Măriuca Zaharia, eroina de 12 ani de la Haret
La intrarea în curtea școlii din satul Haret, vizitatorii sunt întâmpinați de statuia copilei-erou de la Haret, MĂRIUCA ZAHARIA, jertfită în vara anului 1917 - an de mare cumpănă pentru Țară - la numai 12 ani.
În ziua de 5 august 1917, cu o zi înaintea marii victorii a Armatei Române, în urma bombardamentelor germane, observatorul din livada bunicului Măriucăi a fost ucis, iar fetiţa, cu un curaj supraomenesc, i-a luat locul în nuc şi a transmis telefonic mai departe ceea ce zărea pe câmpul de luptă. „Vreau să fac şi eu ceva pentru Țara mea”, le-a spus fetiţa comandanţilor Armatei Române, uluiţi de faptul că un copil face munca unui soldat. Iar informaţiile oferite de Măriuca s-au dovedit preţioase, din moment ce a fost blocată înaintarea trupelor germane. Fetiţa a fost doborâtă în urma unei explozii în 6 august 1917.
În memoria sacrificiul său, trupul neînsufleţit al Mariei Zaharia a fost depus în Mausoleul din Mărăşeşti, alături de alţi mari eroi ai acelor lupte, iar în faţa şcolii din Haret s-a ridicat un monument închinat faptelor ei din anul 1917.
Figura eroică a fetiţei a fost evocată în filmul Baladă pentru Măriuca, în anul 1969, şi în cartea Povestiri istorice, a istoricului Dumitru Almaş, prezentă şi în manualele claselor primare din perioada anterioară anului 1990. Dumitru Almaş a imortalizat-o într-o povestire, în cartea Povestiri istorice: „Maria sau cum o alintau prietenii, Măriuca, trăia în satul Răzoare, la casa bunicului ei, Ion Zaharia. Frontul a ajuns în dreptul satului lor şi acolo se da o cumplită bătălie între armata română şi cea germană. De aceea satul a fost evacuat: adică toţi sătenii şi-au luat ce au putut fiecare şi au plecat în altă parte, la adăpost, în munţi. Numai moş Ion Zaharia a rămas în casa lui. A săpat şanţ adânc în livadă. Aici se ascundea ori de câte ori nemţii bombardau satul. S-a întâmplat ca soldaţii români să instaleze un post de observaţie tocmai în nucul cel înalt şi stufos din livada lui Moş Zaharia. Un ostaş urca în vârful acelui pom, se aşeza pe ramurile mai groase, ascuns în frunze. Şi de acolo, cu un binoclu, supraveghea mişcările duşmanului. Ceea ce vedea, povestea sergentului care sta jos, la tulpina nucului, cu receptorul telefonului în mână. Sergentul transmitea artileriştilor, prin telefon, cele văzute.”
Almaş povesteşte, în continuare, cum fata deprinde „meşteşugul” observaţiei, înlocuindu-l în cele din urmă pe ostaşul din copac, când este lovit de duşmani. Astfel ea ajută Armata Română în luptă, până când este doborâtă la rândul ei de focul inamic.
În satul Haret, în anul 1977, a fost ridicat un monument chiar acolo unde s-a aflat, în 1917, nucul în care se urcase Măriuca, transmițând pozițiile dușmanilor. Monumentul se află azi în grădina unei gospodării. În fața școlii din acest sat, tot în 1977, a fost dezvelit bustul fetiței. Este școala în care și Maria învățase la vremea ei. În București, în Sectorul 4, o stradă din Cartierul „Apărătorii Patriei”, poartă numele „Măriuca”, în amintirea celei care a fost „Eroina de la Mărășești.”
Astăzi, din păcate, pilda jertfei copilei din Haret nu-și mai poate face loc în manualele școlare, nici măcar în treacăt. De parcă ne-ar fi rușine cu eroii noștri...
Profesor Cătălin Mocanu