Lecția de istorie a profesorului Cătălin Mocanu în ZdV: 45 de ani de comunism românesc „cu bune și cu rele” (II)
Continuăm prezentarea „anuală” a evenimentelor care au marcat istoria comunismului românesc, așa cum sunt ele prezentate în excelenta lucrare a jurnalistului timișorean Zoltan Kovacs, intitulată Comunismul și cioburile sale. 45 de ani cu bune și cu rele în România, apărută la Timișoara, în 2024, sub auspciile Fundației Internaționale Zoly Kovacs și a Rotary District 2241 Romania și Moldova Republic.
În anul 1955 a fost conceput și construit la Atelierele Centrale ITB din București primul autobuz urban românesc. În același an, producția de serie a fost transferată la Uzina „Mao Tze Dun”, fostă Vulcan. Tot pe plan intern, dar la cerea expresă a sovieticilor, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri din 18 august 1955 a fost înființat Oficiul Național de Turism „Carpați”, devenit cunoscut publicului larg ca ONT. „Prima acțiune a nou-înființatei agenții a fost organizarea, în toamna acelui an, a unei excursii la Moscova, cu trenul, în vagoane de dormit, asigurând și viza necesară călătorilor, pe baza buletinului de identitate” (p. 116).
Pe plan extern, anul 1955 este memorabil pentru România prin cel puțin două evenimente. Mai întâi, la 14 mai, la Varșovia este semnat Tratatul de Prietenie, Cooperare și Asistență Mutuală (cunoscut sub denumirea de Pactul de la Varșovia), punând astfel bazele omologului răsăritean al NATO. Potrivit unor date estimative, Pactul dispunea în 1989 de 3.573.100 de militari, 7.876 de avioane de luptă, 2.785 de elicoptere, 59.700 de tancuri, 70.330 de vehicule blindate și 228 de submarine. În ședința din 1 iulie 1991 de la Praga, Tratatul de la Varșovia s-a autodizolvat. Un alt eveniment internațional în care a fost implicată România a fost admiterea, alături de alte 16 state, ca membru în ONU, la 14 decembrie 1955. Interesant este faptul că 49 de state au avizat favorabil, China-Taiwan și Cuba au votat contra, iar Olanda, Filipine, SUA, Republica Dominicană și Grecia s-au abținut.
În 1956 au fost fabricate primele frigidere românești la Întreprinderea Klement Gottwald, denumită mai târziu Uzina de Mașini Electrice București. Erau numite Pinguin, funcționau pe sistemul de absorbție, nu aveau termostat și dispuneau de o capacitate de 80 de litri. „Modelul îmbunătățit și reproiectat apare pe piață în anul 1961, cu variantele Fram 70 L și Fram 110 L, producția fiind preluată de Uzina Mecanică Sadu, cunocută pentru fabricarea de armament” (p. 118).
În luna iunie, în semn de prietenie și pentru a-și dovedi generozitatea, sovieticii restituie României o a doua parte din tezaurul transportat în Rusia în timpul Primului Război Mondial. Partea restituită în 1956 era compusă din 39.320 de piese: monede de aur, medalii, tablouri, tapiserii, bijuterii etc. În 1935, URSS a restituit o mică parte din tezaur, însă cantitatea de 93,4 tone de aur nu a ajuns în România. „În 2008, Rusia a mai înapoiat României o parte din tezaur, însă grosul, cantitatea de aur, se află și astăzi în Rusia, iar discuțiile pe această temă par a fi încheiate, chiar dacă din partea română există tendințe de noi negocieri” (p. 123).
Câteva cuvinte și despre contribuția României la reprimarea revoluției maghiare. „În noaptea de 1 spre 2 noiembrie 1956, Hrușciov, secondat de Malenkov, a discutat cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, Emil Bodnăraș și Nicolae Ceaușescu pe tema reacției față de evenimentele din Ungaria. Având informații că se dorește schimbarea lui și de teamă ca revoluția să nu se extindă și în România, Dej a dat toate asigurările de loialitate, manifestând adeziunea deplinîă privind intervenția armatei sovietice, oferind chiar un ajutor constând în două batalioane, ofertă refuzată diplomatic” (p. 124). Ca urmare, trupele sovietice staționate în România au fost primele trimise spre Budapesta, în operațiunea numită „Viforul”. Revoluția maghiară a fost înăbușită în 4 noiembrie, iar în perioada următoare, România a participat activ la întărirea noii conduceri. Refacerea poliției secrete maghiare s-a făcut cu sprijin românesc, 2.000 de activiști PMR de origine maghiară contribuind la reorganizarea partidului comunist din Ungaria.
La 31 decembrie 1956, după câteva luni de transmisii experimentale, a fost efectuată prima emisiune televizată profesionistă, transmisă cu ajutorul unui emitățor instalat pe Casa Scânteii. A fost difuzat filmul O noapte furtunoasă și salutul lui Petru Groza, președintele Marii Adunări Naționale, cu prilejul Anului Nou. Transmisia a fost recepționată numai în București, pe câteva sute de televizoare importate din URSS pentru personalitățile vremii.
În 1957, la Câmpulung Muscel, a fost lansat primul automobil de teren din România, denumit IMS 57, fiind o copie a automobilului GAZ din URSS. În 1959 a fost lansat modelul îmbunătățit M 59, iar în 1961 a început proiectarea și pregătirea fabricației automobilului M 461, a cărui producție de serie a debutat în anul 1964, fiind destinat armatei și diferitelor instituții. În 1965 sunt semnate primele contracte pentru export, iar în decursul anilor au fost vândute peste 55.000 de bucăți în 55 de țări.
La 1 decembrie 1957, țăranii din Vadu Roșca, actualul județ Vrancea, regiunea Galați de atunci, se opun înființării Gospodăriei Agricole Colective (GAC), blocând intrarea în localitate a activiștilor și agitatorilor PMR. În 4 decembrie ajunge în sat Nicolae Ceaușescu, membru în Biroul Politic CC al PMR, în funcție de general-locotenent, șef al Direcției Superioare Politice a Armatei, adjunct al ministrului Forțelor Armate, în fruntea unui detașament de trupe de Securitate motorizate din Focșani. Eșuând discuțiile de pacificare, militarii deschid focul asupra țăranilor. Sunt ucise 9 persoane, alte 17 – după alte surse, 48 de persoane – au fost rănite și au fost arestați zeci de țărani, dintre care 18 au fost condamnați la închisoare corecțională între 5 și 10 ani. Colectivizarea satului este stopată din 1958 până în 1960, ceea ce dovedește că regimul putea intra în defensivă, dacă ar fi întâmpinat mai multe mișcări de rezistență. Faptul că Ceauşescu obişnuia să folosească metode represive pentru a-şi atinge scopurile este dovedit de afirmaţiile lui Emil Bodnăraş. Într-o consfătuire la Constanţa cu activul local de partid, unde se anunţase încheierea colectivizării în regiune, la întrebările lui Dej adresate celor de la Timişoara, cu privire la data când aceştia îi vor invita la o consfătuire de inaugurare a cooperativizării complete a zonei, Bodnăraş a afirmat: „Dar să nu aşteptaţi întâi să mai vină pe acolo tovarășul Ceauşescu” (A se vedea, în acest sens, Cătălin Augustin Stoica, Instituţionalizarea partidului-stat şi a proprietăţii colective în Vadu Roşca şi Năneşti, judeţul Vrancea, p. 445, în Dorin Dobrincu, Constantin Iordachi (ed.), Ţărănimea şi puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii în România (1949-1962), Iaşi, Editura Polirom, 2005).
Țărani participanți la revolta din Vadu Roșca în fața monumentului comemorativ (imagine din filmul Noi nu am avut tinerețe (1998) de Mihai Constantinescu și Erich Nussbaum)
Încheiem acest al doilea episod cu o succintă radiografie a anului 1958. În acest an începe la București, la Întreprinderea „Tudor Vladimirescu”, realizarea primelor autodubițe. „Pe o platformă modificată de la mașinile IMS și cu motorul acestor modele, de 50 de cai putere, produs la Câmpulung Muscel, apar primele vehicule de mic tonaj, cu tracțiune integrală, destinate transportului de mărfuri sau persoane, denumite TV-4 și TV-5. Mai târziu, în anul 1964, apar modelele TV-41/51 cu motor de 70 CP” (p. 133).
Un eveniment marcant al acestui an a fost retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României. După mai multe tatonări și tratative în spiritul noii doctrine de politică externă a lui Hrușciov, în 17 aprilie 1958, URSS anunță oficial intenția de a-și retrage trupele din România. La 24 mai, Comitetul Consultativ al Pactului de la Varșovia aprobă intenția sovietică. Acordul prevedea că în perioada iunie-august 1958 va fi retrasă „Armata Mecanizată Independentă”, compusă dintr-o divizie de tancuri în Banat (9.657 de militari și civili cu 313 tancuri), o divizie mecanizată în Poarta Focșanilor (9,062 de militari cu 187 de tancuri), un regiment de tancuri în Muntenia (1.402 militari cu 94 de tancuri), 6 unități de aviație cu 2.957 de militari și alte subunități tactice. România a devenit astfel singura țară din Tratatul de la Varșovia pe teritoriul căreia nu se mai aflau trupe și baze militare sovietice.
La 11 decembrie 1958 a fost arestat filosoful Constantin Noica. La scurt timp, a fost arestat și scriitorul și criticul literar Dinu Pillat, constituindu-se „lotul Noica-Pillat”, din care mai făceau parte alți 23 de intelectuali, printre care Păstorel Teodoreanu, Vladimir Streinu, Marietta Sadova, Alexandru Paleologu. Toți au fost acuzați de uneltire împotriva ordinii de stat, răspândirea de manuscrise cu caracter dușmănos, ascultarea de posturi de radio străine cu comentarii dușmănoase la adresa regimului. Noica și Pillat au fost condamnați la 25 de ani de muncă silnică, iar ceilalți au primit sentințe de privare de libertate între 6 și 14 ani. Fiecărui inculpat i s-a confiscat averea și a fost supus degradării civice. După 6 ani de detenție la Jilava, Noica a fost eliberat prin grațiere în 1964.
Cătălin MOCANU
Profesorul Cătălin Mocanu a fost inspector educație permanentă și istorie/discipline socio-umane la Inspectoratul Școlar Județean Vrancea și predă istoria la Școala Gimnazială "Anghel Saligny" Focșani
Cătălin Mocanu este colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
