Vrinceanca din tara celor 13 Mosi Craciuni
O apreciata antrenoare de gimnastica, fosta profesoara la Clubul Sportiv Scolar de Gimnastica Focsani, condus de antrenoarea emerita Adriana Lescovar, s-a stabilit de doi ani in Islanda, una dintre cele mai exotice tari din Europa. Profesoara se ocupa de pregatirea micutelor de la Clubul Fimlekafelagid Bjork din capitala Reykjavik, unde fac sport peste 700 de copii. Indragostiti de succesul Nadiei Comaneci, micutele islandeze se ingramadesc la clasa antrenoarei din Focsani. Islanda este numita si "tara ghetii si focului" pentru ca ghetarii se «imbratiseaza» aici cu vulcanii iar din alaturarea lor iau nastere izvoare termale, cascade aurii si cele mai spectaculoase geysere de pe glob, care ajung pina la 30 de metri inaltime. Islanda este si tara aurorelor boreale, a elfilor si locul in care se spune ca oamenii traiesc mai ceva ca in povesti. Intr-un cuvint, o tara superba, in care chiar merita sa traiesti. Daca ziua de vara are aproape 24 de ore, iarna soarele este zgircit in aparitii, insa lumina sarbatorilor de iarna compenseaza din belsug intunericul polar. Pe 21 decembrie, ziua a avut numai doua ore.
Putini stiu ca Nicoleta Branzai este antrenoarea care a descoperit-o pe cunoscuta gimnasta Monica Rosu, dubla medaliata cu aur la Jocurile Olimpice din 2004 de la Atena. Pentru performanta ei, antrenoarea chiar a fost decorata de catre Presedintia Romaniei. Chiar daca gimnasta Monica Rosu a renuntat la activitatea de performanta, iar acum este studenta, cele doua nu s-au uitat. "Da, Monica Rosu a fost eleva mea si chiar ma mindresc cu asta. Eu am selectionat-o pentru gimnastica si am lucrat primii 4 ani si jumatate din viata ei sportiva. Chiar zilele acestea m-a sunat pentru a ma felicita de sarbatori", ne-a spus din Islanda antrenoarea Nicoleta Branzai. Chiar daca are in spate o cariera consistenta si s-a bucurat de succese alaturi de elevele sale, profesoara a avut curajul sa inceapa o viata noua in republica insulara scaldata de apele Oceanului Atlantic. Pentru cei care nu stiu, Islanda este foarte aproape de Groenlanda si de Cercul Polar, intre Europa si America de Nord si nu face parte din UE pentru ca nu a vrut sa cedeze apele teritoriale bogate in peste. Pentru ca vine dintr-o tara care este o forta in gimnastica mondiala, munca profesoarei din Focsani a fost foarte apreciata, iar islandezii au rugat-o sa ramina dupa primul an de contract. Anul acesta, Nicoleta si-a luat cu ea si familia pe care nu dorea sa o stie atit de departe.
Cum e sa traiesti intr-o tara perfecta
Intre gheturile Islandei, Nicoleta Branzai a descoperit o viata mai buna, unde munca este apreciata, iar oamenii se respecta intre ei. Nici nu ar fi putut sa fie altfel, dat fiind ca Islanda a fost numita in clasamentul din 2007 al Natiunilor Unite tara in care este cel mai bine sa traiesti. De altfel, in presa romana Islanda apare doar la superlativ, ca o tara aflata in topul perfectiunii: oamenii cistiga bine, ocupa locul IV in topul mondial al fericirii, speranta de viata este printre cele mai ridicate din Europa, coruptia aproape ca nu exista, femeile au un cuvint de spus in politica, ca doar islandezii au avut prima femeie presedinte, ca sa nu mai spunem ca ReykjavÃk este prezentata ca fiind cea mai curata capitala din lume. Nicoleta Branzai confirma toate acestea. "Odata am plecat dintr-un magazin uitind sa iau restul, iar vinzatoarea a alergat disperata dupa mine pentru un kron. Asta e ceva cam 10 bani la noi"¦ Este intr-adevar o tara deosebita, cu oameni reci in aparenta, insa care incearca sa te ajute sa te integrezi. Serviciile publice sint civilizate, cu bonuri de ordine la intrare, ca apoi sa te asezi linistit pe o canapea, sa-ti bei cafeaua, sa maninci biscuiti si sa citesti ceva, toate astea oferite gratis, asteptind sa ti se afiseze numarul pe care l-ai primit la intrare si sa vorbesti cu un functionar care totdeauna este amabil. La institutii paza aproape nu exista, taxele si toate facturile se pot plati prin internet. Au simplificat totul, sa le fie cit mai usor. Intr-adevar, ReykjavÃk este un oras curat, plin de verdeata, cu oameni civilizati, care nu te claxoneaza cind sint grabiti, care asteapta rabdatori la rind chiar daca cineva inaintea lui abia se misca. Intre noi fie vorba, daca acest oras ar fi acasa chiar ca mi-ar fi pe plac!", ne-a povestit Nicoleta. Chiar daca nu se simte acolo ca acasa, antrenoarei nu-i pare rau ca a plecat. "Ma gindeam cu mult timp inainte sa incerc sa merg undeva unde stii ca miine va fi la fel ca si azi sau poate mai bine, unde ai o siguranta a viitorului... Dar nu reuseam sa ma hotarasc sa fac pasul, pentru ca sint legata sufleteste de locuri si oameni". Intr-o buna zi, un coleg a pus-o sa aleaga foarte repede si a spus "da". "Pe urma totul a decurs intr-o mare viteza, nici nu am avut timp sa-mi dau seama cind am ajuns aici. Despre Islanda stiam din carti, din reportaje, insa ma ingrozea clima pe care aveam sa o gasesc aici. Nu a fost chiar asa; aici, in zona de golf a Reykjavikului, vremea e mai blinda, doar vinturile sint uneori inspaimintatoare de te dau jos din picioare", mai povesteste antrenoarea. Acolo, chiar din primele luni, a descoperit lucrurile dupa care aici tinjea: "stabilitate, siguranta ca la orice ora sa poti merge linistit pe strada, ca poti lasa usa deschisa si nimeni nu va intra in casa ta, ca mergi linistit prin magazin fara ca portofelul sa-ti fie in primejdie, pentru ca au cel mai curat mediu si la urma urmei pentru ca asa a fost sa fie!". Totusi, Nicoleta Branzai regreta ca nu poate sa profeseze acasa si este dezamagita ca cei care ar trebui sa inteleaga nu-si dau seama "cita investitie energetica si sufleteasca necesita munca de antrenor!". De altfel, ea nu este singurul antrenor care a parasit clubul din Focsani, alti colegi alegind Canada si chiar Filipine.
De la gimnasta Maria la gimnasta Heiddis
Nicoleta Branzai a lucrat 11 ani cu gimnastele din Focsani. "M-am atasat sufleteste de acest club si de oamenii cu care am lucrat. A fost o perioada frumoasa din viata mea; imi lipsesc fetitele de la club si colegii cu care am lucrat si cu care m-am impacat excelent! Dar nu mai vorbesc despre asta ca ma podidesc lacrimile...", ne-a spus Nicoleta. A lasat in urma gimnaste precum Georgiana Vilcu, Claudia Raea, Daria Pupaza, Oana Serban, Madalina Puiu, Nicoleta Zburlea, Andreea Rotaru, Ioana Soare, Madalina Matei, eleve cu care a lucrat alaturi de ceilati colegi. O parte dintre ele nu mai fac gimnastica, dar unele au continuat. "Ma bucur pentru rezultatele lor si sint cu inima alaturi de ele cum am fost intotdeauna. Pe unele dintre ele le stiu de mici, au crescut sub ochii nostri. Daca scrieti despre asta, sa le spuneti ca le duc dorul, le port in inima mereu si le doresc un an mai bun decit cel ce a trecut!". Acum elevele Nicoletei Branzai sint Katrin Tanja Davidsdottir, Justina Zelvyte, Heiddis Anna Ludviksdottir, Kristjana yr Kristinsdottir sau Birta ros Stefansdottir. Spune despre islandezi ca au un adevarat cult pentru sport. "Toata lumea face sport aici. Vezi peste tot baze sportive moderne, cu terenuri de fotbal, baschet, golf, toate dotate cu nocturne, unde accesul este liber. Fiecare cartier are bazin de inot in aer liber, apa fiind calda spre fierbinte. Foarte multi oameni merg dimineata la bazin, dupa care se duc direct la serviciu! In pauza de prinz, salile de fitness sint full. Este incredibil ce vezi. Efectiv toata lumea face miscare, de la copii de 2-3 ani pina la batrinii de 70 si mai mult", explica antrenoarea. Cu toate ca micutele islandeze vor sa calce pe urmele Nadiei, culmile performantei sint greu de atins. "Copii fac gimnastica pur si simplu ca sa invete ceva nou, ceea ce este destul de dificil de inteles pentru noi. Sint si copii care doresc sa faca performanta, insa e greu de lucrat doar cu ei. Aici trebuie sa acorzi aceeasi atentie tuturor. Parintii platesc aceste ore, iar micutii spun ca sint obositi, nu poti forta nota", adauga Nicoleta.
Islandezii nu depasesc vrincenii
Populatia Islandei nu o depaseste pe cea a judetului Vrancei, pe o suprafata de 103.000 km² . Cei mai multi, in jur de 90.000, locuiesc in Capitala. In Islanda traiesc in jur de 50 de romani, printre care si doua handbaliste de la Rimnicu Vilcea, care joaca pentru un club local. Cu toate ca islandeza este o limba foarte grea, despre care se spune ca este cea mai pura din Europa, iar copiii citesc si acum povesti scrise in anii 1200, engleza este baza, cel putin pentru straini. De altfel, la finalul liceului, islandezii cunosc adesea patru limbi straine. Nicoleta Branzai ne-a dezvaluit si cite ceva despre sistemul lor educativ. "Sistemul de aici e diferit. Fiecare elev are posibilitatea de a opta pentru disciplinele pe care intentioneaza sa le studieze, pe linga cele 9 obligatorii (islandeza, daneza, engleza, matematica, sportul, stiinte pentru socializare, inotul, ecologie si geografie istorica). Pot alege din alte 16 discipline, astfel incit pe linga materiile obligatorii, sa completeze cu optionale (calculator, desen, croitorie, gatit rapid, lucrul in lemn, anatomie, instrumente muzicale, integrare sociala, etc). Legatura intre scoala si parinti se realizeaza prin intermediul calculatorului. Periodic primim e-mail-uri despre rezultatele fiului nostru Lucian. Pun foarte mare accent pe cunoasterea limbilor straine (calatoresc foarte mult), pe lucrul pe calculator si pe interactiunea om-natura", a explicat profesoara. Exista si dascali care merg sa predea cu saptaminile in cele citeva mii de fermele izolate. Locatii izolate doar in spatiu, pentru ca au internet si telefonie. Chiar daca locuieste intr-o tara despre care multi spun ca este perfecta, am intrebat-o pe Nicoleta despre planurile de viitor. "Inima imi spune «acasa» si cred ca inima va fi mai puternica decit ratiunea. Chiar acum imi e asa dor de mama... Aseara ascultam colinde si m-a apucat un dor de casa", ne-a dezvaluit ea.
Cei 13 Mosi Craciuni
Sarbatorile de iarna au un parfum aparte in Islanda, ca doar in muntii albastri ai tarii traiesc elfii si gnomii, spiridusi care apara bogatiile pamintului. In aceste zile, in Islanda vin nu mai putin de 13 Mosi Craciuni! Cu 13 zile inainte de Craciun, primul Mos coboara din munti si pune dulciuri in ghetutele copiilor, in vreme ce acestia dorm. Daca au fost obraznici, sint recompensati cu un"¦ cartof. Nicoleta ne-a continuat povestea: "Cei 13 mosi (troli) coboara din muntii albastri sa aduca daruri la copii. Primul dintre ei, Stekkjastaur, coboara pe 12 decembrie, aduna oile in staul, da daruri la copii si urca inapoi in munti pe 25 decembrie. Al doilea, Giljagaur, coboara pe 13 decembrie, este un mare bautor de lapte si copiii il asteapta cu lapte proaspat. El urca in munti pe 26 decembrie. Stufur, cel de-al treilea, vine pe 14 decembrie si ii place sa ii gaseasca pe copii mincind piine calda. Pleaca pe 27 decembrie. Al patrulea, Pvorusleikir, vine pe 15 si pleaca pe 28 decembrie. Gateste multe bunatati pentru copii. Pottasleikir vine pe 16 si pleaca pe 29 decembrie. Indeamna copiii sa nu fie mofturosi. Al saselea, Askasleikir, vine pe 17, termina toata mincarea pe care copiii nu au reusit sa o manince, lasa daruri sau cartoful (depinde de situatie) si pleaca pe 30 decembrie. Trolul al saptelea, Hurdaskellir, vine pe 18 decembrie si are o placere deosebita sa deranjeze somnul oamenilor trintind usile pentru a fi bagat in seama. Pleaca pe 31 decembrie. Urmatorul, Skyrgamur, coboara pe 19 decembrie si pentru ca este un mare mincator de «skyr»- un fel de iaurt- copiii se straduiesc sa manince tot skyrul pentru nu a ramine tot anul fara. Acesta pleaca spre casa pe 1 ianuarie. Cel de-al noulea, Bjugnakraekir, apare pe 20 decembrie si este mare amator de cirnati. El colinda toate fermele pentru a aduna cit mai multi cirnati si acolo unde gaseste lasa si multe daruri. Pe 2 ianuarie isi incepe drumul spre munti. Gluggagaegir este cel de-al zecelea. Vine pe 21 decembrie si este cel mai curios dintre toti. Pindeste pe la geamuri si are niste ochelari foarte mari, pentru a nu scapa nici un amanunt. Copiii se poarta foarte frumos pentru a scapa de curiozitatea lui. 3 ianuarie este ziua in care el porneste inapoi spre munti. Pe 22 decembrie apare cel de-al 11-lea, Gattapefur. Are un nas foarte mare cu care miroase in orice ungher, cautind mincare, insa daca gaseste mizerie e foarte suparat si pleaca fara a lasa daruri. Plecarea lui e pe 4 ianuarie. Ketkrokur e al 12-lea, vine pe 23 decembrie si sta pe acoperisurile caselor pentru a fura carnea afumata care ii place foarte mult. Apoi lasa darurile si pleaca spre casa pe 5 ianuarie. Ultimul dintre ei este Kertasnikir. Vine pe 24 decembrie si aduna luminarile aprinse din case. El esta "cersetorul de luminari". 6 ianuarie este ziua cind ultimul dintre ei pleaca spre muntii albastri, unde vor sta pina anul viitor si unde vor confectiona alte daruri pentru copii. Sarbatori Fericite! Gledileg Jol!". (Silvia VRINCEANU)
Reporterii nostri au intrat in legatura cu Nicoleta Branzai pe Internet, dupa ce antrenoarea ne-a trimis un e-mail la redactie, pentru a ne ruga sa o punem in legatura cu o persoana care facuse obiectul unui articol. "Citesc in fiecare zi Ziarul de Vrancea, asa simt ca sint acasa, ca nu am pierdut legatura cu oamenii si locurile dragi mie. Ziarul mi-a fost de mare ajutor in multe clipe de deznadejde (pentru ca trebuie sa recunosc ca au fost si din astea). Voua celor din redactie, tuturor cititorilor vostri, prietenilor si mai ales mamei mele, va dorim Sarbatori Fericite!", ne-a transmis Nicoleta.