Pe urmele istoriei

Povestea alegerii Eroului Necunoscut întâmplată în urmă cu 100 de ani, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Mărășești

Janine VADISLAV
17 mai 2023 2453 vizualizări

Se implinesc 100 de ani de când un copil de 12 ani, orfan de război, a ales din 10 sicrie cu oseminte, EROUL NECUNOSCUT.  Manifestările omagiale vor avea loc, duminică 14 mai 2023, la Mărăşeşti, la slujba de la Biserică, şi la Mausoleu la ora 12:00.

După Primul Război Mondial, statele beligerante au dorit să cinstească memoria eroilor căzuți în război și, astfel, mai multe țări au ales un simbol național care să întruchipeze vitejia și sacrificiul celor căzuți.România, alături de Anglia, Italia şi Belgia, a urmat exemplul Franţei și a fost printre primele state care a decis să cinstească memoria celor care s-au jertfit pe câmpul de luptă.Astfel, în biserica Adormirea Maicii Domnului din Mărăşeşti, elevul orfan de război cu media cea mai mare la învăţătură din liceele militare, Amilcar Săndulescu, a ales dintre cele 10 sicrie ale ostaşilor necunoscuţi căzuţi pe câmpurile de luptă aduse de la Mărăşeşti, Mărăşti, Grozeşti, Poieni, Azuga, Topraisar, Rasoviţa, Bălăria, Ciucea şi Chişinău – Eroul Necunoscut al României. Apoi acesta a fost adus cu funeralii cu onoruri naționale în Capitală, unde a fost înhumat la 17 mai 1923 în Parcul Carol I.

Se împlinesc 100 de ani de când a fost ales Eroul Necunoscut, cel care, în numele tuturor  eroilor necunoscuţi, ne aminteşte de soldaţii  care şi-au dat viaţa pentru ţara, pentru poporul român. Cel care a spus „Acesta este tatăl meu”, era doar un copil, elev eminent la un liceu militar, şi el orfan de război, ca mulţi alţii. Deşi au trecut 100 de ani de la acel moment, Eroul Necunoscut este omagiat în fiecare an, în ziua de 14 mai, iar cel care l-a numit „TATA”, se numea Amilcar Săndulescu. După cum i-a fost scris în destin, Amilcar avea să se sfârşească din viaţă doua luni mai târziu, în valurile înspumate ale Mării Negre.

Tremură tot. E, aşa, un boţ cu ochi ageri, o bucată de humă însufleţită din Mădulari de Beica, din Vâlcea. O duzină de ani. Jumătate dintre ei a fost orfan de tată. Nu i-au zis multe dar, fiind un tip iscusit la minte, înţelesese repede

Tăicuţa plecase la Răsboiul cel Mare, cel de Reîntregire. O iubea pe Maria, Regina. Îl iubea pe Ferdinand, Regele. Iubea ţara. Se dusese în port popular la urgie. Trecuse munţii, ajunsese în Moldova. Acolo lupta când un şrapnel cald îl răcise. Pierise de Ziua Măicuţelor, 8 martie 1917. De fapt, aşa ziceau camarazii. De atunci, nimeni nu-l mai văzuse viu pe învăţătorul Constantin Săndulescu. El îi dăduse numele: AMILCAR. Se trăgea de la Hamilcar Barca, <<Fulgerul>>, generalul catarginez, părintele lui Hannibal şi al lui Hasdrubal, vestit comandant de oşti, omul care-i ţinuse pe romani în tensiune, când cu Războaiele Punice”.

La şase ani, Amilcar a fost înfiat de fratele tatălui său, locotenent colonelul Cicerone Teodorescu. Intră, cu notă maximă, la Liceul „Dimitrie Strurza”. Primul va fi şi în 1923, când  a primit vestea că el va desemna EROUL NECUNOSCUT AL ROMÂNIEI.  

În 1921 Societatea patronată de Regina Maria a primit sarcina de a stabili cum se va alege EROUL NECUNOSCUT ROMÂN. Dacă în celelalte ţări Eroul fusese ales de o femeie, Regina Maria a decis să fie altfel.

Suverana decide ca la noi cinstea supremă să-i revină unui copil. Unui făr' de părinte. Unui suflet rămas, de mic, fără sprijin. Pe 1 mai 1923, ordinul 567 spune clar: mânuţele ce vor atinge sicriul vor fi ale unui băiat de la liceele militare. Cel mai bun la învăţătură. Amilcar e alesul. Zece zone sunt citite pentru a da EROUL lor. Sunt cei despre care nu mai ştie nimeni, nimic. 330.000 de soldaţi români pieriseră în Războiul de Reîntregire”.

Şi aşa s-a şi întâmplat.         

Zece sicrie ajunseseră la Mărăşeşti, în Biserica cea Mare, ciuntită de gloanţe. Veniseră de la Raşcoviţa, de la Bălăria, de la Chişinău, de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, de la Ciucea, de lângă Cluj. 14 mai 1923 a picat într-o zi de luni. E sărbătoare. Aşa s-a dorit a fi. Nu îngropăciune, nu priveghi. E trei după amiaza. Amilcar Săndulescu, emoţionat, şade de-a dreapta generalului de divizie Gheorge Mărdărescu, Ministru de Răsboiu. Preoţii înalţă o <<Veşnică Pomenire>>. Lumea-i multă, unii-s desculţi, alţii traşi la straie noi, dar toţi au flori. Acum se face linişte şi afară, şi-n biserică, şi pe cer, şi pe pământ. Peste tot...”

Deschidem jurnalul îngălbenit al lui Amilcar, în care descrie momentul sacru al alegerii... 

O mare tăcere. Eu m-am dus înaintea celor zece sicrie, tremurând şi emoţionându-mă, stăteam la îndoială, ne ştiind pe care să pun mâna. Dar, deodată, m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conştiinţă, am pus mâna pe el. În momentul acela un mare fior mi-a străbătut tot sufletul şi mi-au venit pe buze cuvintele: <<ACESTA ESTE TATĂL MEU!>>” 

Puştiul de 12 ani plânge. Cade în genunchi. 

Doamne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toţi eroii neamului şi pe tatăl meu”. 

Cortegiul funerar - 13 vagoane - pleacă spre Bucureşti. Pe 17 mai 1923, EROUL e înhumat în Parcul Carol. Amilcar e prezent, stă lângă Regele Ferdinand şi Regina Maria, pe care tatăl său i-a iubit nespus...

În vacanţa de vară Amilcar merge în tabără la Techirghiol şi spune că acolo a avut un vis, povestesc colegi care l-au auzit cum le-a spus: „Ianciule - Ianciu era cel mai bun prieten al său - Ianciule, mă, se făcea că un cal, mare, negru, venea cu gura deschisă spre mine, gata să mă înghită!” 

Pe 27 se joacă pe plajă, se vâră-n nisip, se acoperă tot. La căpătâi îşi croşetează, singur, o cruce din trestie. Caută melcişori şi face un epitaf: ”Aici odihneşte Amilcar Săndulescu, Fiul Eroului Necunoscut”. 

„Pe 28 iulie 1923 Amilcar intră în apa albastră a Mării Negre. Calul cel mare, din vis, ia forma unui val. Nu voia să facă baie, ci să admire natura dezlănţuită! Valu-l doboară. Copilul e ameţit. Nu mort! Ameţit! Fratele talazului vine, însă, imediat. Îl doboară şi îi ia trupul în larg. Florescu, un elev de-a şaptea, pleacă după el. E învins. Nişte pescari pripăşişi prin zonă dau la vâsle. Marea le răstoarnă barca. Ianciu, bunul prieten, îi mai vede capul lui Amilcar, de patru ori deasupra apei. Mâinile-i urcă spre cer.  La opt seara, Marea aduce un trup firav pe mal. E mulţumită. A luat numai sufletul.

Pe 30 iulie Amilcar pleacă după Costică, învăţătorul, tatăl său. După cel de-al patrulea sicriu. Un dascăl din Craiova - Târgul Iovului - vorbeşte la capătul gropii:  „Amilcare, destinul a vrut astfel şi cu tine, şi ceea ce este scris în Cartea Destinului este lucru sfânt şi se împlineşte, căci asta-i vrerea lui Dumnezeu. Tu ai încetat să mai fii al familiei, al  şcolii, tu ai devenit Fiul Eroului Necunoscut, tu ai devenit copilul suferinţelor şi umilirilor, speranţa şi chezăşia zilei de mâine a Neamului”...

Aceasta-i povestea lui AMILCAR SĂNDULESCU, cel numit să aleagă EROUL NESCUNOSCUT, în faţa căruia trebuie să ne aplecăm fruntea, pentru că el,  „EROUL NECUNOSCUT, este întruchiparea jertfei tuturor acelora care, cu sângele lor, au udat pământul din care a răsărit mândrul copac al României”.

Veniţi dar, pe 14 mai la Mausoleul Mărăşti - la ora 12.00. - pentru a cinsti memoria Eroului Necunoscut, memoria tuturor Eroilor, ştiuşi şi neştiuţi, care au udat cu sângele lor pământul strămoşesc şi au plătit cu viaţa lor, viaţa generaţiilor de până la noi. 

Mulţumesc doamnei Valeria Bălescu, muzeograf al Muzeului Militar Naţional ”Regele Ferdinand I”, pentru informaţiile care mi-au readus în memorie imaginea acelor momente de grea cumpănă, de mare emoţie, care mi-au confirmat, odată în plus, că poţi fi şi „doar un copil” care are o mare misiune de dus la bun sfârşit pe pământ.  Nu doar Eroul Necunoscut, ci şi  Fiul Eroului Necunoscut, vor fi pomeniţi în veci. În această zi,  de 14 mai, fiecare dintre noi ar trebui să se oprească pentru câteva clipe, să spună o rugăciune pentru buna odihnă a celor răpuşi de moarte în război.  ( Janine VADISLAV )

Citiți și: Eveniment de excepție organizat duminică la Mărășești, de Muzeul Vrancei: Centenarul Eroului Necunoscut;

Conducerea MApN, prezentă la ceremonia de la Mausoleul Mărășești, organizată de Muzeul Vrancei: Centenarul Eroului Necunoscut


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.