Pe urmele istoriei

Informații inedite despre renumitul scriitor vrâncean Duiliu Zamfirescu, extrase din fondul personal al acestuia de la Arhivele Naționale

Florin Marian Dîrdală
9 aug 16 2437 vizualizări

Chiar dacă nu a fost fabulos de bogat, Duiliu Zamfirescu a agonisit puțină avere după o carieră diplomatică de peste 30 de ani. Născut în 1858 la Dumbrăveni, botezat la vreo biserică din mahalaua de domiciliu de la Focșani, a copilărit pe ceea ce azi se cheamă B-dul Unirii, colț cu actuala stradă Tinereții, bineînțeles pe atunci denumite cu totul altfel, neasfaltate, luminate cu păcură și circulate cu căruțe și trăsuri, nu cu mașini și motociclete ca acum.

Foto: Casa din Focșani a scriitorului și diplomatului Duiliu Zamfirescu, acum dărâmată, poziționată la intersecția străzii Tinereții cu B-dul Unirii ( lângă Școala nr 10). Fotografie preluată de pe contul de facebook: focsaniulvechi.ro

Casa din Focșani în care a crescut era una simplă, pe care tatăl Lascăr Zamfirescu se prea poate să o fi primit ca răsplată, pentru serviciile sale de arendaș, de la vecinul său, înstăritul Dumitru Simionescu Râmniceanu, modelul temutului personaj de roman Tănase Scatiu.

S-a bucurat ca orice copil de jocurile și distracțiile timpului, fiind supravegheat cu mai multă sau mai puțină atenție de unchiul său, viitorul mare arhitect Ion Mincu, doar cu câțiva ani mai mare. Fericirea din localitatea natală a luat sfârșit când a plecat la studii mai departe, dar mai ales când a ajuns secretar de legație la Consulatul român de la Roma și apoi și la alte consulate din lume.

În Italia, în comuna Varedo, provincia Milano, își întâlnește marea iubire, pe Enrichetta Alievi. Acesteia îi murise, de scurt timp, soțul, un pictor talentat, Anatoli Scifoni, cu care avea o fată, pe Idda Scifoni, așa că a găsit alinare în brațele focșăneanului nostru. Prin urmare, în anul 1890, s-au căsătorit la Roma, Duliu Zamfirescu având 31 de ani și viitoarea soție 35 de ani, fiind născută la Bruxelles, deci în inima Uniunii Europene de azi.

A venit pe lume, tot în acest an, primul copil, Enricheta Eleonora Eliza Fortunata, a urmat copilul al doilea în 1892,  Alexandru, apoi al treilea, Lascăr, în 1896. Cu toate acestea, cu trei copii frumoși și pe deasupra, sora lor vitregă, Idda, dragostea soților Zamfirescu pare să nu fi rezistat și nici măcar nu a dăinuit prea mult. În 1906, Enrichetta Alievi a murit în comuna Ghiffa, localitate aflată în nordul Italiei, pe malul lacului Maggiore, o minunată destinație turistică, cu un climat blând, o adevărată oază de sănătate, făra a avea alături pe nimeni din familie. Dovadă că s-a întâmplat astfel este faptul că moartea i-a fost declarată la primăria comunală de un tâmplar, Pietrio Minocci, un factor poștal Luigi Minocci și îngrijioarea Picini Santu. În actul de deces s-a consemnat că decedata își avea domiciliul la Roma, deci era prin Ghiffa în trecere sau în excursie sau poate avea acolo o casă de vacanță. 

Ce o fi determinat-o pe Enrichetta  Alievi Zamfirescu să meargă în toamna lui 1906, în Ghiffa, pe malul acestui lac și să stea departe de soțul ei, care era la București, unde își lua în primire postul de secretar general la Ministerul Afacerilor Externe, asta în vreme ce copiii, în vârstă de 16,14 și 10 ani, se aflau cu vreo guvernantă, fie la Roma sau chiar la Faraoane, nu putem ști sigur! Nu cu datele de până acum! Probabil că distinsa fostă doamnă Zamfirescu a mers în zona acestui lac splendid al Italiei, pentru o problemă de sănătate, poate una de plămâni, de ficat, de nervi, poate altceva, dar cu toate acestea, nici excursia aceasta nu a ajutat-o cu nimc, la 52 de ani trecând în neființă. Nu trebuie neglijat nici faptul că fiind de familie nobilă, tatăl ei, Anton Alievi, ocupând funcții importante în Europa, s-ar putea să fi moștenit o boală ereditară, specifică căsătoriilor aranjate între elitele cu sânge albastru din trecut. Și mai trebuie să analizăm ceva! Înainte de a-l cunoaște pe marele nostru scriitor, Enrichetta mai fusese căsătorită cu un pictor talentat, Anatolio Scifoni, prima ei dragoste, despre care aflăm mai multe din următorul site-Anatolio Scifoni (Italian, 1841-1884) A dancing ... - Bonhams.

Cu acesta a avut o fiică, pe Idda Scifoni. Aceasta a fostpictoriţă italiană, din prima căsătorie a Henriettei Allievi (n.r. – soţia scriitorului Duiliu Zamfirescu), pe care Duiliu a găzduit-o la reşedinţa sa de pe malul mării şi la domeniile din Focşani. Inspirată de peisajele din România, Ida Scifoni a pictat multe tablouri, vândute apoi în America „Tatăl Idei, Anatolio Scifoni, a fost un mare pictor, care avea un atelier celebru la Roma. “Frumoşii boieri de altădată: Zamfireştii şi Rosetteştii - Historia

Foto: Renumitul scriitor vrâncean Duiliu Zamfirescu, împreună cu cei trei copii ai săi Enricheta Eleonora Eliza Fortunata, Alexandru și Lazăr

După moartea Enrichetei, cei trei copii au crescut frumos, în cea mai mare parte a timpului, la conacul de la Faraoanele, unde, din când în când, poposea și sora lor vitregă, Idda Scifoni, pictorița, pentru care tatăl de suflet, Duiliu al nostru, amenajase un atelier de pictură în această casă, amplasată între cele 100 de pogoane situate la poalele Deleanului, așa numita vie Tănase Cofetaru. 

Din descrierile documentare păstrate în fondul personal Duiliu Zamfirescu, scrise în franceză și italiană, rezultă că în urmă cu peste un secol, în zilele Primului Război Mondial, marele nostru scriitor a întocmit un memoriu amplu către ministrul de război, Vintilă Brătianu, în care își prezenta averea și detalia ce pagube a suferit din partea combatanților care se războiau pe aceste meleaguri după cum urmează:

”O casă compusă anume dintr-o mare terasă, stil renascentist, un mare salon de 14 m pe 9, un salon secund de 5 pe 6, un atelier de pictură, o sală de servit masa de 7 pe 5, un mare garde manger, 5 camere pentru stăpâni, o cameră de baie, 2 camere pentru servitori, o mare bucătărie lângă o sală de servit masa pentru servitori”, totul fiind mobilat la modul cel mai complet cu mobile și obiecte de lux, colecționate de marele nostru scriitor, de-a lungul carierei sale diplomatice de 31 de ani.

Această casă mai conținea și alte obiecte de uz zilnic, anume mobilă autentică din secolul XVI, mobilă de Mople Glace, bibelouri, obiecte de argint, vase de Sasca, obiecte de familie din care câteva exemplare au fost donate de scriitor și sub nume propriu muzeului arheologic de la București, 4 biblioteci conținând aproximativ 2000 de volume cu ediții de XVI siecle, în afară de colecția completă a publicațiilor Academiei Române, peste 20 de covoare cărora vechimea le conferă o mare valoare, 70 sau 80 de tablouri și portrete de familie, dintre care unele cu semnătura unor pictori iluștri precum de Santis, Rosler, Frantz, Mirea, etc., dar și pânze vechi, stofe japoneze, două servicii complete de argintărie masivă comandată la Milano pentru 12 persoane, altul de la Paris pentru 24 de persoane, trei servicii de tablă în porțelan, 2 servicii de pahare fine și multe altele, inclusiv instalații complete  de fabricat vinul etc.

Pe toate acestea monsieur Duiliu Zamfirescu le-a raportat ca fiind devastate, concluzionând că agoniseala sa după o viață de muncă a fost spulberată într-o clipă de lăcomia și neștiința combatanților din primul conflict mondial, așa că în urma reclamației, după război, a fost cât de cât despăgubit. 

Foto: Conacul de la Faraoanele al lui Duiliu Zamfirescu

Dar după ce conacul a fost confiscat cu totul de regimul comunist, ar fi interesant de aflat ce au ridicat tovarășii din camerele lui și mai ales dacă urmașilor li s-a acoperit într-un fel paguba pentru minunile ce au existat cu siguranță, în interior, la acel moment.  Ar fi meritat din plin acest lucru pentru gestul lor nobil de azi, acela de a dona casa marelui Duiliu Zamfirescu în folosul public!

 Florin Marian Dîrdală, cercetător la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.