Pe urmele istoriei

Lecția de istorie a profesorului Cătălin Mocanu în ZdV:„Tezele din iulie” 1971–renunțarea la „liberalizarea” neostalinismului românesc

Cătălin Mocanu
7 iul 2024 1387 vizualizări

În 1971, regimul comunist de la București continua politica de distanțare față de Moscova, începută în ultimii ani ai lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, continuată de Nicolae Ceaușescu și care atinge apogeul în august 1968, când acesta critică intervenția trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia pentru a înăbuși „Primăvara de la Praga”. Pronunțându-se împotriva hegemonismului sovietic rigid în cadrul „lagărului socialist”, Ceaușescu rămânea în continuare un adept al dogmei comuniste și al modelului stalinist, accentuând necesitatea planificării și conducerii centralizate a economiei, a „rolului conducător” al PCR în societate, a întăririi forțelor armate și a organelor de Securitate pentru „apărarea cuceririlor revoluționare”.

Atitudinea lui Ceaușescu față de URSS se sprijinea pe strângerea relațiilor cu regimul comunist de la Beijing. În zilele de maximă tensiune din august 1968, China afirmă răspicat acordarea sprijinului către România în eventualitatea unui atac din partea URSS: la 23 August 1968, la Ambasada României din Republica Populară Chineză, prim-ministrul Zhou Enlai a rostit un discurs devenit reper al prieteniei tradiţionale sino-române și un real scut diplomatic și militar în fața iminentei invazii a trupelor sovietice (https://dantomozei.ro/2023/08/23/acum-55-de-ani-china-si-romania-in-august-1968-rezistati-daca-aveti-nevoie-va-dam-si-tunuri/, accesat în data de 29.06.2024). În anii următori, relațiile economice româno-chineze poartă amprenta deschiderii unui „cap de pod” chinez în interiorul CAER: în 28 iunie 1970 se semnează, la Beijing, Protocolul cu privire la ajutorul material și nerambursabil oferit României de către guvernul R. P. Chineze, în 20-26 noiembrie 1970 se desfășoară vizita la Beijing a unei delegații guvernamentale conduse de Gheorghe (Gogu) Rădulescu, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, prilej cu care este semnat Acordul cu privire la oferirea de către China a unui credit pe termen lung, fără dobândă, României, iar în 18-29 martie 1971 o altă vizită de prietenie în China a unei delegații guvernamentale române prilejuiește convorbiri privind colaborarea economică dintre cele două state, China acordând României un credit pe termen lung, fără dobândă. Era perioada de construire a unei economii de tip comunist cu credite externe. Totuși, după aderarea României la GATT în 1971 și la FMI în 1972, deși creditele occidentale au devenit disponibile, nu s-au înregistrat îmbunătățiri esențiale în domeniul economic. În consecință, datoriile externe ale României au crescut an de an, înregistrând în 1982 suma record de 13 miliarde de dolari. Iar ceea ce a urmat, a rămas în memoria colectivă...

Între timp... În perioada 1-24 iunie 1971, o delegație de partid și guvernamentală condusă de Nicolae Ceaușescu efectuează vizite oficiale și de prietenie în Republica Populară Chineză (1-9 iunie), Republica Populară Democrată Coreeană (9-15 iunie), Republica Vietnam (15-19 iunie) și Republica Populară Mongolă (21-24 iunie). În timpul vizitelor, Ceaușescu poartă convorbiri cu omologii Mao Zedong, Kim Ir Sen, Le Duan, respectiv, Iumjaaghiin Țedenbal, fiind profund marcat de manifestările artistice în onoarea liderilor Mao și Kim. După revenirea în țară din turneul asiatic, impresionați de grandioasele spectacole de masă, precum și de cele de operă chineză și de balet nord-coreean ca mijloace de proslăvire a conducătorului, Nicolae și Elena Ceaușescu proiectează un program inspirat din realitățile asiatice, cunoscut în epocă sub denumirea de „minirevoluția culturală”, copie a „revoluției culturale” din China lui Mao. De altfel, la 10 februarie 1971, la sediul Comitetului Central al PCR, Ceaușescu a avut o întâlnire cu oamenii de artă și cultură, cărora le atrage atenția că „datoria scriitorilor și artiștilor este aceea de a contribui activ la făurirea omului nou, la formarea conștiinței socialiste, la dezvoltarea umanismului socialist, a acelor virtuți morale pe care dorim să le cultivăm la fiecare cetățean”. În concepția liderului PCR, „arta va contribui astfel la modelarea unui tip înaintat de om, gata să lupte pentru fericirea, libertatea şi independenţa patriei sale, pentru cauza socialismului,pentru pace şi prietenie între popoare (Nicolae Ceauşescu, Cuvântare la întâlnirea cu oamenii de artă, în volumul România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Rapoarte, cuvântări, articole, iulie 1970 – mai 1971, vol. V, București, Editura Politică, 1971, p. 456). Întâlnirea poate fi considerată astfel un preludiu la noua orientare din cultură care va conferi supremație criteriilor politico-ideologice și va îngrădi și mai mult libertatea de creație. 

Pe plan politic, „turneul asiatic” a avut mai proeminente semnificații decât reacția lui Ceaușescu față de „criza cehoslovacă”. „Chiar dacă legătura dintre cele două regimuri nu a atins niciodată gradul de colaborare dintre Tirana și Beijing, de exemplu, trebuie spus că Nicolae Ceaușescu a păstrat un interes deosebit pentru statele comuniste din Extremul Orient, în general, și pentru China, în special” (Florin-Răzvan Mihai, Relațiile internaționale ale României (1945-1989), în Liliana Corobca editor, Panorama comunismului în România, Iași, Editura Polirom, 2020, pp. 952-953).

credit fotowww.rador.ro

Revenind la geneza „Tezelor din iulie” 1971, putem afirma că ele au fost generate într-o logică a politicii interne și externe a regimului ceaușist, iar originea acestor „teze” poate fi analizată urmărind evoluția puterii lui Ceaușescu (Ana-Maria Cătănuș editor, Sfârșitul perioadei liberale a regimului Ceaușescu. Minirevoluția culturală din 1971, București, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 2005, p. 49). După turneul asiatic, sovieticii au promovat o virulentă campanie de discreditare a României (Gabriel Stelian Manea, Un adulter în familia comunistă. România și SUA în anii ̕60, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2016, p. 161). Nu doar apropierea de China îi neliniștea pe sovietici, ci şi cea de Occident şi de SUA. Cultivarea relaţiilor cu RFG a fost un alt motiv de nemulţumire exprimat de sovietici la întâlnirea din mai 1970 (Vasile Buga, Sub lupa Moscovei. Politica externă a României 1965–1989, Bucureşti, 2015, p. 30–33). Vizita pe care preşedintele american Nixon a făcut-o în România a constituit picătura care a umplut paharul în ceea ce priveşte „neliniştea” sovieticilor. La întâlnirea pe care Nicolae Ceauşescu a avut-o în mai 1970 cu liderul sovietic Leonid Brejnev, acesta din urmă i-a reproşat că prezenţa lui Nixon în Bucureşti reprezenta „o provocare la adresa omenirii progresiste” (Gabriel Stelian Manea, op. cit., p. 174) şi că momentul venirii lui era total nepotrivit, având în vedere poziţia sovietică şi cea americană în războiul din Vietnam. „Acesta are un caracter de cochetărie cu puterile imperialiste. Voi prezentaţi această politică drept expresie a independenţei. Primirea lui Nixon ca «erou» nu are nimic cu coexistenţa paşnică. Nixon a numit această vizită ca fiind «istorică». (…) noi suntem de acord cu apropierile partidelor frăţeşti. Vizita a fost utilă imperialismului american” (Paul Niculescu-Mizil, De la Comintern la comunism național. Despre Consfătuirea partidelor comuniste și muncitorești, Moscova, 1969, București, Editura Evenimentul Românesc, 2001, pp. 521-522) , a mai adăugat Brejnev. Nicolae Ceauşescu nu a acordat atenție acestei discuţii, astfel că în octombrie 1970 a efectuat o vizită în SUA (despre această vizită, Dumitru Popescu, Memorii transfigurate. Elefanţii de porţelan. Scene şi personagii în umbra Cortinei de Fier, Bucureşti, Editura Match Publisher, 1993, p. 69).

Cu șiretenia-i binecunoscută, Ceaușescu a intuit capcana unei eventuale acuze venite din partea URSS și a statelor din blocul estic de deviaționism de la principiile marxism-leninismului, așa încât emiterea „Tezelor din iulie” a fost justificarea perfectă pentru a evita învinuirea de trădare a cauzei comuniste (Cristina Preutu, „Tezele” din iulie 1971 și redefinirea ideologică a regimului comunist, în „Revista istorică”, tom XXVI, 2015, nr. 5-6, p. 540). La 6 iulie 1971, fără vreo pregătire prealabilă a opiniei publice, Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR adoptă Propunerile de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. Măsurile cuprind: învățământul de partid, munca politică de masă, educația politică în învățământul de toate treptele, participarea tineretului pe marile șantiere, lărgirea propagandei ateiste, orientarea mai accentuată a presei, a emisiunilor radio și TV, a editurilor, teatrelor, programelor cinematografice - către aspectele politico-ideologice. O analiză atentă a propunerilor ne determină să credem că Propunerile nu preluau modelul „revoluției culturale” chineze, deși emiterea lor la câteva zile după revenirea din turneul asiatic pare o coincidență stranie. În principiu, liderul român credea ferm în acțiunea permanentă politico-ideologică ca instrument și factor de educație a tineretului și al cetățenilor în general, ceea ce este o trăsătură a oricărui regim totalitar:

Ținând seama de cerințele etapei actuale a construcției socialiste, de marile obiective care stau în fața partidului și poporului în făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate, este necesar să se ia măsuri pentru ridicarea nivelului combativității revoluționare și a spiritului militant, partinic al întregii activități politice, ideologice și de educație comunistă a maselor desfășurate de organele și organizațiile de partid, de organizațiile de masă și obștești, de organismele de stat, de instituțiile de propagandă, ideologice și cultural-artistice. 

1. – Hotărâtor în înfăptuirea acestor obiective este ridicarea continuă a rolului conducător al partidului în toate domeniile activității politico-educative, creșterea răspunderii și exigenței organelor și organizațiilor de partid în îndrumarea întregii munci de educare a maselor, desfășurată prin intermediul tuturor mijloacelor de influențare politică și al factorilor de culturalizare de care dispune societatea noastră. (...)

2. – Secția de Propagandă a Comitetului Central va prezenta propuneri de îmbunătățire a organizării învățământului de partid, a formelor de pregătire politică și ideologică a cadrelor și a membrilor de partid, a maselor largi de oameni ai muncii, în vederea dezvoltării spiritului partinic, revoluționar, a ridicării nivelului muncii de partid. (...)

 3. – Vor fi extinse și activizate formele muncii politice de masă: activitatea agitatorilor, a gazetelor satirice, a brigăzilor artistice de agitație, a diferitelor forme de agitație vizuală la locurile de muncă, atât în vederea popularizării și generalizării experienței pozitive, a realizărilor și atitudinilor înaintate, cât și pentru combaterea activă a stărilor de lucruri negative. (...)

  4. – Va trebui să crească rolul adunărilor de partid în dezbaterea principalelor probleme ale vieții colectivelor de muncă, în sporirea combativității și vigilenței politice a membrilor de partid, în ridicarea spiritului critic și autocritic, în promovarea poziției ferme împotriva fenomenelor negative, a atitudinilor necorespunzătoare față de muncă și avutul obștesc, de dezinteres față de cerințele oamenilor muncii, a manifestărilor de indolență și superficialitate. (...)

5. – Este necesară crearea unui larg curent de masă pentru participarea tuturor cetățenilor și în special a tineretului la acțiuni de muncă patriotică – pe șantiere, în industrie, în agricultură, în gospodărirea localităților. (...)

6. – Va trebui intensificată activitatea educativă și de pregătire politică în școli și facultăți. În acest scop, Ministerul Învățământului va lua măsuri de îmbunătățire a planurilor și programelor de învățământ, acordând atenție deosebită îmbunătățirii predării științelor sociale. (...)

7. -  Se vor lua măsuri pentru intensificarea activității de educație politică desfășurată de organizațiile U.T.C. și asociațiile studențești. (...)

8. – Va crește rolul Academiei de științe sociale și politice în dezbaterea problemelor ideologice actuale ale vieții noastre social-politice, ale activității culturale și creației artistice, în ridicarea combativității ideologice față de influențele străine, în afirmarea puternică a filozofiei materialist-dialectice și a politicii partidului nostru.

9. – Se impune să crească rolul presei în propagarea largă a pozițiilor ideologice ale partidului nostru, a principiilor noastre etice de conviețuire socială, în combaterea fermă a influențelor ideologiei burgheze și a mentalităților retrograde de orice fel. (...)

10. – Va trebui să sporească rolul educativ al tuturor emisiunilor de radio și televiziune. Emisiunile se vor adresa în mai mare măsură maselor largi ale publicului spectator, în special muncitorilor și țăranilor, asigurându-se totodată prezența mai frecventă a acestora în emisiuni. (...)

11. – Se vor lua măsuri pentru o mai bună orientare a activității editoriale, pentru ca producția de carte să răspundă în mai mare măsură cerințelor educației comuniste. (...)

12. – În orientarea repertoriilor instituțiilor de spectacole, teatru, operă, balet, estradă, se va pune accent pe promovarea creației originale cu caracter militant, revoluționar. (...)

13. – Se vor lua măsuri pentru mai buna echilibrare a filmelor programate în cinematografele noastre, limitându-se difuzarea filmelor polițiste, de aventuri, interzicându-se filmele care cultivă violența și vulgaritatea, care propagă modul de viață burghez.

14. – Un rol deosebit de important în orientarea politico-ideologică a activității cultural-educative, în asigurarea unui conținut pătruns de spiritul politicii partidului nostru, al întregii creații literar-artistice revine organizațiilor de partid, tuturor comuniștilor care își desfășoară activitatea în acest domeniu. (...)

15. – Ministerul Comerțului Interior, Ministerul Turismului, precum și organele de partid și de stat locale vor veghea ca în localurile de alimentație publică să se difuzeze în special creația muzicală din țara noastră, făcându-se totodată o selecție atentă a repertoriului străin, în vederea înlăturării muzicii care exprimă curente decadente.

16. – Este necesar să fie luate măsuri pentru îmbunătățirea activității Secției de Propagandă a Comitetului Central al P.C.R., în vederea realizării ferme, la un nivel mai ridicat, a îndatoririlor ce îi revin. (...)

17. – Pentru dezbaterea problemelor muncii politico-educative va fi convocată la Comitetul Central al partidului o consfătuire cu secretarii comitetelor județene de partid care răspund de problemele de propagandă, cu cadre cu munci de răspundere din domeniul activității ideologice, cu conducători ai uniunilor de creație și ai unor instituții culturale. (...) (Nicolae Ceaușescu, Propuneri de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii – 6 iulie 1971, București, Editura Politică, 1971, pp. 8-17). 

În Expunerea la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și cultural-educative din 9 iulie 1971, Ceaușescu a dezvoltat „propunerile” din 6 iulie. După ce definește conceptul de „societate socialistă multilateral dezvoltată" (va fi repetat până la saturație în anii următori), liderul PCR trece la „activitatea pentru transformarea conștiinței oamenilor” și la „intensificarea activității ideologice și educative, activitate ce trebuie să aibă un rol tot mai important în formarea omului nou, în dezvoltarea construcției socialiste”:

 „A devenit un obicei nu prea bun, tovarăși, de a privi numai spre ceea ce se face în altă parte, în străinătate, de a apela pentru orice la import. Aceasta arată că există și o anumită concepție de a considera că tot ce este străin este mai bun, o anumită – hai să-i zicem – ploconire față de ceea ce este străin, și mai cu seamă față de ceea ce este produs în Occident, fie că e bun, fie că e rău. (...) Suntem însă împotriva ploconirii în fața a tot ceea ce este străin, a înjosirii propriei limbi, a propriei națiuni. (...)

(...) noi privim problema făuririi societății socialiste nu numai din punctul de vedere al bazei materiale, ci și în contextul ei general, cuprinzând toate laturile vieții sociale, materiale și spirituale; deci forța partidului, conducerea sa trebuie să se facă simțite în toate domeniile de activitate. (...)

 (...) Noi am ajuns împreună cu țările membre ale C.A.E.R. la o anumită concluzie cu privire la ceea ce înseamnă integrare, în sensul că aceasta nu afectează independența și suveranitatea națională, nu deuce la planificare comună și la forme de organizare suprastatală. (...) (Este de observat că aici era atacată, din nou, concepția URSS expusă în „Planul Valev” din 1964 – ad. ns.).

(...) Cu mai multă fermitate trebuie să luăm măsuri ca în liceele noastre și în școala noastră generală de 10 ani să introducem participarea elevilor la producție. Noi purtăm răspunderea pentru viitorul societății noastre și, ca atare, trebuie să lichidăm mentalitatea școlii generale, a liceului de cultură generală de a scoate absolvenți fără nicio specialitate. Ce fel de liceu este acesta care pregătește tineri cărora le e rușine de muncă? Noi trebuie să avem un liceu care să educe tineretul nostru în spiritul muncii, să-l învețe să muncească în orice domeniu de activitate, pentru că orice muncă folositoare societății este o muncă de onoare; în acest spirit trebuie să formeze școala noastră tineretul! Toți elevii trebuie să lucreze în producție! Numai așa vom avea un liceu care să contribuie cu adevărat la formarea tinerei generații pentru societatea socialistă și comunistă” (Nicolae Ceaușescu, Expunere la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și cultural-educativ – 9 iulie 1971, București, Editura Politică, 1971, pp. 48-68).

 „Revoluție culturală” de tip asiatic sau, dimpotrivă, „minirevoluție culturală”, a rămas faptul că, din 1971, viața culturală și artistică a fost supusă îngrădirilor după criteriile politico-ideologice. În ultimă instanță, „Tezele din iulie” au avut o importanţă mai curând în definirea teoretică a regimului ceaușist, iar acest lucru a contat mai degrabă în ecuaţia politicii externe decât în cea a politicilor interne.         

Cătălin MOCANU


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.