”Pe parcursul existenţei sale, C.M.J. Vrancea, a constituit în permanenţă interfaţa dintre societatea civilă şi Ministerul Apărării Naţionale, având rolul de a promova profesia militară, a recruta candidaţi pentru cariera militară, de a asigura pe timp de pace repartizarea resurselor umane şi materiale în plan judeţean, selecţia şi încorporarea recruţilor (până în 2007), luarea în evidenţa militară a cetăţenilor încorporabili, evidenţa rezerviştilor, selecţia psihologică a tinerilor în vederea angajării ca militari profesionişti şi pentru formarea cadrelor militare în rezervă, acordarea ajutorului de deces cuvenit cadrelor militare în rezervă sau familiilor acestora, acordarea drepturilor legale pentru rezerviştii cu domiciliul pe raza judeţului, gestionarea arhivelor cu datele de evidenţă militară a rezerviştilor. Printre atribuţiile ce revin Centrului Militar Judeţean Vrancea se numără şi consilierea şi reconversia profesională a cadrelor militare în rezervă, activitate foarte importantă, dat find numărul mare de militari trecuţi în rezervă înainte de vârsta de pensionare...” 

Sediul în care a funcționat această instituție, situat pe B-dul Unirii numit în trecut B- dul Carol,  iar pe  vremea comunistă de început, B-dul Stalin, este o veche si interesantă clădire ridicată de către Ministerul de Război în urmă cu 130 de ani.

În prezent a trecut în patrimoniul Consiliului Județean Vrancea și așteaptă banii necesari pentru o reabilitare corespunzătoare.Impozantul imobil a adăpostit mai bine de jumătate de veac, până la anul 1950, când au apărut Comisariatele Militare Raionale de inspirație sovietică, Comandamentul Diviziei a 6 a Infanterie cu unitățile din subordine, dispuse pe atunci la marginea de sud a orașului. Această Divizie cu forţele componente    era unitatea militară stabilită în regiune de către Guvernele vech, pe terenurile actuale, pe care Ministerul de Război le-a primit de la Primăria Focşani cu acte de proprietate încă din anul 1884 .

În Primul Război Mondial Divizia noastră din Focșani a intrat în componența  Armatei a 2-a Română

Dintre acțiunile Diviziei a 6 a, la acel moment negru al  istoriei, istoricii militari amintesc contextul în care, în plină pregătire a Operaţiei ofensive de la Mărăşti, Ordinul de luptă al Marelui Stat Major dispunea că acţiunea principală să se desfășoare în trei faze:

 Străpungerea apărării inamice între Poiana Încărcătoarea si localitatea Mărăști cu scopul de a cuceri dealul Teiuș.Lovitura trebuia executată de Divizia 3 infanterie și forțele din dreapta Diviziei 6 infanterie cu intenţia de a fixa aliniamentul Poiana Încărcătoarea – Câmpurile – Vizantea Mănăstirească – Găurile, iar în caz de necesitate să se introducă și forțe din eșalonul doi.

Ofensiva de la Mărăști a început în dimineața zilei de 24 iulie 1917 la ora 03:50. Ostașii români, cu baioneta la armă, au luat cu asalt pozițiile inamice, au trecut prin breșele create de artilerie și s-au angajat în lupte corp la corp. În scurt timp, divizia a 3-a infanterie, prima care a pornit la atac, a rupt apărarea inamică (elemente ale diviziei 218 infanterie germană) între cota 536 și localitatea Mărăști. O sarcină deosebit de dificilă i-a revenit regimentului 22 infanterie care a avut misiunea să nimicească apărarea inamică din localitatea Mărăști. După lupte grele, locotenent-colonelul A. Gheorhoiu, comandantul regimentului a reușit cu oamenii săi să ajungă pe înălțimea ce domina localitatea Mărăști. Acest lucru a fost posibil deoarece 2 companii s-au desprins din corpul regimentului cu sarcina de a fixa inamicul în localitate, creând astfel premizele ca fortele germane să fie încercuite. Sesizând situația, inamicul a părăsit în grabă pozitile detinute în sat. Succesul actiunii regimentului 22 infanterie a favorizat ocuparea dealului Mănăstioara de către regimentul 30 infanterie, în al cărui sector, datorită luptelor grele, se progresa mai lent. Ajungând pe acest aliniament, divizia 3 infanterie și-a îndeplinit obiectivul fixat pentru prima zi a ofensivei. Concomitent cu acțiunile diviziei 3 infanterie, brigada 12 din divizia 6 infanterie a cucerit o parte din pozițiile inamice de pe dealul Puturoasa. Pentru a umple golul dintre divizia 3 și brigada 12, Înaltul Comandament a introdus în luptă regimentul 17 infanterie al diviziei 1 din rezerva Armatei a 2-a. Corpul 8 armată rus (aliații) a atins în mare măsură obiectivele zilei, reușind să cucerească vârful Momâia (625 m). Rezultatele primei zile de ofensivă au fost următoarele: o pătrundere de aproximativ 3 km în dispozitivul inamic și o spărtură a frontului pe o lungime de 10 km., 2000 de prizonieri, importante capturi de armament și muniție. La acest rezultat a contribuit si Divizia din orașul nostru.

În cursul celui de al Doilea Război Mondial, Divizia 6 Infanterie a făcut parte din Corpul 11 Armată german si a trecut Prutul şi Nistru în cadrul acestui Corp .

Încă din septembrie 1939  Divizia 6 Infanterie a fost concentrată,  toate unităţile ei  fiind instalate în poziţii de apărare în zona Rădăuţi-Prut. În mai 1940, Divizia a fost dislocată mai la nord, în zona Mihăileşti – Ţinutul Herţa. După cedarea Basarabiei, Divizia 6 Infanterie a fost mutată, până în august 1940, în zona Dorohoi-Leorda-Botoşani. În august 1940, Divizia a fost mutată în Ardealul de nord, în zona Jibou-Bistriţa, pentru eventualitatea unui atac din partea Ungariei. După Dictatul de la Viena, Divizia s-a repliat în zona Dumbrăveni-Sighişoara. După care, îmbarcate în trenuri, regimentele Diviziei s-au întors în localitatea de reşedinţă, Focsani . În mai 1941, Divizia a fost luată de la Focşani şi dusă în zona Todireni-Ripiceni de la graniţa cu Basarabia..

În acest conflict major al lumii,  Armata Română a jucat rolul de sprijin adus  Armatei Germane. Astfel, Armata a 3-a, aşezată la stânga Armatei a 11-a era sub comandament nemţesc. Armata a 4-a, sub comandament românesc, aflată la dreapta Armatei a 11-a, asigura flancul drept. În aceste condiţii, nemţii au întărit Armata a 11-a cu Corpul de Cavalerie (brigăzile 5 şi 8 Cavalerie) şi Diviziile 6, 8 şi 14 Infanterie şi Brigada 6 Cavalerie. Această structură a fost stabilită în cadrul înţelegerii din 18 iunie 1941 dintre Ion Antonescu şi generalul Eugen von Schobert. Pe această bază, Marele Stat Major Român emite, în 19 iunie 1941, Ordinul de Operaţii nr. 19, care intră în vigoare pe 20 iunie 1941. Prin acest Ordin, Diviziile 6 şi 8 Infanterie trec în subordinea Corpului 11 Armată german, armata care a dat izbitura principală ruşilor..

 O dată cu declanşarea invaziei asupra Uniunii Sovietice, Divizia din Focsani a participat cu însuflețire la eliberarea Basarabiei acţionând între Dumeni şi Movila Ruptă şi executând incursiuni în poziţiile ruseşti. La 26 iunie 1941, în baza Ordinului nr. 129 din 25 iunie 1941, al Comandamentului Armatei 11 germană, începe regruparea în vederea Operaţiunii München. Armata a 11-a germană urma să respingă forţele sovietice spre Nistru în direcţia Moghilev, pentru ca apoi să fie străpunsă linia de fortificaţii „Stalin“. Divizia 6 Infanterie a fost plasată în flancul stâng al Armatei germane. Trecerea Prutului a început la ora 03:00, în ziua de 2 iulie 1941.

Divizia 6 Infanterie a realizat un cap de pod între Cuconeşti şi Movila Ruptă, pentru a putea introduce în luptă Corpul de Cavalerie român. După îndeplinirea misiunii, Divizia a fost regrupată la Vest de Movila Ruptă şi pusă la dispoziţia Armatei 11. Pentru că rezistenţa ruşilor era slabă în acest sector, Corpul 11 Armată german a ajuns repede la Nistru. Fluviul e trecut între 17 şi 21 iulie 1941.după care ,unităţile Diviziei 6  au ajuns la Nistru pe 17 iulie 1941. Trecerea Nistrului s-a făcut pe un pod de vase făcut de nemţi, care, de altfel, au realizat şi capul de pod de pe celălalt mal. În noaptea de 17 spre 18 iulie 1941, Grupul de Armată General Antonescu s-a desfiinţat. S-a constituit Frontul de Sud, comandat de Ion Antonescu şi Frontul de Nord, comandat de Eugen von Schobert, alcătuit din Armata 11 germană şi Armata a 3-a română. Diviziile 6, 8, 13, 14 Infanterie au rămas mai departe în compunerea Armatei a 11-a. După trecerea Nistrului, la 26 iulie 1941, cu din ce în ce mai puţină însufleţire naţională, au urmat noi acţiuni ale Armatei Române şi ale acestei Divizii a 6 a din orașul nostru.

La Odessa, Divizia 6 Infanterie a intrat în luptă, în ziua 28 august 1941, prin cucerirea localităţii Vajni, din cea de a doua linie de rezistenţă a oraşului. La 15 septembrie 1941, Divizia 6 Infanterie a  atacat ultima fortificaţie a Odessei: Tătarka-Dalnik. Luptele crâncene pentru străpungerea fortificaţiei nu au dus  la nici un rezultat. La 24 septembrie 1941, Marele Cartier General Român a decis o pauză în asaltul asupra Odessei. Motivul? Nevoia de a obţine ajutor german. Se înţelege că ostaşii români au procedat  la săparea gropilor individuale, pentru consolidarea poziţiei câştigate. Si aici au fost  surprinși de celebrul contraatac sovietic. Peripețiile Diviziei 6 infanterie din Focsani au continuat, iar urmarea poate fi aflată din lucrările militare de specialitate.Cărțile istoricilor sunt pline de amănunte despre invazia din Rusia, iar rezultatul acestei Campanii de pe Frontul de Răsărit este bine ştiut de toată lumea.

A urmat Campania din Vest a Armatei Române, de această dată dusă  împreună  cu tovarășii ce ne fuseseră până la 23 august 1944 dușmani. Divizia din orașul nostru a executat noile ordine și a ajuns până în Cehoslovacia. 

Substanțialele lucrări militare ale autorilor români si străini prezintă fiecare moment din istoria acestui cel mai mare conflict al umanității în care a fost prinsă, cu voie sau fără de voie, și țara noastră. Dar relatările reputaților istorici sunt seci, fără trăiri, fără emoții, fără implicare .

Interesant ar fi  de aflat, câți veterani mai sunt în Vrancea, dacă mai sunt, ca să ne lase, cât mai este timp, câteva informații, câteva povești, câteva istorioare trăite de ei înșiși, câteva necazuri la care au fost martori, câteva lecții de supraviețuire la care au fost nevoiți să recurgă.Să ne relateze cum se purtau rușii cu ei, cum era viața în lagărele din U R SS , cum erau aliații lor nemții, cum s-au comportat noii noștri tovarăși, rușii, cum au reușit unii dintre români să ajungă mai repede acasă la familii și cum de alții s-au întors abia după mulți ani din Siberia cea mortală.Toate acestea ar fi bine sa rămână consemnate, alături de alte relatări deja culese, spre a servi de învățătură celor ce vor să afle partea neagră a istoriei noastre. 

Iar în legătură cu clădirea, cunoscută de cei mai mulți dintre noi drept Comisariatul din Focșani, în aceste zile edificiul a beneficiat de atenția deosebită a autorității locale care a îndepărtat  un stabiliment comercial ce o obtura într-o măsură semnificativă. Astfel  imobilul respectiv s-a înfățisat și mai bine locuitorilor orașului și probabil în viitorul nu foarte îndepărtat,  printr-o acțiune organizată a celor responsabili va recăpăta strălucirea din vremurile sale de început, după cum se poate observa în mărturiile vizuale alăturate.Cu siguranță că așa se va întâmpla!

Florin Marian Dîrdală, cercetător la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea