, răniţi în misiunile internaţionale la care au participat.Cu o parte din aceşti camarazi veterani, am lucrat de a lungul timpului fie în teatrele de operaţii fie în ţară.
Plutonierul adjutant Hanganu Gabriel, plutonierul adjutant principal Toma Mihai, plutonierul major Buturugă Constantin, caporalul clasa a III-a Drehluţă Florin, caporalul clasa a III-a Berdei Cornel - la prima vedere par nişte nume de militari cu grade, înşiruite într-o ordine aleatoare.Nişte camarazi care au intrat în teatrul de operaţii din Afganistan.
Chiar dacă au statut de răniţi şi nu mai pot participa efectiv la o misiune internaţională, au avut totuşi tăria de a reveni în locul unde destinul le-a schimbat într-o secundă sensul vieţii.Sunt cinci camarazi care au fost răniţi aici. Sunt cinci camarazi care au dorit să retrăiască pentru câteva zile poate ceea ce au iubit ca militar, pentru că da, misiunea a însemnat pentru ei şi nu numai totuşi recunoaşterea unui profesionalism dobândit în miile de ore de instrucţie.
Pe pista îşi face apariţia maşina ce va însoţi avionul până la locul de aterizare. Follow Me, inscripţia după ea mă duce cu gândul poate la destinul militarului, destin care îl îndeamnă să–şi urmeze echipa acolo unde misiunea o cere....Maşina aduce avionul la punctul de debarcare, iar militarii încep să coboare, luând contact cu aerul rece de aici din Afganistan. Într-un final îşi fac apariţia şi cei cinci camarazi veterani, însoţiţi de către locotenent colonel Niţă Raluca, coordonatoarea programului
Programul de recuperare a militarilor răniţi în teatrele de operaţii este organizat de Ministerul Apărării Naţionale, prin Direcţia calitatea vieţii personalului, cu sprijinul Statului Major al Apărării .
Emoţia revederii bazei militare se putea citii pe chipul lor. Într-o fracţiune de secundă vizualizeaza locul de debarcare şi aud primele remarci…,, nimic nu s-a schimbat ,, …,, acolo trebuie să fie aeroportul civil,,…,, zborul a fost plăcut,,…Ne îmbrăţişăm, schimbăm vorbe prieteneşti. Ne vor aştepta zile de efort comun, de întâlniri cu camarazii români aflaţi în baza din Kandahar. Vor fi zile de bucurii, tristeţi, poveşti dar şi o upgradare informală cu misiunile executate de către inimile neînfricate în cele şase luni de misiune.
I-am lăsat să se odihneasca după zborul efectuat. Activităţile din prima zi a programului erau lesne de ghicit aici in Afganistan…briefieng-urile de securitate, NSTM şi PSI, prezentarea programului, prezentarea regulilor de conduită. A urmat apoi o vizită a zonelor administrative ale campului românesc, a locurilor de pregătire a misiunilor dar şi prezentarea TOC–ului de companie. Tot în cadrul programului militarii răniţi s-au întâlnit cu personalul medical al facicilităţii ROL 3 şi ROL 1, au discutat despre starea lor de sănătate, despre cum sau recuperat şi cum au reuşit să depăsească momentele dificile în care sau aflat atunci cănd au fost răniţi. Au mai vizitat baza aeriană din Kandahar la bordul unui autovehicul militar blindat având asupra lor atât echipamentele de protecţie individuală cât şi armamentul din dotare, punctual de acces în baza-ECP-5, dar şi campul Elementului Naţional de Sprijin.
Un loc aparte al acestei vizite l-a ocupat discuţiile libere avute cu militarii batalionului, cu colegii. Au vorbit despre misiunile executate în aria de responsabilitate, despre provocările cu care sau întâlnit în această misiune, despre cum sau recuperat dupa executarea misiunilor, etc.
Plutonier major Buturugă Constantin:
Afghanistanul a rămas neschimbat. Poate mai puțină lume, mai puțină forfotă. Muntele e tot acolo, în zare. Îl păstrezi mereu în memorie, dacă l-ai zărit, măcar o dată, ieșind din praf. Cînd îl revezi știi cu siguranță că ai ajuns ... acasă!
Una peste alta, m-a bucurat revederea colegilor alături de care am luptat .
Colegii mei sunt la fel, sunt neschimbați... poate, doar mai înțelepți de ani și misiuni. Cei la prima misiune, cu aerul războinic și provocator, cei trecuți de mai multe ori prin teatrul de operații, așezați și înțelepți. De multe ori, constat, că împrumută ceva din locul acesta: înțelepciunea și veșnicia.
Plutonier adjutant principal Toma Mihai
Recunosc, mi-a fost dor de Afganistan - chiar dacă nu mulți înțeleg cum îți poate fi dor de țara asta – și mi-au lipsit apusurile văzute din Kandahar. Mă bucur că am putut fi alături de militarii inimi neînfricate și i-am putut revedea în munca lor de zi cu zi, aceasta vizita nu a facut altceva decât să îmi readucă aminte cît de diferită poate fi noțiunea de normalitate. Pentru mine dar si pentru militarii de aici, normalitatea înseamnă armele de care nu se despart niciodată și vigilența care nu slăbește nici o clipă...
Sentimentele pe care le-am trăit când am reajuns pe Kandahar sunt de nedescris. Nu le pot exprima în cuvinte. Aerul, mirosul, agitația militarilor din bază imi trezesc amintiri din misiunile anterioare la care am participat. Am un sentiment de mandrie ca am avut si eu rolul meu (mic) in operatiile ce se desfasoara aici in Afganistan in incercarea de a opri acest flagel numit terorism.
Multumesc celor care au facut posibila aceasta reintoarcere in trecutul meu tumultos.
În ultima zi a vizitei lor aici în Afganistan, am putut înţelege ce se află în sufletul lor, am simţit regretul lor că nu mai pot continua misiunea, regretul că nu mai pot participa la o patrulă sau o misiue în arie. Au predat cu tristeţe în suflet armamentul şi echipamentele de protecţie.,,Nu mai putem rămâne o zi ,,m-a întrebat unul dintre ei. Am zâmbit şi l-am îmbrăţişat.
Drum bun şi Dumnezeu să vă ocrotească dragi mei camarazi veterani. Sunt sigur că şi povestea voastră va continua aşa cum şi povestea inimilor neînfricate va continua întru cinstea Armatei României.
Aflat la a doua ediţie, programul ,,Recuperarea Memoriei,, este organizat de Ministerul Apărării Naţionale, prin Direcţia calitatea vieţii personalului, cu sprijinul Statului Major al Apărării. În cadrul primei ediţii, desfăşurată în octombrie 2016, au făcut deplasarea în teatrul de operaţii nouă militari răniţi. Militarii participă la program pe bază de voluntariat, cu avizul structurilor de asistenţă psihologică.
În prezent, Armata României are 920 de militari în misiuni internaţionale, peste 600 dintre aceştia fiind la datorie în Afganistan.
În ultimii 20 de ani, 29 de militari români au căzut la datorie în teatrele de operaţii, aproape 180 fiind răniţi în aceste misiuni.
Lt. Col Toni Ene
