Pe urmele istoriei

Reactualizarea legendei Vrâncioaia din 1893 - Legendă în actualitate

Titel-Toader CHIRILĂ
27 ian 2021 1640 vizualizări

În „Dicționarul Geografic al județului Putna“, lucrare premiată de Societatea Geografică Română în 1893, autorii Mihai Canianu și Aureliu Candrea spun în ședința adunării generale din Martie 1893 că au cules o legendă foarte interesantă.

Ei reproduc „Legenda Vrâncioaiei“ de largă circulație în populația Vrancei din acea perioadă, în Dicționar geografic al județului Putna (11, p. 394 – 395), tipărit în 1897. Autorii au cules-o „chiar din gura mai multor bătrâni de pe acolo“, adică din Vrancea.

Din arhiva personală a bunicului meu, Neculai Chirilă, născut în 24 iulie 1858, fost primar al comunei Năruja și a cărui semnătură ca primar se află pe certificatul de naștere al lui Simion Hârnea, în 1898, reiese că el cunoștea această legendă a Vrâncioaiei, pe care a transmis-o prin viu grai.

Consemnăm „Legenda Vrâncioaiei“ 

„Acum vreo patru sute de ani o babă bătrână (sic!) cu numele de Tudora își avea locuința în vârful muntelui Dumbrava (pe teritoriul dintre localitățile Bârsești și Păulești); În una din zile, spre seară, pe când bătrâna torcea, stând în pragul ușii, zărește de departe venind, în goana calului, un călăreț voinic. După ce a trecut Dealul Lupului, se oprește de popas în lunca celor șapte munți ai Vrancei, apoi pornește până ce ajunge la locuința bătrânei Tudora.

   -Îmi dai apă pentru cal și mă primești în bordeiu-ți ? o întreabă voinicul.

  -Fii pe pace, voinice, fu răspunsul bătrânei, intră la mine; mănâncă, te ospătează cât vrei; de cal îți voi îngriji eu.

  Străinul oftă adânc.

-Dar ce ai, voinice, de ce oftezi așa greu?

-Cum să nu oftez dacă țara e în prada turcilor, îi răspunse voinicul.

Și-i povesti străinul tot ce-l apăsa pe inimă; cum turcii au năvălit în țară, cum el și oștenii lui au fost învinși.

-Vra să zică, tu ești Domnul țării, Ștefan cel Mare?

-Da, și mi-e rușine s-o spun, mai bine aș fi rămas și eu printre cei morți .

-Dar nu te scârbi, Măria Ta! Las’ că-i învinge; dacă e așa, eu îți dau pe cei 7 feciori ai mei, cari-s zmei și lei-paralei; ei îți vor sta în ajutor și numaidecât, că izbânda va fi de partea ta; nu fi scârbit, voinice!

-Îți mulțumesc, Tudoro, îți mulțumesc, adu-mi-i pe cei 7 voinici și-ți jur că-i fac cei dintâi din țara Moldovei.

Cum s-a zorit de ziuă, Ștefan Vodă, însoțit de cei 7 vrânceni voinici, porni prin țară și-și adună oastea risipită, porni apoi în contra turcilor și repurtă o bravură nemaipomenită (sic!).  După biruință, drept răsplată, Ștefan chemă la sine pe cei 7 frați si le dete cei 7 munți ai Vrancei cu Valea lor, întărind prin hrisov de pergament și cu pecetea lui proprietatea de veci a acestor locuri. Mulțumiți de această danie, ei s-au dus la vatra lor și și-au ales fiecare câte un munte, la poalele cărora s-au întemeiat mai târziu satele: Negrilești, Tulnici, Păulești, Spinești, Bârsești, Năruja și Nereju; numele acestora se trag de la numele proprietarilor celor 7 munți.“ (11, p. 394 – 395).

Potrivit acestei legende, principalele sate vrâncene ar fi fost întemeiate de cei șapte feciori ai Vrâncioaiei, care l-au ajutat pe Ștefan cel Mare în lupta împotriva turcilor, după bătălia de la Războieni, din 26 iulie 1476.

Am constatat cu regret, că deși Simion Hârnea, în activitatea lui și de culegător al legendelor vrâncene, are ca bază de inspirație Dicționarul geografic al județului Putna, nu reproduce prima legendă a Vrâncioaiei, redactată în Dicționar înainte de a se naște el, la 16 octombrie – 1898. Simion Hârnea, cu har de povestitor, redă altă variantă, sub titlul „Povestea Vrancei“,  pe care o publică în 1926, prin Broșura nr. 1  pag. 6-9 și 7 fraze în pag.10, profitând și de faptul că Dicționarul nu era popularizat, cum de altfel, nu este nici acum.

Cu îndemnul izvorât din curatul sentiment patriotic al vrâncenilor, recomand ca Dicționarul geografic al județului Putna, care a fost și poate fi de folos din punct de vedere geografic, istoric, etnofolcloric și util unor largi categorii de cititori, să fie retipărit în scară largă acum, după 128 de ani, apelând la Societatea de Geografie din România – Filiala Vrancea, Centrul cultural Vrancea, Muzeul Vrancei, care posedă în arhivă acest dicționar și de ce nu și Inspectoratul Școlar Județean (IȘJ) Vrancea, pentru profesori, în general.

Titel-Toader Chirilă


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.