Orașul Focșani sub „pumnul de fier” al ocupantului german
În cel de-al treilea episod al serialului „ Pe urmele istoriei" vă spunem cum a rezistat județul Putna în față ocupantului german și a valului de soldați ruși care jefuiau tot ce întîlneau în cale.La 10 decembrie 1916, Focșaniul a fost bombardat, nu mai puțîn de 28 de oameni fiind omorâți pe Stradă Mare.În acea perioadă tulbure, autoritățile romăne „ erau socotite neexistente în față autorității militare ruse"
Evenimentele militare din anul 1916, nefavorabile românilor, se precipită cu repeziciune. La 25 octombrie 1916, Casă Regală se retrage la Iași, urmată de guvernul I. I. C. Brătianu și administrația de stat. Bătrînul Iași devine noua capitală a țării, centru de rezistență politică și militară în lupta cu invadatorul străin. La 23 noiembrie/6 decembrie 1916, Bucureștiul era ocupat de inamicul trufaș, care îl avea în frunte pe feldmareșalul Mackensen, faimosul „spărgător de fronturi", cel ce nu va ezita să se pronunțe camarazilor săi „ domnilor, în două săptămîni vom bea cafeaua la Iași."În acele zile de durere și pătimire, alături de armată se retrag, în Moldova, valuri masive de refugiați din Oltenia, Muntenia. Șoseaua Râmnicul Sărat - Focșani devine supraaglomerată. între 5 și 10 decembrie 1916 se retrag spre Moldova și părțile sedentare ale regimentelor din Focșani, cu răniții și bolnavii lor. Acum a fost evacuat și Spitalul Militar din Focșani cu cele 500 de paturi. Toate aceste măsuri au fost luate în mare taină, fără că populația să le cunoască, ceea ce ar fi mărit panică și dezordinea.
28 de persoane, omorâte de bombe pe Stradă Mare
Ca prima măsură de intimidare, cu efect psihologic, nemții folosesc în zona Putna, bombardarea aviatică în câteva rânduri a teritoriului. La 10 decembrie 1916 a fost bombardat orașul Focșani, producând stricăciuni clădirilor, dar cu efect năucitor pentru populație. Pentru a treia oară orașul este bombardat cinci zile mai tîrziu, bomba lansată în mijlocul Străzii Mari ucigând 28 de persoane. Din 23 noiembrie/6 decembrie se intensifică retragerea trupelor române și cu „aliații" ruși spre Focșani și Siretul inferior. Coloanele rusești se transformă în adevărate bande de jefuitori. Cifrele date de documentele de arhivă impresionează prin faptul că „ au jefuit 14 vagoane de porumb din rezerva orașului, au furat 4 vagoane de petrol, câte un vagon de ulei și păcură, au devastat serviciul de salubritate al orașului, ridicând căruțe, 48 boi, cai, hamuri pentru nevoile militare. Pagubele au atins 266 820 lei." Au devastat livada, pepiniera și Crângul Petrești, aducând pagube în valoare de 60 000 lei. Autoritățile române, poliție, prefectura „ erau socotite neexistente în fața autorității militare ruse, care se socoteau stăpâni absoluți." Când primarul orașului Focșani, avocatul Ștefan Graur, a intervenit pentru a nu fi așezate coloanele de tunuri și depozitele de explozibili în zona cazărmilor, Piață Știrbei Vodă și Vâlcele, replică rușilor a fost dură.Aceștia ordonând ca în două ore populația să fie evacuată din zonă.Iar primarul a fost amenințat că va fi trimis în față Curții Marțiale pentru „sabotarea intereselor militare."
„ Românski Polițai"
În noaptea retragerii armatelor ruse, pe 24 decembrie 1916, rușii au devastat reședința Diviziei IV și a cazărmilor din Focșani și apoi le-au dat foc. Prin intervenția inimosului primar, a pompierilor și a populației, s-au salvat o parte din bunuri. Pentru a stăvili comportarea brutală a rușilor (jafuri, beții, violuri), primarul Ștefan Graur a format o gardă civilă de 484 cetățeni, organizând patrule în perimetrul orașului, ce purtau la braț banderolă "Românski Polițai", asigurând parțial liniștea urbei. „ Purtarea armatelor rusești - arată documentele de arhivă - a fost sălbatică, cu ură și dispreț pentru cetățean, pentru a jefui averea publică și privată." După acest prim val al „aliaților" au urmat invadatorii străini, germani și austro-ungari. Mărturiile generalului de infanterie Erik von Falkenhayn, comandantul Armatei IX germane, confirmă situația frontului în acele momente încordate. „ La 18 decembrie (1916) Corpul de cavalerie se afla pe linia Ciorăști - Mărtinești, pe Râmnic. La 25 decembrie, Corpul I rezervă pe linia Bogza - Gugești. Corpul Kraft la sud, pe linia Odobasca - Târâtu - Nereju. Plouă necontenit. Ne mișcăm anevoie pe linia Râmnicul Sărat - Focșani, unde înnămolirea căruțelor și cailor este o regulă. Diviziile neamțului von Morgen prin mari eforturi ajung la Pățești (azi Unirea-Odobești). Divizia 89 Infanterie a trecut șoseaua Focșani - Bolotesti. Divizia 73 austriacă a cucerit pozițiile foarte puternic apărate de români la Odobești. Corpul alpin a evacuat ultimele unități inamice (n. n. românești) de pe Măgura Odobestiului. Seara a pătruns la Bolotesti și Găgești și se îndreaptă în sus, pe Valea Putnei." Pe de altă parte, Alexandru Averescu consemna în notițele sale de front că „ la 25 decembrie cad în mâna dușmanului orașele Focșani și Brăila."
Sovejeni umiliți
Efectele întâlnirii populației cu invadatorul sunt deprimante, dureroase. Astfel, notarul N. Cosor din Soveja, raporta prefectului județului Putna: „Comuna Soveja a fost ocupată de nemți la 18 decembrie 1916. Primele patrule inamice au fost întâmpinate de preot și oficialități, ce au fost brutalizate și suduite. Primarul și subsemantul am fost grav bătuți de soldații husari și spre bătaie de joc, eu am fost pus să car un sac de 5 duble de grăunte în spate și dus un kilometru pe o râpă și pus să strig «România Mare!». Toată populația comunei a fost tratată în modul cel mai barbar, luându-ne în râs". Emoționante sunt în acest sens și însemnările plutonerului Gh. D. Scaunas în „Amintiri reale sub baionetă germană 1916-1918", din satul Olteni (azi comună Vârteșcoiu). Marele memorialist al Primului Război Mondial, profesorul Constantin Kirițescu nota că „ în fapt, campania din 1916 se sfârșise, retragerea reușise. Era desigur un sfârșit trist, sfâșietor. Rămăsese în toată țarș părăsite 50.000 de morminte și aproape 80.000 de răniți." Feldmareșalul Ludendorff aprecia faptul că „ noi am bătut armata română, dar n-am putut s-o nimicim, ea rezistă pe Siret." Asupra Moldovei s-a abătut o iarnă devastatoare, cu zăpezi mari și geruri cumplite, cu efecte distrugătoare pentru toată suflarea umană, îngrămădită în bătrâna Moldovă ce reprezenta încă țara, România. La toate se vor adaugă lipsa de locuințe, sărăcia, foametea și o epidemie de tifos exantematic. Prin sânge și lacrimi, țara trăia încă, dârză!
Profesor Cezar Cherciu
Articol republicat în Ziarul de Vrancea.Prima publicare a fost în luna iulie 2007
