Foto | Ce făcea tovarășa Moraru Niculina, stăpâna județului Vrancea, în urmă cu 32 de ani
Chiar dacă în prezent nu mai sunt atât de mulți cei care îsi mai amintesc de ea, tovarașa Niculina Moraru, va rămâne în istoria noastra locală, o figură de neșters și un personaj temut la vremea aceea aproape de toata lumea.Venită de pe plaiuri ialomițene, din plin Bărăgan, în județul cu cele mai întinse podgorii din țară,Vrancea, inginera cu teza de doctorat în domeniul agricol, poate neplagiată, dar care cuprinde zeci de pagini dedicate și dăruite celui mai luminat fiu al poporului,a primit în anul 1985 funcția de prim secretar PCR al județului nostru.
Inițial i s-a atribuit ca locuință de protocol clădirea din spatele Arhivelor Statului, dar se pare că nu i-a plăcut , așa că i s-a repartizat alta, la intersecția dintre Cuza Voda cu str Republicii.În acest ținut vrâncenesc tovarășa a trecut de îndată la treabă, cu precădere la cea din sfera agricolă, așa de avântat încât aproape că a lăsat stupefiată puțina forță de muncă care mai rămăsese să lucreze pământurile județului.Încă se mai stie sau se poate afla că în vremea din urmă a regimului comunist câmpiile patriei nu se mai lucrau doar cu forța țăranilor, care erau mutați mai toți la orașe, prin diverse întreprinderi, ci cu brațele sutelor de mii de elevi, militari studenți și muncitori .Așa că din 1985 până în 1989, sub cravașa tovarăsei doctor inginer, elevii, începând din clasa a V-a au aflat pe pielea lor și mai abitir decât pe vremea altor prim secretari, ce înseamnă agricultura performantă a României, la cules de struguri, legume, linte, porumb etc. Unii erau transportați zilnic, cu autobuzele, iar alții erau cazați pe la ferme, cu săptămânile, în campanii care puteau dura, în funcție de recoltă și până la două luni anual. De toate acestea tovarășa agronom era poate mândră, deși elevii nu erau la fel de încântați, iar celor nedumeriți sau nehotărâți li se transmitea prin intermediul profesorilor că ”dacă vă place să mâncați, puneți mâna și culegeți”. Au mai rămas de asemenea și câteva legende de pe timpul acestei tovarășe.Una în care se spunea ca s-ar fi lăudat la o ședință de organizație la o cooperativă agricolă că ea dă mai mult lapte decât vitele acelei unități agricole iar alta conform căreia, nefiind recunoscută de câteva lucratoare la camp, ar fi fost poftită să bea și ea niște vin sau rachiu deoarece era cam galbenă la față.
Povești cu și despre această tovarăsă or fi fost mai multe, dar cine le mai ține minte, așa că să o lăsăm și pe Niculina Moraru să ne relateze opinia proprie despre evenimentele din decembrie 1989 așa cum le-a văzut și mai ales le-a trăit, iar acest lucru l-a consemnat într- o carte denumită” O Vară fără soare ”, în felul următor: În dimineața zilei de 22 decembrie în județul Vrancea era liniște. A mers la biroul Comitetului județean al PCR unde a urmărit neliniștită, la televizor, cele ce se petreceau în țară. Observând că lumea începe să se adune în Piața Unirii din Focșani a fost sfătuită să plece la Inspectoratul județean de miliție. Pe drum a văzut că locuința repartizată îi fusese devastată, iar lucrurile care nu fuseseră furate stăteau aruncate în jurul clădirii. Ajunsă la miliție a luat legătura cu colonelul Panait care a sfătuit-o sa plece de urgență din oraș. Împreună cu alți doi însoțitori au luat o Dacie cu număr fals și alături de altă mașina de miliție au ieșit din localitate pe drumul ce mergea către Adjud.Antemergătorii s-au retras , iar fugarii au ajuns la Bizighești, după care au cotit spre Tifești, apoi Bolotești, Vidra, Bârsești, Tulnici până la Lepșulet, unde s-au oprit la cabana unui pădurar. Acesta i-a primit cu teamă, i-a lăsat să se odihneasca o noapte, după care i-a sfătuit să plece și să se ascundă prin pădurile Vrancei către granița cu județul Covasna, dar nu foarte departe de localități.
În seara următoare au ajuns la alt canton al IFET ului(Exploatari forestiere), lângă pâraul Țiganului și au făcut și aici un popas de o noapte, având un somn chinuitor, cu multe griji pentru familia sa. Următoarea zi s-au întors la pădurarul care i-a primit inițial, dar acesta s-a speriat și nu a mai vrut să- i lase să se odihnească la cantonul pe care îl avea în grijă . Atunci grupul Niculinei Moraru a decis să meargă la Negrilești unde locuia o rudă a unui însotitor. Acolo au stat o noapte la căldura și au mai prins puteri, iar a doua zi au schimbat casa pentru a nu da de bănuit, ajungând la o altă familie unde au petrecut și sărbatoarea Nașterii Domnului și unde au aflat de execuția familiei prezindentiale, încă pentru ei , iar pentru tot poporul, dictatorii Nicolae și Elena Ceaușescu. Pentru a nu le expune și mai mult pe gazde au plecat pe 26 decembrie către Vidra, apoi la Bolotești și în cele din urmă au ajuns la Odobești, pentru că li se spusese că la Focșani încă erau timpuri periculoase pentru ei. La Odobești au fost luați în custodie de miliție și au fost duși în beciul Poștei, iar ulterior au fost sfătuiți sa plece la Brașov, ceea ce Niculina Moraru a refuzat categoric. Pentru că nu au acceptat să plece li s-a promis că vor fi luati sub protectie de armată. În vremea asta i-au mutat de la Postă în altă clădire din Odobești ce aparținea CPADM ( Aprovizionare si desfacere mărfuri). Aici, poate ca un blestem, au cunoscut vreo două-trei zile foamea și frigul, cam tot la fel ca milioanele de români și tovarășa Niculina Moraru a recunoscut că dacă nu avea la ea un palton luat în fugă din biroul Comitetului județean de partid sigur îngheța cu totul.În cele din urmă, așa cum li se promisese au fost luați și conduși la Casa Armatei din Focsani în care au ajuns noaptea și unde au (pe)trecut, asa cum s-a putut Noul An 1990. Au rămas aici până la Bobotează, fiind vizitată de mai multi tovarași și prieteni de la care a aflat multe din cele întamplate in judet, despre care nu se vorbea la televizor, unde prim planul îl aveau evenimentele din capitală.După 6 ianuarie 1990, tovarășa Moraru și însoțitorii ei, au fost lăsați să plece acolo unde doreau și trebuiau să se întâlnească cu cei dragi, nu fără a primi fiecare câte o adeverință curioasă.Adeverința tovarășei foste prim secretar suna în felul următor:”Confirmăm prin prezenta că încă din data de 23 decembrie 1989 ați înteles să fiți la dispoziția noilor organe alese în țara noastră și să vă aduceți contribuția la victoria Revoluției Populare dobândite la 22 decembrie 1989. Vă recomandăm să efectuați concediul de odihnă pentru anul 1989 și cât mai curând posibil asteptăm să veniți cu o cerere de transfer la una din unitătile economice, în raport cu studiile și vechimea ce le aveți.”
De asemenea și mai straniu este faptul că statele de plată al fostului Comitet județean Vrancea al PCR o menționează pe Niculina Moraru remunerată, cu cei peste 10 000 de lei lunar, aproape întreg anul 1990. Dar despre acest ultim lucru nu a suflat o vorbă în carte. În fine, dacă a decedat, așa cum s-a auzit, pentru că de morți numai de bine, Dumnezeu s-o ierte!
Florin Marian Dîrdală, cercetător la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
.jpg)
