Focșaniul meu, al tuturor, uneori al nimănui
Astăzi scriu despre Focșani – Focșaniul meu, al tuturor, uneori al nimănui… E acel loc parcă banal, dar care, fără să-mi dau seama, îmi trezește atâtea amintiri. Poate e Focșani și atât, dar astăzi scriu cu emoție. Putea fi vorba despre orice alt loc din lume, dar destinul a ales ca eu să fiu legată de acest oraș. Nu locuiesc aici, și totuși simt că e Focșaniul meu. Aici am deschis ochii pentru prima dată și am văzut lumina zilei. Poate că în următorii ani eram doar o străină ce trecea pe aici, dar ultimii doi ani mi-au demonstrat atât de multe… De când am început liceul, am înțeles altfel orașul Focșani.
De multe ori, aud oamenii spunând lucruri nu tocmai bune despre acest loc. Atunci, orașul devine al nimănui… și-mi pare rău! Sunt tristă să văd faptul că Focșaniul rămâne o simplă umbră a trecutului.
Sunt tristă să trec prin parcurile în care băncile sunt vechi și nevopsite. Aceste bănci care ascund amintiri vor deveni în curând grămezi de șipci de lemn afundate în pământ. Sunt tristă să aud faptul că multe dintre clădirile ce reprezintă istoria orașului nu sunt păstrate și recondiționate, ci demolate și înlocuite cu altele – cu nimic. Sunt tristă să aflu faptul că multe săli publice nu găzduiesc oameni dornici de a face altceva față de ceilalți, decât cu bani, sume mari de bani. Sunt tristă când intru în Focșani, pentru că în fiecare zi văd aceleași gropi. Atâtea motive mă determină să spun: sunt tristă! Dacă aș putea, fără să mă gândesc o secundă aș schimba toate acestea, și nu numai.
Poate acele lucruri devin o imagine reprezentativă a orașului, dar eu nu vreau ca asta să se întâmple. Este revoltătoare situația în care se află Focșaniul, doar în acest context. Astăzi, când scriu despre Focșaniul meu, vreau să-l descriu ca pe al meu, al tuturor. Vreau să uit de lipsurile sale și să mă bucur de ceea ce mi-a oferit, mai ales în ultimii doi ani.
Focșani e locul în care am fost cuprinsă de atâtea emoții, pe care nu le-am avut niciodată, până atunci. Unele emoții au devenit chiar sentimente. Aici mi-am găsit locul printre oameni. Aici am cunoscut persoanele care m-au făcut să înțeleg ce este viața cu adevărat. Tot aici am cunoscut prietenia pe care am pierdut-o sau de care n-am avut parte niciodată. Aici am fost apreciată mai mult ca niciodată și am înțeles cât de mult pot însemna pentru ceilalți. Aici m-am redescoperit, m-am autodepășit și m-am afirmat. Aici am făcut cunoștință cu voluntariatul, un lucru care mi-a schimbat viața. Aici mi-am dezvoltat pasiunile și am început să mă implic în activități la care doar visam înainte. Acest oraș mi-a oferit atâtea oportunități! Nu există zi să nu văd promovări online, anunțuri pentru recrutări de voluntari, inițiative. Și mă bucur! Nu aș schimba toate acestea niciodată la orașul Focșani.
E un oraș mic, pentru unii banal. Dar astăzi am scris cu emoție, pentru că mi-am dat seama ce fel este Focșaniul meu, al tuturor. Haideți să nu umbrim Focșaniul, ci să-l păstrăm în sufletele noastre ca pe o inițiere în viețile noastre! (Andra Bianca RUSU)
Andra Bianca Rusu studiază la Colegiul National „Unirea” și activează în cadrul Clubului de jurnalism și implicare civică Tineret în (re)acțiune din Focșani. Ea se implică în diferite proiecte dedicate tinerilor. Mai mult, este pasionată de dans și tradiții populare fiind membru al Ansamblului Folcloric „Rapsodia Vutureană”. Andra Bianca Rusu a răspuns provocării clubului Rotaract Varana Focșani de a scrie despre orașul nostru în cadrul proiectului FocșaniQuiz care și-a propus să promoveze orașul și istoria locală în rândul tinerilor. La categoria Eseu, tema a fost „Ce nu aș schimba niciodată la orașul Focșani”. Astfel articolul ei a fost premiat și a ajuns pe blogul cultural și de atitudine civică VranceaAltfel.ro, la rubrica #PovestimFocșaniul. Felicitări, Andra Bianca Rusu!
