Pe urmele istoriei

Foto | Focșani -Istoria unei sărbători mărețe și veșnice - 24 ianuarie

Florin Marian Dîrdală
25 ian 2024 1546 vizualizări

Toate orașele din țară sărbătoresc cu bucurie ziua de 24 ianuarie. Dar niciunul dintre acestea nu au avut, la vremea respectivă, statutul aparte al localității noastre. Niciun oraș din țară nu a fost mai îndreptățit să fie denumit cu forma de plural, Focșanii. Asta pentru că în vechiul târg al Focșanilor, cel puțin de la atestare (1574) și până la unirea deplină  a celor două jumătăți, una dependentă de Tara Românească și alta de Moldova, localnicii au putut vedea zilnic ce însemna să trăiești în două țări. Lucrul acesta era cu atât mai supărător cu cât și de o parte și de alta a graniței se vorbea aceeași limbă, era aceeași credință ortodoxă și se purtau aceleași obiceiuri. Așa că evenimentele extraordinare ce au pregătit Unirea Principatelor, apoi dubla alegere a Domnului au produs o bucurie formidabilă. De ce? Pentru că focșănenii se gândeau că orașul lor va ajunge capitala țării, pentru că aici trebuia să fie aleasă reședinta Domnului, pentru că în acest loc trebuia să se instaleze Înalta Curte de Casație și Justiție și tot aici urma să  funcționeze Comisia Centrală apoi Parlamentul unit al noului stat. 

 

Aveau de ce să fie voioși și pe data de 20 ianuarie 1859, aflăm din documentele Arhivelor Naționale, că s-a emis Ordinul Administrației județului Râmnicu Sărat (cu reședința în Focșanii Munteni) prin care se făcea cunoscut că de „ ziua deschiderii ședintei Adunării Elective de la București, pe 22 ianuarie 1859 (care l-a desemnat domn tot pe Alexandru Ioan Cuza, lucru pe care focșănenii nu-l știau încă), trebuia să se citească Te deum (slujbă religioasă aparte) pe la toate bisericile din țară, iar în seara acelei zile să fie iluminate toate edificiurilor publice prin îngrijirea Sfaturilor orășenești".

În urma acestui ordin, Administrația județului poftea „toate oficialitățile să fie la biserica Sfântul Ioan (n.r. din Focșani) spre a asista la slujbă, iar pe de alta să puie la cale iluminarea, după cuviință, a localurilor publice pentru care se va ține socoteală lămurită, mărginind însă cheltuielile într-o țifră moderată și după puterea fondului municipal". Din referatul anexat acestui ordin aflăm lucruri și mai interesante, inclusiv despre starea vremii de atunci. Cum că „ s-a pus în lucrare facerea piramidelor de iluminație pentru seara zilei de 22 ianuarie (ghenarie ) precum și înființarea ulcelelor de foc”. Nu s-a putut lumina atunci orașul din pricina furtunii ce era. Dar „s-au luminat publicele încăperi, pînă în seara zilei de 27 ghenarie."  

Așa au întâmpinat focșănenii deschiderea lucrărilor Adunării Elective din seara zilei de 22 ianuarie și dubla alegere din 24 ianuarie 1859, trimițând în ziua de 25 ianuarie1859 următoarea telegramă de felicitare adresată domnitorului Alexandru Ioan I „ Sub impresia unei simțiri de bucurie extraordinară inimile rămân uimite și nu pot exprima toate câte simțim.Orășenii focșăneni nu pot decât să zică <<Trăiască România! Trăiască Prințul lor!>> " Dar asta nu a fost nimic și în ziua de 5 februarie 1859 focșănenii au mai trăit un moment magic. Îl aflăm de la publicistul de altădată I M Dimitrescu si textul din  „ Însemnări cu privire la orașul Focsani" care dezvăluie următoarele:

Se spune că la bariera oraşului (dinspre Mărășești), era lume cît frunză şi iarbă. Frumoase doamne din înalta societate focşăneană în fruntea cărora stătea Ilenuţa Bontăşoaia, (probabil fiica lui Scarlat Bontaș în a cărui casă de pe strada Comisia Centrală au avut loc primele ședințe ale Comisiei Centrale), îmbrăcate în toaletele cele mai elegante, scumpe şi luxoase ale vremii. Tinerii boeri «bonjuriştii» în costume de carbonari ai Apusului. Pitorescul devine şi mai atrăgător, cînd apar boierii mai bătrîni, ca Gavrilă Stamatin, în costumul după moda turcească, cu antreu mare şi işlic. Prostimea în haine împestriţate. Mulţi mai aveau încă mondire şi şepic, rămase de la soldaţii împărăteşti, din ultima ocupaţie rusească, dela 1854. Negustorii mai mici şi breslaşii din Tăbăcari, în şube, caţaveici şi scurteici de un albastru închis, cu găitane, pantaloni largi, cu creţuri, după moda balcanică. Jupînesele lor, legate la cap şi îmbrăcate în scurteici verzi şi roşii deschis, cu frumoase şi bogate blăni de vulpe ”. .....La apariţia Domnului, lumea a izbucnit în urale, două muzici militare, una din Iaşi şi alta de la Bucureşti, precum şi tarafe de lăutari, cântau «Hora Unirii» şi un imn al vremii «Timpuri de Mărire». Valuri de flori s-au revărsat asupra Domnului, care s-a coborît din diligenţă. La tribună s-a întreţinut cu dregătorii tîrgului, doamnele, prietenii şi deputaţii din Divanul ad-hoc. A mers apoi în oraş cu alai mare. Toată lumea era în sărbătoare.

Foto:Iordache Pruncu

Cînd a trecut alaiul pe la casa lui Iordache Pruncu, - unde este astăzi liceul de fete (clădirea din spatele Colegiului Cuza ) -, porţile curţii, înconjurate cu ziduri, erau închise. Satrapul judeţului Putna de la 1848 şi de la alegerile pentru divanurile ad-hoc, (la al doilea Divan Ad hoc al Moldovei votase și el pentru Unire) stătea zăvorît şi ascuns dincolo de ziduri, purtîndu-şi prin camerele întunecoase nostalgia zilelor cînd fusese atotputernic şi neputiincios totuşi, să oprească în loc curgerea vremii." Ajungînd alaiul la hotar, prin dreptul poştei de altădată, în prezent Muzeul Unirii, unde era al doilea arc de triumf, Domnitorul s-a oprit din nou. S-a coborît şi a chemat la el pe cei doi soldaţi care făceau de strajă la hotar, pe Moldovean şi pe Muntean. Le-a spus că-s fraţi şi să se îmbrăţişeze, ceea ce au şi făcut. Apoi a poruncit ca fiecare să meargă la cazarma lui şi să comunice superiorilor, că de atunci şi pe vecii vecilor Domnitorul Principatelor Unite a ridicat gărzile dela hotarul dintre romani, de la Focşani. Alaiul a mers în centrul oraşului, ”La podu di chiatră”, unde, în faţa prăvăliei lui Căloiu, ulterior cafeneaua „Napoleon” (zona centrală a oraşului ) au jucat cu toţii „Hora Unirii” 

Una peste alta bucuria focșănenilor a fost imensă, dar s-a mai domolit cu timpul. Atunci când au văzut că orășelul lor nu prinde aripi așa cum au visat ei. Nu s-a mai înființat aici nici Înalta Curte de Casație și Justiție. Comisia Centrala și-a încheiat lucrările, iar Focșaniul n-a mai ajuns nici capitală, nici resedință domnească. Le-a mai rămas focșănenilor doar cinstea de a gazdui în oraș un for juridic important, Curtea de Apel, care și aceasta s-a mutat până la urmă la Galați.

Dar astea contează mai puțin! Până la urmă unirea țării era lucrul cel mai important și acest lucru trebuia să rămână în istorie. Așadar de la București s-a hotărât ca ziua de 24 ianuarie să devină Serbare Națională ca fiiind aniversala alegere a Înălțimii sale Principelui Domnitor. Iar la Focșani obligatoriu, de fiecare dată la această ocazie, oficialitățile trebuiau să asiste la Te deum-ul ce se va săvârsi la Biserica Catedrala Domnească. 

Foto:Casa prefectului Panaite Tufelcică

Primirile în onoarea Guvernului urmau a fi la prânz în casa prefectului în funcție la acea dată, Panaite Tufelcică. Acestea au fost rădăcinile care au condus ca acest mare eveniment național să nu se uite în veci indiferent de perioadă sau regim. 

Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.