FOTO | O statuie distrusă de mai multe ori: Bustul lui Nicolae Săveanu de pe B-dul Gării din Focșani
În ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și începutul secolului următor, în Focșani a trăit o personalitate interesantă ce a lăsat amintiri frumoase în târgul și județul pe care le-a condus o bună perioadă de timp. Însă în urma acestui personaj au rămas și câteva povești mai puțin plăcute. Titularul acestor fapte bune, dar și negative, s-a chemat Nicolae Săveanu și despre el s-a scris binișor, pe diferite canale media, existând numeroase relatări ale vieții sale. Dar cele mai clare informații le oferă arhivele locale, conform cărora putem afla precis cine a fost cu adevărat Nicolae Săveanu.
S-a zis că el a născocit pentru prima dată înșelătoria electorală, așa zisa suveică, în care echipa fraudatoare trebuia doar să fure un buletin de vot gol, care se înmâna pe rând alegătorilor știuți și aceștia, treptat, cu buletinul bifat cum trebuie, pășeau în sala de vot, se legitimau, primeau un nou buletin și intrau în cabină unde se prefăceau că îsi scriu opțiunea lor, după care, introduceau în urnă votul măsluit de afară, iar pe cel alb îl predau coordonatorului escrocheriei, nu înainte de a-și primi răsplata. Următorul alegător proceda la repetarea operațiunii, iar în felul acesta partidul care gestiona, mai ales la scară mare o astfel de fraudă, avea câștigul alegerilor asigurat.
Ei bine, acest sistem a fost brevetat, omologat dacă vreți, de către Nicolae Săveanu, dar dacă insistați pentru o probă documentară este imposibil să găsim una, deoarece în numeroasele procese desfășurate la vremea respectivă în care a fost acuzat de astfel de aranjamente electorale, nici una dintre dovezi nu a dus la demonstrarea implicării abilului Nicolae Săveanu în aceste afaceri, de obicei fiind sacrificați câțiva șarlatani mai mici, dintre cei neorientați sau neatenți. Deși nu a pățit nimic, bătrânul Nicolae Săveanu s-a ales, pe lângă ceva stres suplimentar, și cu câteva apelative, pe care i le-au scornit focșănenii, dușmani sau prieteni, și anume „vulpe”, „hoț de cai”, „tartor de draci”, etc
Dar pe lângă această suspiciune, cum că ar fi stat în spatele unei astfel de mârșăvii electorale, trebuie avut în vedere că timp de vreo 6 ani la cârma Primăriei Focșani și vreo 2 ani în scaunul de prefect județean și alți mulți ani ales fie deputat, fie senator în camerele reprezentative de la București, acest viclean om politic, de formație și convingere liberal, a lăsat și lucruri bune în urma sa.
O realizare importantă a fost alimentarea modernă cu apă a orașului Focșani. Bineînțeles, pe atunci nu era vorba despre forajele aflate pe drumul Focșani-Suraia, ci despre captările de la Burca-Cucuieți din actuala comună Vidra. Două din puțurile acestea, poate vechi de la acel moment, dar reparate periodic, încă mai sunt funcționale și azi și livrează cea mai bună apă orașului Focșani.
Documentația alimentării vechi cu apă, planurile, dezbaterile, votul și plățile au fost realizate pe vremea mandatului acestui „satrap” liberal, cum îl alintă cercetătorii actuali ai istoriei locale. Iată câteve pasaje de la acea vreme consemnate de profesorul D F Caian în Istoricul orașului Focșani:
„Datorită lui Săveanu focșănenii nu au băut apă din râul Putna, asa cum se stabilise inițial, ci au avut parte de o apă curată de izvor. Așa că în anul 1884 și următorii, cu N. Săveanu la prezidiul Consiliului local, s-au comandat sondaje serioase la Babele și la Cucuieti, s-a întocmit proiectul definitiv, s-a încheiat contractul cu inginerii, s-au făcut planurile și s-a plătit lucrarea. Execuția s-a încheiat pe vremea mandatelor următorilor primari, dar tot cu bătrânul liberal atent la orice detaliu, aflat fie la prefectură, fie în parlament, așa că în jurul anului 1890 Focșaniul a avut parte de o apa bună, igienică, suficientă și în același timp foarte ieftină. Pare puțin, dar nu este. 14 ani nesfârșiti de muncă, cei mai mulți irosiți în hârtii și proceduri juridice ori administrative au fost fructificați dintr-o dată prin voința teribilă a lui Nicolae Săveanu, iar toate greutătile de până atunci au fost învinse de capacitățile sale de lider. Din acel moment, apa potabilă a orașului nu a mai lipsit în târg și a fost la discreție și pentru ultimul locuitor. Doar pentru acest lucru și nu ar trebui să-l uităm pe Nicolae Săveanu ”
Dar alimentarea cu apă nu a fost singura lui realizare. Pentru prima dată în istoria orașului s-a întocmit o amănunțită hartă a Focșaniului în care a fost cartografiat fiecare metru din această urbe, rezultând o adevărată planșă cadastrală a târgului nostru sau ceva foarte asemănător cu un PUG. Bineînțeles, nu a făcut-o bătrânul liberal, de această realizare s-a ocupat inginerul Radovici, dar inițiativa, votul, etapele execuției și costurile s-au desfășurat sub ochii atenți ai lui Săveanu senior.
Au mai fost câteva fapte remarcabile la care a pus umărul Nicolae Săveanu, dar despre acestea se poate citi în materialele publicate în excepționala „Cronică a Vrancei” editată de Muzeul Vrancei, așa că să încercăm să atingem și ultimul punct vizat în rândurile prezente.
La nașterea sa de la care se împlinesc anul acesta 100 de ani, fiul său N N Săveanu și mulți alți fruntași din Focșani au decis să evoce amintirea celui ce a fost Nicolae Săveanu și au început o campanie de strângere de fonduri care să permită să se ridice în memoria acestuia un monument de bronz. Acest lucru a reușit doi ani mai târziu, când au fost adunați toți banii și a fost angajat sculptorul Ioan Mateescu, cel care realizase și bustul lui Petre Liciu cu 8 ani mai devreme. Acțiunea a fost dusă la bun sfârșit în 1924, la dezvelire au participat importante figuri ale timpului și ceea ce-i mai important chiar și dușmanii acestui mare liberal au considerat că gestul de a i se face o statuie nu a fost tocmai deplasat.
Păcatele multe, puține, câte i-au fost puse în cârcă, au pălit în fața amintirii realizărilor sale și s-a concluzionat că până la urmă acest semn de recunoștință veșnică a fost binevenit și realizat la momentul potrivit.
Dar 20 de ani mai târziu, imediat după 23 august 1944, acest bust și încă vreo două-trei din oraș au dispărut fără urmă: Rainu de la Prefectura veche, Apostoleanu și cel original al lui Duiliu Zamfirescu, ambele din Grădina publică, în vreme ce al lui Liciu și Filipescu (de lângă Teatrul Pastia și Rarincesu (din fața Colegiului Cuza) au rămas pe loc. Cum de nu au dispărut toate? De ce au fost selectate? O fi existat vreun criteriu de alegere? Cine știe? Dar după decembrie 1989 ce s-o fi întâmplat de nici nu s-a discutat despre o posibila refacere, măcar a celor dispărute, deoarece în legătură cu Duiliu Zamfirescu s-a rezolvat cumva, o copie ieftină fiind reașezată în perimetrul Grădinii publice.
În ceea ce-l privește pe Nicolae Săveanu, locul pe care l-a ocupat bustul lui prima dată este acum rezervat marelui voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Nu că n-ar merita mărețul domnitor așa ceva, dar să faci un bust al lui Ștefan cel Mare, pe lângă alte câteva sute de statui dedicate lui, prin toată țara, parcă nu-i chiar cinstit, în vreme ce lui Nicolae Săveanu, cel care avea o singură statuie, nici asta nu i-a fost lăsată în pace. Dacă e să ne amintim iar de păcatele lui, poate că-i mai bine că a rămas fără un monument, dar nu trebuie să uităm că și cronicarii vechilor vremuri nu au fost mai blânzi cu Ștefan cel Mare, scriind în ceasloavele lor că, adeseori, pe la ospețe, „omora fără giudeț (judecată) pe unii dintre boierii, pe care-i socotea vinovați că nu-i ascultă poruncile sau îi pun în pericol domnia ori linia dinastică”.
Așadar, la 100 de ani de la moartea lui Nicolae Săveanu, poate cel mai mare om politic al județului nostru și probabil unul dintre cel mai buni primari ai Focșaniului, n-ar strica să ne punem în gând o întrebare: E corect cum s-a procedat în memoria lui? E just că nu mai are în orașul său nici o statuie, mai ales că a avut una la un moment dat? Dacă răspunsul este da, atunci asta este, dar bine măcar că o stradă minusculă din nordul orașului a primit numele Săveanu. Puțin, dar tot e ceva și barem orașul Focșani are cu ce se prezenta în amintirea lui Nicolae Săveanu la 100 de ani de la moartea acestuia.
Florin Marian Dîrdală, cercetător la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
Citiți și: Nicolae Săveanu, “Bătrânul satrap” al liberalilor
