Pe urmele istoriei

FOTO | Domnitorul Cuza și Focșaniul - de la extazul focșănenilor la dezamăgirea acestora

Florin Marian Dîrdală
6 feb 2021 2845 vizualizări

Pe data de 5 februarie 1859 (stil vechi), în dimineața târzie a acelei zile,  Alexandru Ioan Cuza, ales de curând domn în cele două Principate, Moldova și Țara Românească, a pășit pentru prima dată, din această calitate, în localitatea noastră. De fapt el a intrat în târgul Focșanii Moldovei, reședința județului Putna, pe la bariera (intersecția) dinspre Mărășești și a mers pe actuala stradă Cuza Vodă, pe atunci încă nedenumită în felul acesta, dar căreia i s-a spus imediat după acest eveniment Calea Națională.

Foto: Fostul prefect antiunionist Iordache Pruncu

Domnitorul a trecut pe lângă casele fostului prefect antiunionist Iordache Pruncu, azi zona Colegiului Cuza, care nu a fost atât de înverșunat Unirii pe cât este prezentat, deoarece în al doilea Divan Ad-hoc al Moldovei a votat și el pentru înfăptuirea acestei dorințe de veacuri a românilor. Mai departe, în fruntea alaiului numeros de focșăneni, Cuza Vodă a ajuns în fața Muzeului Unirii de azi (atunci clădirea de vamă), pe lângă care trecea granița ce despărțea de secole pe frații de o singură limbă, credință și obiceiuri. Acolo s-a îndreptat către cei doi grăniceri ce efectuau serviciul de santinelă la hotar și i-a chemat la el, spunându-le că misiunea lor s-a încheiat și pot părăsi postul, deoarece Unirea s-a înfăptuit.

De fapt, posturile de pază ale graniței au fost desființate abia în vara anului 1862, așa că povestea cu cei doi grăniceri care s-au îmbrațișat și apoi au plecat la cazarma lor rămâne doar o legendă frumoasă. Cu siguranță ei au salutat, au zâmbit și au rămas pe loc.

Mai departe, domnitorul s-a îndreptat, după cum a consemnat cronicarul nostru, I M Dimitrescu, către centrul târgului. Evident, era vorba de centrul din Focșanii Moldovei și a dansat alături de focșăneni Hora Unirii la „podul de chiatră”. După cum bine au remarcat pasionații de istorie locală, acest spațiu ar corespunde în prezent cu intersecția dintre str. Mare a Unirii și str. Republicii, spre nord.

Pe atunci când I M Dimitrescu consemna acestea, la 1931, în zonă era pomenită cafeneaua Napoleon sau la data de 5 februarie 1859, în respectivul perimetru este amintit că ar fi existat cârciuma lui Căloiu. Așa este! Din datele vechiului Registru al Comerțului Focșani, înființat în 1931, rezultă că stabilimentul ce purta ca emblemă numele lui Napoleon aparținea lui Haim Iancu și se afla poziționat pe strada Mare, la nr 159, iar numele complet al afacerii era cafeneaua Napoleon de Aur, amplasamentul acesteia fiind puțin mai spre sud de fostul pod de chiatră pomenit de cronicarul I M Dimitrescu. 

Foto:Tablou cu Alexandru Ioan Cuza

Deci având în vedere că mărturiile vechi nu sunt sigure sută la sută, încă se poate discuta despre locul sau locurile unde Cuza Vodă și focșănenii s-au prins în Hora Unirii, dar nu acest lucru e important. Important este că focșănenii au dansat Hora Unirii din toată inima și nu este exclus ca și în Focșanii Valahiei, pe unde domnitorul a plecat către Buzău, acesta să fi jucat alături de muntenii din târg o Horă a Unirii, în locul lor cel mai prețios, adică în fața Mănăstirii Sf Ioan sau la intersecția de la Big actual, în preajma fostei și impunătoarei case a familiei Robescu.

Mai ales că din arhive rezultă că tocmai Focșanii-Munteni s-au pregătit cu toate cele necesare de sărbătoare, cheltuind peste 6000 de lei (o sumă zdravană pentru acele vremuri, când pâinea, carnea, laptele etc costau câțiva bănuți bucata sau kilogramul) pentru arcuri de triumf, artificii, păcură și seu de iluminat străzile la venirea serii, stindarde tricolore, felinare, tablouri etc. Ar fi fost lipsă de respect ca după o astfel de cheltuială domnitorul să-i treacă cu vederea pe focșănenii din Țara Românească. Așa că orice e posibil, documentele de arhivă nu surprind unde au avut loc aceste manifestări de bucurie spontană, ci doar rânduri funcționărești seci. 

Foto: Boierul Ștefan Dăscălescu

Revenind la seara zilei de 5 februarie 1859, în acel moment, conform tot lui I.M.Dimitrescu, Cuza s-a îndreptat către locul de găzduire ce-l aștepta în casa boierului Ștefan Dăscălescu.  Gospodăria acestuia era situată pe locul unde în prezent se află Școala Anghel Saligny, fosta unitate școlară cu nr. 5, ridicată inițial ca sediu al Liceului Economic, până la construirea edificiului nou al acestuia de pe B-dul Gării. Aici a fost omenit cu toată atenția de acest fruntaș unionist local, care, ulterior a fost nemulțumit de Cuza și Kogălniceanu pentru că nu i-au acordat un loc în Senat.

Dar supărarea acestui dregător local a fost nimic pe lângă dezamăgirea focșănenilor munteni și moldoveni, care l-au privit, a doua zi, cu lacrimi în ochi pe domnitor și suita sa cum se pierd în zare către București. Ei au rămas cu speranța ca nu-i va uita și va respecta cele adoptate la Paris în 1858, adică localitățile lor unite vor deveni rezidența Domnului, a Comisiei Centrale, a Curții de Casație și a tuturor autorităților comune ambelor principate.

Însă pe 9 mai 1862, focșănenii au concluzionat cu amărăciune că „Centralizarea guvernului în București ne-a ridicat toate aceste avantaje fără ca până acum să fi dobândit un singur măcar din acele foloase pe care le-am așteptat și încă suntem siguri că le vom avea de la Unire. Așa prefectura și tribunalul județului Slam Râmnic, instituțiile principale ale Focșanilor Munteni s-au strămutat în Râmnicul Sărat, Comisia Centrală s-a desființat și Curtea de Casație s-a așezat în București, iar relele separatismului, cu toată proclamarea Unirii, Focșanii tot le-au păstrat, așa cât avem două granițe, două municipalități, două poliții. Toate aceste îmbinate autorități nu ne aduc decât zadarnice cheltuieli pentru obștia orașului, îngreuneri și stavile în comerciu și în comunicație și zdruncină mai ales credința noastră în Unirea patriei noastre, care cel puțin pentru orașul nostru există numai cu numele. Așteptăm deci înălțimea voastră realizarea Unirei și pentru orașul nostru.*

Atunci domnitorul Alexandru Ioan Cuza a ascultat de această jăluire și a alinat puțin supărarea focșănenilor, în zilele de 6 și 10 iulie 1862, pe stil vechi, decretând Unirea celor două municipalități într-una singură, aspect din care a rezultat în timpurile recente sărbatoarea cunoscută drept Zilele Municipiului Focșani. 

Florin Marian Dîrdală, cercetător la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea

Citiți și:Noi vești despre problemele reale ale canalului Siret-Bărăgan, inclusiv pe sectorul care străbate județul Vrancea;

Foto | Comemorarea Zilei Internaționale a Holocaustului în Vrancea anului 2021;

FOTO | Focșani și 162 de ani de la Unirea Principatelor ;

Foto | Concluzii despre cum s-a aplicat în Vrancea și la Focșani legea nr. 10/2001 de restituire a caselor naționalizate;

Foto | Vă e dor de zăpezile din 2012, în Vrancea?;

Foto | Primul act liber din Vrancea;

Foto | Prin Vrancea veche II 

Foto | Pe urmele arhivei I.F.E.T Vrancea;

Foto | Prin câmpia veche a județului Vrancea ;

FOTO | Prin Ținutul Vrancei din alte vremuri;

FOTO | Prin podgoriile Vrancei de altădată (II): Cârligele și Jariștea ;

Foto | Prin podgoriile Vrancei de altădată: Popești, Urechești și Cotești;

Foto | O drumeţie în Vrancea, pe Râmna în sus;

Foto | Pelerin prin Slam Râmnic, adică prin sudul Vrancei;

Foto | La pas, într-o călătorie imaginară prin trecutul județului Vrancea

 

 

 

 

În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.