Tinerii protestează împotriva violenţei sexuale
”În America, 1 din 5 femei este violată de către persoane de sex masculin. În România, o femeie estelată la fiecare 4 ore. Adevărat, bărbații sunt și ei violați, cu siguranță în procente mult mai mici, iar majoritatea de către persoane de același sex”
” Imaginează-ți: prima este mama ta, a doua este sora ta, a treia este mătușa ta, a patra este verișoara ta, a cincea este nepoata ta. Care dintre ele va fi ”aleasa”? Da, știu, ”e imposibil”; și totuși, este? Noi, fetele, femeile, mergem pe stradă și deodată auzim un claxon sau un fluierat, ne întoarcem, și vedem un individ, pe care nu pot să îl numesc bărbat, cum salivează și face remarci demne de un om care nu a stat o zi la școală. De fapt, să nu jignim persoanele care nu au educație, poate că unele dintre ele nu au avut posibilități. Și cine este învinovățit, în cele din urmă? Femeia, normal, pentru că era îmbrăcată ”provocator”. Dacă se ajunge la ceva mai grav, adică ceea ce am menționat mai sus, desigur, este vina femeii. ”Îi ieșea fundul în evidență”, ”Fusta era prea scurtă”, ”Flirta cu mine”, „Nu a zis ‚nu’!” sunt replici pe care le auzim atât de des de la violatori, încât le-am învățat pe de rost. Acum, să ne gândim... dacă acea fată era soția, sora, mama, bunica, verișoara, cumnata, nepoata ta? Sună bine? Nici eu nu cred.”. Așa vorbeam despre viol în articolul despre feminism pe care l-am publicat acum câteva luni, când încă eram în SUA. Sunt în România de ceva timp și pot să spun că m-am săturat de câte ori am fost claxonată de un bădăran într-un camion sau într-o mașină bengoasă, m-am săturat de câte ori aud știri despre violuri la televizor, de câte ori femeile sunt învinovățite de către societate; m-am săturat... S-a întâmplat.
Nu știu câți dintre voi ați auzit povestea fetei de 13 ani, care a fost luată dintr-un parc din Câmpineanca, dusă într-o casă cu 10 băieți și a fost violată sub amenințarea unui cuțit. Nimeni nu a sesizat autoritățile, iar peste câteva luni, băieții au decis să se laude cu videoclipul pe internet. Nu știu cât de mulți dintre voi știți că sâmbătă, 18 noiembrie, se organizează un protest în fața Consiliului Superior al Magistraturii, de la ora 15. Nu știu cât de mulți dintre voi știu că persoanele care au comis asemenea fapte teribile sunt libere și tot ce fac e să dea cu subsemnatul din când în când pe la poliție. Atât. Argumentul că ”asta e justiția în România” nu este de ajuns; este invalid. Și totuși, de ce să ne sacrificăm noi sâmbăta, când putem să stăm în casă sau să mergem la cumpărături, când oricum faptul este consumat? Când totul rămâne în trecut. De ce să ne pese de o fată pe care nu o cunoaștem, despre care nu știm nimic? De ce?
Femeilor le este frică să meargă singure pe stradă, pentru că în orice moment le-ar putea urmări un nebun. De ce această frică? De ce să îmi fie frică să mă bucur de un drept pe care îl am? De un drept pe care oricine îl are și ar trebui să îl aibă. Vedem atât de multe violuri și abuzuri, încât a devenit ceva din rutina zilnică. Deschidem televizorul, urmărim știrea despre un nou viol, închidem televizorul și ne vedem de viața noastră. Zi după zi. După zi. Se întâmplă atât de des, încât am ajuns să fim niște mașinării fără empatie, fără sentimente, fără rațiune. De ce am ajuns așa? Femeile trebuie să aibă grijă cum să se îmbrace, să nu cumva să arate ”prea multă piele”, pentru că provoacă. De ce să fiu eu educată să mă îmbrac într-un anumit fel, când de fapt băieții și bărbații ar trebui să fie educați să respecte femeia și corpul ei? A da vina pe victimă, pe motivul că îmbrăcămintea este prea provocatoare arată cât de ignoranți și cruzi pot fi oamenii. În cazul unui viol, auzim de foarte multe ori indivizi care spun patetica poezie cu ”fata s-a dus la ei”, ”îi plăcea” sau ”o căuta cu lumânarea”. Se pare că acești oameni nu au auzit despre consens: DA e da și NU e nu. Punct. Fără dezbateri. Fără contraziceri. Nimic mai mult. Nu e fizică cuantică – toată lumea ar trebui să înțeleagă și să știe.
Toate astea fiind spuse, - și credeți-mă, sunt mult mai multe de spus – de ce să ieșim sâmbătă în fața Consiliului Superior al Magistraturii? De ce să ne implicăm și să cerem justiție pentru trauma ueni fetițe de 13 ani, care nu o să se mai poată bucura vreodată de viață? De ce? Ei bine, răspunsul este în fața voastră. Ne vedem la ora 15! Eu voi fi acolo. Tu?”
Irina Novac, clubul de jurnalism Tineret în (re)Acțiune de pe lângă Ziarul de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
