Momente aniversare la Vrâncioaia: 80 de ani de la sfințirea bisericii noi și 130 de ani de la nașterea ctitorului ei, Neculai Jechianu
În aceste vremuri de grea încercare a omenirii, amenințată în existența ei de un dușman nevăzut - virusul SARS-Cov2 - care seamănă în sufletele tuturor teamă și disperare, dar provoacă și milioane de îmbolnăviri și morți, e bine să ne amintim și de momentele fericite din viața unei comunități memorabile care au dat viață acelor momente.
Pentru oamenii din satul Vrâncioaia un astfel de moment l-a constituit ziua de 7 septembrie 1941 când s-a sfințit biserica nouă cu hramul „Sf. Nicolae” și s-au inaugurat nu mai puțin de alte șase edificii publice (școală, cămin cultural, primărie, centrul agricol cu dispensar, baie comunală) care au transformat Vrâncioaia într-un „sat model” așa cum a fost descris în presa vremii, iar realizarea lui a fost denumită „minunea de la Văsui”(numele vechi al satului).
Pentru a retrăi atmosfera din acea zi vom cita dintr-o scrisoare a lui Neculai Jechianu, ctitorul acestei opere edilitare, unice în Vrancea și poate, chiar din țară: „Cu acest prilej a fost o măreață adunare vrâncenească. Satul era ticsit de lumea venită din toate satele Vrancei, de la Focșani și din alte părți... Pentru mine, a fost cea mai mare zi de sărbătoare din viața mea. Visul de ridicare a satului și a Vrancei era împlinit.”
Și astăzi ne întrebăm: cum a fost posibil ca doar în 2 ani (1940-1941) - excepție biserica ridicată în 4 ani - în condiții de război, când tinerii erau pe front și se lucra numai cu bătrânii, femeile și copiii, când transportul materialelor se făcea numai cu mijloace cu tracțiune animală, fără să beneficieze de niciun ajutor bănesc de la stat, să se poată ridica atâtea clădiri, să se refacă drumurile și să se construiască 6 poduri de lemn peste ape?
Răspunsul este unul singur: acest sat îl avea în frunte pe Neculai Jechianu.
Cine era Neculai Jechianu?
Fiu de țărani cu stare mijlocie din Vrâncioaia, îndrăgostit de mic de lumina cărții, dar neavând posibilități materiale, a absolvit doar Școala de Agricultură „Ioan C. Agarici”din Vaslui. A debutat în viața profesională ca învățător în satele Scânteia, Negrilești, Bârsești, Tulnici și Văsui, calitate în care își asumă împlinirea devizei lui Spiru Haret ca învățătorii să devină adevărați apostoli luminători ai satelor care să contribuie la ridicarea țăranilor spre cultură și civilizație.
De aceea, Neculai Jechianu, cunoscând lipsurile și greutățile în care se zbăteau oamenii de la munte, în acele vremuri, și-a fixat ca ideal suprem de viață ridicarea nivelului de trai material și spiritual al vrâncenilor, dar mai ales, al consătenilor săi.
Personalitate practică, el va urmări împlinirea acestui ideal prin toate mijloacele care i-au stat la îndemână de-a lungul vieții: funcțiile obștești, tribuna Parlamentului, instituțiile economice și culturale pe care le-a creat și condus în acest scop, întreaga sa viață constituind un model de slujire a semenilor.
Menționăm câteva instituții create sau conduse de Neculai Jechianu în perioada interbelică în scopul ajutorării țăranilor:
-
Banca Populară Văsui care în anii de cumplită secetă din 1946 a putut acorda credite de 2 miliarde de lei țăranilor din satele de munte pentru a se aproviziona cu porumb;
-
Obștea de Moșneni „Muntele Frumoasele” din Văsui care prin arendarea a 524 ha de pădure prin licitație publică a obținut suma de 28.166.000 lei -mai mare de 6 ori decât toate obștile satelor vecine, sumă folosită în construirea edificiilor publice din sat;
-
Cooperativa Regională „Unirea Vrancei” cu filiale în 9 sate, care a ajutat țărani din acele sate atât în aprovizionare cât și în vânzarea produselor proprii și care a ajuns să facă export de vinuri în Germania și să aprovizioneze cu cereale unitățile militare;
-
Societatea Culturală „Tudora Vrâncioia” care a organizat o mare serbare pe 4 iulie 1929 la monumentul lui Ștefan cel Mare de pe Dealul Dumbrava la comemorarea a 425 de ani de la moartea marelui Voevod;
-
Școala Superioară Țărănească înființată în 1941 (și desființată în 1946) care avea ca scop pregătirea copiilor din satele Vrancei în meseriile: contabilitate, comerț, tâmplărie, tractoriști, agricultură, gospodărie casnică.
Neculai Jechianu s-a impus în conștiința vrâncenilor mai ales prin statura sa morală, prin fapte care au dovedit deosebita sa dragoste și generozitate față de țărani. Asfel în 1946 el construiește cu fonduri proprii canalul Putna - Străjescu pentru alimentarea cu apă a satelor Ivăncești, Bătinești, Făurei, Garoafa, iar în perioada 1952-1956 a înzestrat cu pământ 20 de familii din satele Valea Sării, Nistorești, Vrâncioaia, Făurei, înființând satul Putna Seacă denumit de el Vrancea Nouă.
Pentru faptele lui generoase, regimul comunist l-a „răsplătit” cu 6 ani de temniță (1949, 1957-1963) petrecuți la Focșani, Galați și Botoșani, care i-au șubrezit sănătatea, astfel că în 1967 a trecut în nemurire, lăsând în conștiința noastră amintirea unui model moral demn de urmat de toate generațiile viitoare.
Pentru cinstirea memoriei sale și a tuturor celor care, sub îndrumarea lui, au construit biserica și toate edificiile publice inaugurate la 7 septembrie 1941, în ziua de 8 septembrie 2021 la biserica din Vrâncioaia s-a făcut o slujbă deosebită cu trei preoți (pr. Paroh Dănilă Ionel, pr. Tătaru Nicolae și pr. Argatu Iustin) și s-a lansat ediția a III-a a cărții „Neculai Jechianu - un apostol vrâncean” pe coperta căreia este înscris testamentul moral lăsat de el urmașilor: „Urmașilor le lăsăm îndemnul să ducă mai departe gândurile și faptele pentru ridicarea Vrancei”. (Prof. Vasile Țibrea)
