Astăzi despre: 17 decembrie 1989, ziua când protestele de la Timișoara s-au amplificat și s-au auzit primele focuri de armă. Peste 300 de oameni au fost uciși sau răniți scandând „Jos Ceauşescu!”, ”Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”
Revoluția Română din decembrie 1989 a început la Timișoara, orașul în care, pentru prima dată după decenii de dictatură, oamenii au ieșit în stradă pentru a contesta regimul comunist. Evenimentele petrecute între 16 și 20 decembrie au reprezentat scânteia care a dus, în doar câteva zile, la schimbarea radicală a României.
La 16 decembrie a izbucnit un protest în Timișoara ca răspuns la încercarea guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Pastorul făcuse recent comentarii critice la adresa regimului în mass media internațională, iar guvernul a considerat că a făcut declarații antiromânești. La cererea guvernului, episcopul său l-a revocat din post, privându-l astfel de dreptul de a locui în apartamentul la care era îndreptățit ca pastor. Enoriașii s-au adunat în jurul casei sale pentru a-l proteja de hărțuire și evacuare. Mulți trecători, printre care și enoriași ai unei biserici baptiste din apropiere, s-au alăturat protestului, neștiind detaliile și aflând de la susținătorii pastorului că aceasta era o nouă încercare a regimului comunist de a restricționa libertatea religioasă.
Când a devenit evident că mulțimea nu va dispărea, primarul Petre Moț a făcut câteva declarații, sugerând că s-ar fi răzgândit în privința evacuării lui Tőkés. În același timp, mulțimea crescuse amenințător— și de vreme ce Petre Moț a refuzat să-și confirme în scris declarația împotriva evacuării pastorului, mulțimea a început să scandeze sloganuri anticomuniste. Au fost oprite tramvaie în Piața Sfânta Maria de pe care s-au ținut discursuri anticomuniste de către poetul Ion Monoran, Daniel Zăgănescu, Laszlo Borbely. Daniel Zăgănescu se urcă pe unul dintre tramvaie și strigă: "Jos Ceaușescu!". Mai apoi Tiberiu Covaci a făcut același lucru, urcat pe unul din tramvaie. Călătorii au coborât acolo și au văzut că în fața casei pastorului László Tőkés sunt oameni cu lumânări aprinse care protestează împotriva unei decizii abuzive de mutare a pastorului din oraș. O coloană de demonstranți s-a deplasat spre Consiliul Județean Timiș pentru a discuta cu autoritățile. La 19:30, protestul s-a extins, cauza inițială trecând în planul secund. În consecință, forțele de miliție și ale Securității au intrat în scenă. Unii protestatari au încercat să pătrundă în clădirea care găzduia comitetul județean al Partidului Comunist Român (PCR). Securitatea a răspuns cu gaze lacrimogene și jeturi de apă, în timp ce miliția a recurs la forță și la arestarea multora. Ei s-au mutat în jurul Catedralei Mitropolitane și au plecat într-un marș de protest prin oraș, fiind din nou confruntați de forțele de securitate. Până dimineață, majoritatea protestatarilor vor fi arestați de către forțele de represiune.
București: gestiunea revoltei de la Timișoara
Directorul Departamentului Securității Statului, Iulian Vlad, trimite la Timișoara o echipă operativă de rang înalt pentru a înăbuși revolta.
17 decembrie
Fotografii filaj Securitate în Timișoara, 17 decembrie 1989 (anexa la dosar penal nr. 4/P/1990)
București: întâlnirea Comitetului Executiv al PCR
Ceaușescu a obținut din partea Comitetului Executiv al PCR aprobarea formală pentru folosirea forței pentru înăbușirea revoluției de la Timișoara. Acesta organizează o teleconferință în regim de urgență cu reprezentanții administrației de la Timișoara. În jurul orei 17:30, dictatorul dă ordin să se deschidă focul împotriva civililor.
Protestele s-au amplificat în data 17 decembrie. Protestatarii au intrat în jurul orei 16:00 în clădirea Comitetului Județean și au aruncat pe fereastră documentele partidului, broșurile de propagandă, scrierile lui Ceaușescu și alte simboluri ale puterii comuniste. Au încercat din nou să incendieze clădirea, dar de această dată au fost opriți de unități militare.
În jurul orei 18:45, forțele armate din Timișoara primesc ordinul cu indicativul Radu cel Frumos, semnal pentru înarmarea militarilor cu muniție de război și trecerea la alarmă parțială de luptă. În decursul serii de 17 decembrie sunt uciși sau răniți peste 300 de oameni.
Armata a eșuat în încercarea sa de a restabili ordinea, reușind să transforme Timișoara într-un infern: focuri de armă, victime, lupte de stradă, mașini în flăcări, TAB-uri care transportau forțe de securitate înarmate și tancuri. După ora 20:00, se trăgeau focuri de armă din Piața Libertății până la Operă, inclusiv în zona podului Decebal, Calea Lipovei și Calea Girocului. Tancuri, camioane și TAB-uri blocau accesul în oraș, în timp ce elicopterele patrulau zona. După miezul nopții protestele s-au domolit. Ion Coman, Ilie Matei și Ștefan Gușă au inspectat orașul.
Totul a debutat în 16 decembrie 1989, când mai mulți credincioși și locuitori ai orașului s-au adunat în fața locuinței pastorului reformat László Tőkés, pentru a protesta împotriva deciziei autorităților de a-l evacua. Inițial o manifestație limitată, protestul s-a extins rapid, transformându-se într-o demonstrație anticomunistă deschisă. Sloganuri precum „Libertate” și „Jos dictatura” au fost auzite pentru prima dată în mod public.
Pe 17 decembrie, autoritățile au răspuns cu forță. Armata, trupele de securitate și miliția au intervenit violent împotriva manifestanților. S-a tras cu muniție de război, iar mai mulți oameni și-au pierdut viața. Spitalele au fost luate cu asalt de răniți, iar orașul a intrat într-o stare de tensiune extremă. Timișoara devenea astfel primul oraș martir al Revoluției Române.
În ciuda represiunii, protestele au continuat. În 18 și 19 decembrie, timișorenii au sfidat interdicțiile, iar orașul a rămas într-o stare de revoltă mocnită. Muncitorii din marile întreprinderi au început să se solidarizeze cu manifestanții, iar mesajele de opoziție față de regim au devenit tot mai ferme.
Momentul decisiv a avut loc în 20 decembrie 1989, când zeci de mii de oameni au ocupat centrul orașului. Armata s-a retras în cazărmi, iar Timișoara a fost declarată primul oraș liber de comunism din România. Acest fapt a avut un impact major la nivel național, determinând extinderea Revoluției în celelalte mari orașe ale țării.
Deși informațiile circulau greu, evenimentele de la Timișoara au fost urmărite cu atenție în întreaga Românie, inclusiv în județul Vrancea, unde vestea curajului timișorenilor a contribuit la creșterea tensiunii și a speranței de schimbare.
Astăzi, Timișoara rămâne locul unde Revoluția Română a început cu adevărat. Jertfa celor care au ieșit în stradă în decembrie 1989 reprezintă un reper esențial al istoriei recente și un simbol al luptei pentru libertate.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Pe urmele istoriei
Cum erau recrutați elevi din Vrancea în rețeaua informativă a Securității în ultimul deceniu al comunismului
De același autor
