Filtru românesc la intrarea în baza militară de pe Aeroportul Kandahar
De regulă, cei care trec pe aici abia au timp să observe, sunt prea preocupaţi de inamic, de pericol, de siguranţa lor, de calitatea îndeplinirii misiunilor de luptă şi de grijile lor. Pe fundamentul executării misiunilor s-au apropiat de oameni, de viaţa din jurul lor şi au început s-o trăiască împreună cu ei.
Acoperiţi de o stare de mefienţă, militarii Batalionului de Infanterie Protecţia Forţei „Brave Hearts” au ales să fie implicaţi în tot ceea ce există în jurul lor şi rulează zile identice atât ca număr de ore cât şi ca ambient comunicativ. Totul se învârte în spectrul comun al unui îndemn concret - STAY ALIVE..
Şi mai ştiu ceva: că suntem aici să facem bine, să aducem binele în viaţa unor oameni, pentru ca la finalul acţiunilor, inimile neînfricate să-şi fi adus contribuţia la binele unui popor.
Aprecierea câştigată şi aici ne dă putere şi încrederea că drumul nostru este cel bun, că valoarea noastră nu este numai profesională, este şi moral - socială şi că eternitatea, de fapt, este tot timpul lângă noi, numai că trebuie să te bucuri de recunoştinţă, să trăieşti în conştiinţa cuiva care să-ţi ducă povestea şi faptele în lume.
Mă aflu astazi alături de o structură a cărei misiune implică multă atenţie, mult calm dar şi o intuiţie aproape nativă. Mă aflu într-un loc unde cea mai mică abatere de la procedurile operaţionale poate duce la acţiuni cu urmări incalculabile.
Multe bariere de beton, sârmă ghimpată, semne de circulaţie, dispozitive de scanat persoane şi maşini, indicatoare de tot felul, oameni care îţi fac semne şi lista poate continua. Am zis la un moment dat că mă aflu înt-o uzină cu foc continuu.
Ca să intri în baza militară de pe Aeroportul Kandahar trebuie să treci de un filtru extrem de complex, iar cei de care depinde securitatea tuturor celor de aici sunt militarii români, solicitaţi de parteneri pentru această misiune, datorită felului în care trupele noastre au asigurat şi în anii trecuţi securitatea terestră a bazei.
Practic, nimic nu trece fără să fie verificat la punctele succesive de control. Da, după cum aţi putut intui mă aflu la principala poartă de acces din Baza Aeriană Kandahar.
Întins pe o suprafaţă considerabilă, Entry Control Point Numărul 5(ECP 5) este deservit de militarii de la Compania a 4-a „Vipers” condusă de căpitanul Breazu Gheorghe, care m-a însoţit pe tot parcursul vizitei de documentare. L-am rugat sa-mi spună câteva cuvinte despre ce se întâmplă în acest loc.
...avem proceduri foarte bine stabilite în ceea ce privește accesul în bază. Incidente au fost foarte multe. Au fost găsite la controlul efectuat de către militarii Companiei IV persoane care dețineau droguri, cuţite, diverse obiecte pe care le ar fi putut folosi pentru a vătăma militarii din bază. Nu de puține ori ne-a fost testată vigilența și modul în care ne desfășuram controlul. Gândiți-vă numai ce s-ar putea întâmpla dacă un dispozitiv exploziv sau componente ale unui dispozitiv exploziv improvizat trec de ECP 5 către baza militară KAF. Am înțeles din țară încă din perioada de pregătire ce rol are misiunea structurii pe care o comand aici în Afganistan. Și am mai conștientizat ceva: că de munca noastră, a militarilor români din compania mea, depinde liniștea unei întregi baze militare...
După ce am stat de vorbă cu comandantul de companie aveam sa-mi fac un bilanţ asupra misiunii lor. Este probabil una dintre cele mai complexe misiuni pe care le îndeplinesc militarii cu inimi neînfricate, misiune executată cu un profesionalism exemplar şi credeţi-mă nu sunt cuvinte deloc mari. Militarii cu care am stat de vorbă se treziseră la 4 dimineaţa şi până după amiază aveau să-şi îndeplinească misiunea aşa cum o fac zi de zi. Am intrat însoţit de către comandantul companie în punctul de comandă al structurii. Încăperile au fost uşor personalizate cu peisaje româneşti sau o pildă scrisă pe un placaj. Multe acronime, un limbaj cu totul specializat, priviri vigilente, seriozitate maximă şi evident concentrare. Monitoarele imense şi tot felul de dispozitive despre care nu am întrebat ce înseamnă pentru că aş fi răpit prea mult din timpul militarilor, completează spaţiul în care militarii de la Compania a 4-a ”Vipers” îşi desfăşoară activitatea. Privesc cum din mişcarea unui joystick militarul de serviciu mă aduce foarte aproape de punctul de acces, mă aduce foarte aproape de locul de scanare al autovehiculelor. Părăsesc acest centru de control şi mă îndrept către punctul de verificare şi acces în bază al personalului, locul unde persoanele sunt scanate şi controlate pentru a nu introduce în bază materiale prohibite.
Nu ne facem simţită prezenţa şi rămân să privesc la ceea ce se întâmplă, urmăresc ca într-un film, tot ceea ce militarul desfăşoară într-o ordine calculată.
Este un adevărat algoritm, multe automatisme pe care le foloseşte pentru ca nimic să nu-i scape neverificat. Actele sunt verificate, câteva priviri cu dus întors între cartea de identitate şi individ, două întrebări scurte şi gata, se poate intra. Pare un job simplu, dar vă pot spune, doar pare….
Aproape acelaşi lucru se întâmplă şi la poarta de acces a maşinilor. Aici autovehiculele vin, se opresc, cei din interior coboară, sunt verificaţi, acte, discuţii, control, repet control, bariera coboară de această dată (aşa e modelul) şi au intrat…
Caporal Cotîrleț Marian
…sunt aici din august… am experienţa misiunii anterioare, parcă sunt aici de ani de zile. Este o misiune foarte importantă,deoarece pe aici trec toate maşinile civile şi militare pe care trebuie să le verificăm înainte să intre, să nu conţină ceva suspect care să pună în pericol ceilalţi colegi şi forţele coaliţiei. Este foc continuu aproape în fiecare zi, deoarece este o intrare şi o ieşire aproape neîntreruptă de vehicule militare şi civile, pe care trebuie să le identificăm, să le verificăm să le scanăm…
Ce mi-a mai atras atenţia în acest spaţiu al focului continuu din baza KAF? Doi căţei simpatici, în cuşti bine îngrijite cu urechile ciulite şi ochii aţintiţi înspre noi. Sunt câinii dresaţi de la Military Working Dogs. Doi civili africani, însoţitorii lor, mi-au explicat despre aptitudinile câinilor din dotare în depistarea substanţelor interzise şi a explozibililor pe timpul controlului persoanelor şi maşinilor.
După ce am văzut şi acest punct de acces, am rămas la discuţii cu comandantul companiei, căpitanul Breazu Gheorghe.
La un flux de aproximativ 150 de persoane, 40-60 de maşini în fiecare zi, să le iei pe fiecare la mână nu este uşor într-o tură, avea să-mi spună comandantul companiei şi sincer, după o zi petrecută alături de ei, îi dădeam dreptate. Şi ce am mai aflat? Că militarii s-au obişnuit cu ritmul de lucru în ture întrucât fac acest lucru de aproximativ cinci luni şi ceva, s-au obişnuit şi cu servitul mesei „pe poziţii” , masă care este adusă de către administratorul subunităţii şi colegii de la logistică. Că după executarea misiunii, îşi reiau programul în cadrul subunităţii sau se bucură de timpul liber în facilităţile din bază.
Militarii Companiei a 4-a şi-au început misiunea din Afganistan în luna august 2017, iar timpul se scurge repede. Suntem aproape de finalul misiunii şi toţi ne gândim la un singur lucru – să ajungem cu bine acasă. La ECP 5 este o echipă în adevăratul sens al cuvântului, profesionistă şi vigilentă. Suntem câteva mii de suflete în Baza Aeriană Kandahar care dormim, facem sport şi lucrăm liniştiţi pentru că şi ei ne veghează.
Cam asta a fost despre militarii din Compania a 4-a „Vipers”… dar povestea inimilor neînfricate continuă….
P.S. În baza militară KAF a sosit și primul detașament militar al camarazilor de la Batalionul de Protecția Forței ,,Vulturii Carpaților,, din Câmpulung Muscel, camarazi care ne vor înlocui în cadrul misiunii NATO Resolute Support începând cu jumătatea lunii februarie.
Lt. Col. Tony Ene
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
