Pe urmele istoriei

Ţara Vrancei

Ziarul de Vrancea
27 iul 2019 1675 vizualizări
Foto TravelEuropa.ro
Foto TravelEuropa.ro

“…Vrancea înseamnă partea românească păstrată cu vechile ei amintiri slavone, în autonomia ei ancestrală. Popas, întâiul, pentru ciobanii trecători, a devenit sălaş pentru ciobanii aşezaţi”. Aşa menţiona marele nostru istoric Nicolae Iorga, în esenţă, existenţa şi autonomia locuitorilor de pe acest meleag mioritic

Această autonomie a fost respectată în decursul istoriei de domnitorii ţărilor române, căci acest ţinut nu era numai o poftă pentru trufia principilor din Moldova sau Ţara Românească, era permanent un ţinut de temut pentru cei ce ar fi încercat să-l calce.Vrânceniimoşteneau întinderea teritorială din tată în fiu, moşteneau obiceiurile, datinile şi portul, principiile de convieţuire, îndeletnicirile dar şi dârzenia de a nu ceda în faţa duşmanilor, primejdiei şi vitregiilor naturii.

   “Vrancea din vechime se întindea din apa Milcovului până deasupra Odobeştilor şi apoi spre linia Măgurii pe drumul Vrancei prin satele Jariştea, Ţifeşti, Satul Nou, Crucea de Sus, Moviliţa, marginea Păuneştilor şi a Rugineştilor până în Trotuş cuprinzând mai toată plasa Zăbrăuţului şi din plasa Gârlele de la Odobeşti pe Milcov în sus până la hotarul ţării şi satele din Răcăciuni de la Rugineşti în sus pe Trotuş până la Caşin cuprinzând şi Caşinul” – după cum arăta Ion Ionescu în lucrarea “Agricultura română în judeţul Putna”. Această părere este însuşită şi de istoricul B.P. Haşdeu.  Printre primele menţiuni documentare despre Putna şi Vrancea amintim un document din 12 martie 1423 când Alexandru cel Bun face “danie trei sate pe Putna lui Batin”, un om de încredere al său şi un document datat 2 iulie 1431 “Scrisoare latina”,prin care Ladislau Apor vesteşte pe un jude braşovean “că Alexandru cel Bun a adunat oşti la marginea ţării, trimiţând pe marele său vornic versus PUTTNEAN spre Putna ”, fiind menţionată pentru prima data Vrancea:“per via VARANCHA”.  Invazia slavă, mai ales, lasă urme puternice şi trainice în toponomie, astfel:Putna-“cu drum”, Milcov-“graţios”, Năruja-“frumoasa”, Nereju-“mistreţ”, Coza-“capra”, Vrancea-“ţara neagră ori ţara corbilor”.

       Se apreciază de către mulţi autori faptul că în secolul al XV-lea hotarele ţinutului erau destul de stabile şi sigure pentru locuitorii de aici. Pe cele trei căi de acces, dea lungul Milcovului,Putnei şi Şuşiţei se pătrundea adânc în ţinutul Vrancei unde s-au aşezat locuitorii din cele mai vechi timpuri în sate, cum ar fi: Năruja, Bârseşti, Valea Sării, Voloşcani, Vizantea, Negrileşti, Păuleşti, Nistoreşti, Spineşti, Tulnici, Ţifeşti, Sârbi, Clipiceşti, Vităneşti, Ireşti, Călimani, Soveja, Câmpuri, Varniţa, Crucea de Jos etc.                                                                    

În toate timpurile locuitorii au fost ţărani liberi, bine organizaţi în sate înfloritoare, pe măsura hărniciei, vitejiei şi neînfricării lor. In fruntea satelor era sfatul bătrânilor, înţelegând prin aceasta un grup de oameni în vârstă, înţelepţi cu mare experienţă de viaţă, pricepere şi tact în luarea hotărârilor. Aceşti  bătrâni se uneau în faţa primejdiei, ţinând piept celor ce încercau să calce aceste meleaguri.Chiar şi cei mai renumiţi domnitori ai Moldovei şi Tării Româneşti evitau să se amestece în viaţa locuitorilor acestui ţinut. Doar Ştefan cel Mare şi Sfânt cu diplomaţia de care era capabil a reuşit să atragă şi locuitorii din acest teritoriu, obţinând ajutor în luptele sale, oferindu-le vrâncenilor în chimb înlesniri şi privilegii. Nu este lipsit de interes să arătăm că în multe cancelarii domneşti circula ideia că Vrancea era situată “în locuri tari” prin bărbăţia locuitorilor ei şi că acest ţinut s-a aflat la capătul expansiunii teritoriale a ambelor principate dar şi a influienţei ungureşti ce venea din Transilvania. Puterea vrâncenilor era clădită pe temelii solide. Grupurile administrative se întemeiau pe legături de rudenie, pe respect şi recunoaştere deliberată. Asfel, se crede că erau şapte organizaţii teritoriale conduse de şapte bătrâni mari, care se aflau la conducerea Vrancei. Legenda Vrâncioaiei are la bază un adevăr de necontestat:acela că locuitorii se puteau organiza rapid în vederea unor acţiuni comune.  După alipirea la Moldova, vrâncenii au primit privilegii fiscale şi judecătoreşti în baza cărora au fost recunoscuţi şi respectaţi, aşa cum arăta Dimitrie Cantemir in “Descrierea Moldovei”.

       Obştea vrâncenilor s-a întins adeseori şi “mai la vale” astfel că mai toţi locuitorii aveau pământuri în dealurile Odobeştilor, Ţifeştilor, în Codrii Sârbilor, în Crucea de Jos şi chiar în spre câmpie. În afară de anumite terenuri care au căzut în stăpânirea mânăstirilor Mera şi Vizantea precum şi a boierului Roznoveanu (într-o anumită perioadă), răzeşii au fost tot timpul stăpâni pe obştea lor. Un obicei al evului mediu, specific nu numai Vrancei ci şi altor zone din ţară, era cel al dreptului fiecărui obştean să-şi facă, proporţional cu spiţa de neam, săcături în codri.Orice vrâncean avea dreptul să se ducă “în codru meriu” sau “în pădure verde” şi să sece cu toporul o bucată de pământ. În felul acesta se obţinea un teren propice construirii de case, prisăci, înfiinţării unei livezi, vii s-au însămânţării unor plante pentru prelucrarea şi folosinţa în gospodărie. Documentele vrâncene despre săcături (curături) sunt foarte numeroase. Odată obţinută, curătura devenea proprietatea individului sau a indivizilor ce o făceau. Cert este faptul că aceste săcături şi curături s-au plantat cu vii, pomi, cereale etc. din cele mai vechi timpuri şi pe ele s-au întemeiat aşezări omeneşti care s-au dezvoltat în detrimentul pădurilor. Acestea, în multe locuri, astăzi rămânând  doar o amintire.

Text informații :ulitadealului.wordpress.com

Citiți și:De unde vine numele „Vrancea“ şi de ce în trecut ţinutului i se spunea „Ţara Corbilor Negri“


 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.