Foto | Interviu cu un vrâncean originar din Ploscuțeni care a încheiat recent o expediție cu bicicleta prin Europa. În 4 luni el a parcurs 5800 km
Cotidianul nostru vă prezintă în ediția de astăzi un interviu cu vrânceanul, Alexandru Mădălin Peride, în vârstă de 30 de ani, originar din Ploscuțeni care a încheiat recent o expediție cu bicicleta prin Europa. În 4 luni a parcurs 5800 km străbătând Franța, Italia, Austria, Slovacia, Ungaria și România.”Traseul în România a trecut prin Oradea, Brașov și apoi spre Ploscuțeni.Am văzut peisaje frumoase prin România dar a fost destul de stresant din cauza multor șoferi de mașini și camioane care treceau foarte aproape de mine fără să încetinească. Ciclismul aici este testul final pentru nervii tăi.Nu e de mirare că România are cea mai mare rată de accidente auto din Europa!M-am adaptat și, admirând peisajele cromatice ale toamnei, am ajuns cu bine acasă.” menționează Alexandru Mădălin Peride în interviul realizat pentru Ziarul de Vrancea de psihologul Nataliea Albu, din Ploscuțeni.Citiți în continuare textul integral al interviului
Cine ești tu, Alexandru Mădălin Peride?
Aș zice că sunt un singuratic, născut în comuna Ploscuțeni, Vrancea. În februarie am împlinit 30 de ani. Împreună cu familia, în 2003 ne-am mutat în Italia, iar în 2014 m-am stabilit singur în Anglia.
Cum ți-a venit ideea expediției?
De când eram copil voiam să călătoresc prin lume, să văd peisaje, să văd alte culturi. Ideea inițială a fost să pilotez avioane. Planul vieții a fost însă altul și m-am adaptat la alte moduri de a călători și de a fi pilotul vieții mele. Ideea acestei expediții a încolțit în luna aprilie 2022 și pe 3 iunie am pornit în aventură cu bicicleta.
În Anglia eram pe punctul să cumpăr o casă, însă mai mult o percepeam ca pe o colivie care cobora asupra vieții mele. Și am ajuns la punctul în care mi-am zis: Trebuie să plec!
Ai avut un plan detaliat al expediției din Londra până-n Ploscuțeni? Ai pregătit mult această călătorie?
Nu am avut nici un plan detaliat pentru expediție. Voiam să merg prin Alpi și să ajung la părinții mei în Ploscuțeni.
În fiecare zi mă uitam pe hartă și căutam alt loc de campare pentru ziua următoare. După ce am ajuns în Alpi, am decis să merg până la Roma să mă întâlnesc cu fratele meu, care ajungea acolo în luna August din Taiwan.
De acolo am vrut să traversez munții Apenini spre nord și să merg prin Austria și de acolo spre România.
Și așa a fost aproape tot traseul. Prin munți sau orașele mai mari mă opream câte o zi să vizitez locul sau să urc pe culmea munților.
Ce țări ai străbătut?
Franța, Italia, Austria, Slovacia, Ungaria și România, în total peste 5800 km.
Franța am traversat-o de la Nord la Sud. Este o țară foarte frumoasă, cu multe piste pentru biciclete și mulți bikepackers.
La începutul călătoriei am întâlnit un bikepacker francez, RicStephane, care m-a ajutat foarte mult la început și mi-a dat multe sfaturi despre călătoria cu bicicleta. Am călătorit împreună câteva zile, și chiar dacă el nu vorbea engleză și eu nu vorbeam franceză, ne-am înțeles.
În Italia am intrat pe la pasul Mont Cenis, 2083 m. Este o țară spectaculoasă. Munți înalți și frumoși, sate și orașe vechi pline de istorie și dealuri peste tot.
În Austria călătoria a continuat prin Muntii Dolomiți, o țară perfectă pentru bikepackers. Sunt piste pentru biciclete prin toți munții și oameni respectuoși peste tot. Și peisajele sunt de vis! Totuși, vremea în munții atât înalți este imprevizibilă și poate fi foarte aspră.
În Slovacia am mers doar până la Bratislava și apoi am intrat în Ungaria.
De la Viena până la Budapesta am mers de-a lungul Dunării. Un traseu destul de plat, dar foarte frumos pe care mulți bicicliști îl fac.
De la Budapesta am pornit spre vama Borș, intrarea în țara natală. Traseul în România a trecut prin Oradea, Brașov și apoi spre Ploscuțeni.
Am văzut peisaje frumoase prin România dar a fost destul de stresant din cauza multor șoferi de mașini și camioane care treceau foarte aproape de mine fără să încetinească. Ciclismul aici este testul final pentru nervii tăi.
Nu e de mirare că România are cea mai mare rată de accidente auto din Europa!
M-am adaptat și, admirând peisajele cromatice ale toamnei, am ajuns cu bine acasă.
Deși călătoria mea a durat patru luni, fiecare zi a fost o aventură.
Dar ceea ce a fost fascinant și o să-mi aduc aminte toată viața este când m-am trezit la ora 2 noaptea în Munții Alpi în Austria și am ieșit din cort. Campasem la un camping destul de spartan, fără lumini pe afară. Când mi-am ridicat privirea, cerul era plin de stele. Nu era niciun punct gol. Pentru prima dată am văzut Calea Lactee în toată măreția și frumusețea ei.
Ai avut așteptări anume sau te-ai adaptat din mers?
Nu am avut nici o așteptare. Am vrut doar sa plec și să fac o plimbare mai lungă. Pe drum am învățat ce mai trebuia pentru a călători bine. Aceasta a fost călătoria mea lungă de 4 luni din Anglia până-n România. Prin zile însorite și furtunoase, prin vânt și ploaie, am mers mereu mai departe. Eu, bicicleta și cortul meu! Am întâlnit oameni faini pe drum și niște animale drăguțe. Per total a fost o perioadă grozavă. Cu un consum caloric mediu de 3842 calorii pe zi timp de aproape 4 luni.
Din câte-mi amintesc ai avut și anul trecut o călătorie, ne poți rezuma pe scurt unde anume? Au fost și altele?
În octombrie 2021 am parcurs Drumul Sfântului Iacob (Camino de Santiago), în Spania.
Este un pelerinaj pe care multe persoane îl fac din motive diferite.
Sunt multe trasee. Eu am făcut Drumul Francez, de la Saint Jean Pied du Port până la Santiago de Compostela, în jur de 800km pe jos, cu rucsacul în spate.
Ai sosit în Ploscuțeni chiar de ziua mamei tale, ce cadou poate fi mai frumos din partea unui fiu respectuos și iubitor? Ai planificat încă de la plecare sosirea exact la aniversarea mamei?
Nu știu cât de frumos a fost cadoul acesta. Ar trebui să o întrebați pe mama despre asta și arată spre ea.
Nu am plănuit de la plecare sosirea. După ce am intrat în Romania, mă uitam într-o seară pe hartă și am văzut că mai aveam cam 700 de km până la Ploscuțeni și mai erau 13 zile până la ziua mamei mele.
Și în acea seară am decis să-i fac o surpriză mamei și să ajung chiar de ziua ei de naștere.
Simți că această expediție a adus o schimbare? Ai depășit niște limite, te simți un om special?
Această expediție m-a făcut mai dur mental și fizic și mi-a dat timp să reflectez asupra vieții mele. Nu mă simt un om special. Pentru mine a fost o plimbare și cred că mulți ar putea face asta.
Când ți-ai anunțat intenția expediției, familia, prietenii, te-au susținut?
Da, am fost susținut în decizia aceasta. Câțiva erau un pic îngrijorați dar au înțeles că trebuia să fac asta pentru mine.
Dacă ar fi să rezumi această expediție într-un singur cuvânt, care ar fi acela?
VREDNICIE!
Ai un motto în viață?
,,Fă-ți viața să merite!”
Ce valori, sfaturi îți sunt de folos și cine ți le-a dat?
Cu 12 ani în urmă am primit un text de la un prieten pe care l-am cunoscut la o mănăstire Buddhistă din Italia și descrie stilul meu de viață destul de bine.
Dacă găsești un tovarăș matur,
un tovarăș de călătorie, drept și înțelept,
depășind toate pericolele
mergi cu el/ea, mulțumit,
conștient.
Dacă nu găsești un tovarăș matur,
un tovarăș de călătorie, drept și înțelept,
mergi singur
ca un rege care renunță la regatul său,
ca elefantul din sălbăticia Matanga,
turma lui.
Parte din discursul lui Buddha
KhaggavisanaSutta: Un Rinocer
Sunt vegan și straightedge (am un stil de viață sobru: nu am fumat, băut alcool sau consumat nici un fel de droguri niciodată în viața mea). Cred că mulți știu ce înseamnă a fi vegan, însă eu sunt basic: nu consum și nu folosesc nici un fel de produs de origine animală sau produse care au fost testate pe animale. Dar sfatul cel mai important care mi s-a dat în viața asta a fost: „Fă ceea ce este corect pentru motive corecte”. L-am auzit și citit in mai multe cărți și de la mai multe persoane.
Ce planuri ai pentru viitor
O să mă întorc în Anglia (sunt și cetățean englez), și voi începe un curs de studiu pe lângă muncă. Și poate în viitor o să plec iar la drum. Lumea este mare și viața scurtă!
Un cuvânt de rămas bun, un îndemn, un sfat pentru cititori?
Viața voastră este numai a voastră. Nu fiți o altă statistică! Trăiți-vă viața!
Îți mulțumesc că ai împărtășit cu noi povestea expediției tale!
Și eu vă mulțumesc foarte mult pentru oportunitatea de a împărtăși povestea mea cu voi.
Interviu realizat de Nataliea Albu, psiholog pensionar, Ploscuțeni
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
