Pe urmele istoriei

Foto | 105 ani de la luptele de pe Valea Râmnicului

Ziarul de Vrancea
14 dec 2021 1719 vizualizări

 Astăzi, 12 decembrie 2021, se cuvine să ne aducem aminte de eroii căzuți pe aceste meleaguri, în luptele de pe Valea Râmnicului din Primul Război Mondial (1916 – 1918). Peste 1000 de soldați români s-au jertfit pentru o victorie care avea să vină mai târziu.

 Bătălia de pe valea Râmnicului Sărat a fost numită de germani Weihnachtsschlacht (“Bătălia de Crăciun”), pentru că luptele hotărâtoare s-au dat în zilele Crăciunului catolic (diferența de calendar fiind atunci de 13 zile).

Luptele s-au desfășurat în zilele de 12-17/22-27 decembrie 1916, având ca scop întârzierea înaintării inamicului, pentru a da posibilitatea grosului armatei române să ajungă în zona Mărăşeştiului. 

Istoricul Constantin Kiriţescu, referindu-se la aceste lupte, scrie în lucrarea „Istoria războiului pentru întregirea României 1916 – 1919”:

„La 22 decembrie bătălia s-a dezlănţuit pe întreg frontal armatei a IX-a germane. La extrema stângă, corpul alpin bavarez , operând în munţi căuta să facă legătura cu dreapta armatei I-a austro-ungare de sub conducerea arhiducelui Iosif. Timp de trei zile, alpinii germani şi austrieci sunt ţinuţi în loc de diviziile 3, 1 şi 6 ale armatei române. Divizia rusă Zamurskaia a ocupat Vintileasca şi Între Râmnice (Jitia de sus), la dreapta românilor. Pe 25 decembrie, trupele ruse din divizia Zamurskaia părăsesc poziţiile şi lasă descoperită aripa dreaptă a diviziei a 3-a române. Germanii ocupă Dealul Sării, Vintileasca şi Între Râmnice. O companie din regimental 22 a ocupat şi apărat dealul de la cota 854 (Dealul Roşu), luptând cu baioneta, până ce toţi soldaţii împreună cu comandantul lor au fost ucişi”.

Dealurile Râmnicului au jucat un rol important în menţinerea frontului românesc, la sfârșitul anului 1916. Dacă depăşeau într-un timp scurt aceste aliniamente, trupele germane ar fi ajuns în spatele grosului armatei române aflată în plină retragere și repoziționare pe linia Siretului.

Text informații + foto:Pantelimon Sorin

Pantelimon Sorin este profesor de istorie la Scoala Gimnaziala Jitia

Citiți și:

Bătălia Crăciunului de pe Valea Râmnicului în Primul Război Mondial

Luptele au durat 6 zile lungi ca 6 ani. Totul se întâmpla pe Valea Rîmnicului, în iarna lui 1916, în timpul retragerii Armatei Romane. Mii de soldaţi români, ruşi şi germani au pierit pe aceste locuri în care şi acum, dacă sapi o groapă, mai găseşti urme ale luptelor, urmele celor care şi-au lăsat oasele prin pădurile şi văioagele din zonă. 12 batalioane germane luptau împotriva a 7 batalioane române. Bilanţul luptelor a fost cumplit. De partea română au fost 1.000 de morţi, 139 de răniţi şi 239 de dispăruţi. Scopul luptelor a fost a  unul vital, întârzierea înaintării trupelor germane şi austro-ungare care vroiau să încercuiască trupele române aflate în retragere spre Moldova.

Trupele române erau cele din cadrul Armatei a II-a conduse de generalul Alexandru Averescu, în timp ce armatele germane erau conduse de către Erich von Falkenhayn, fost ministru de război (1913-1915), şef al Statului Major General (1914-1916), comandant al Armatei a IX-a din Transilvania (septembrie 1916-mai 1917). În luptele de pe meleagurile Chiojdenilor a acţionat şi renumita unitate de elită, de vânători de munte, „Corpul Alpin”, în care se afla, ca locotenent, viitorul Feldmareşal al celui de-al III-lea Reich, Erwin Rommel.

„La 22 decembrie bătălia s-a dezlănţuit pe întreg frontul armatei a IX-a germane. La extrema stângă, corpul alpin bavarez, operând în munţi, căuta să facă legătura cu dreapta armatei I-a austro-ungare de sub conducerea arhiducelui Iosif. Timp de trei zile, alpinii germani şi austrieci sunt ţinuţi în loc de diviziile 3, 1 şi 6 ale armatei române. Divizia rusă Zamurskaia a ocupat Vintileasca şi Între Râmnice (Jitia de Jos), la dreapta românilor. Pe 25 decembrie trupele ruse din divizia Zamurskaia părăsesc poziţiile şi lasă descoperită aripa dreaptă a diviziei a 3-a române. Germanii ocupă Dealul Sării, Vintileasca şi Între Râmnice. O companie din regimentul 22 a ocupat şi apărat dealul de la cota 854 (Dealul Roşu), luptând la baioneta, până ce toţi soldaţii, împreună cu comandantul lor, au fost ucişi”, scrie Constantin Kiriţescu în cartea sa “Istoria războiului pentru întregirea României 1916 – 1919”.

Luptele au continuat şi a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie, la Spidele, pe dealurile Şonticari şi Marghiloman. Nemţii au cucerit aceste dealuri iar românii s-au retras pe dealul Ferului. Ruşii au trimis în ajutor de la Dumitreşti o brigadă de cazaci cu o baterie de tunuri de munte. Aceştia s-au retras imediat. Prin golul produs, inamicul a înaintat printre cele două divizii române şi a ocupat  Spidele şi dealul Ferului. Regimentul 4 Vânători, care reocupase printr-un contraatac dealul Şonticari, după o luptă înverşunată, e silit să se retragă cu mari pierderi.

„Bateriile de artilerie ale diviziei 1-a române dezlănţuie un violent foc de baraj asupra duşmanului şi-i opresc înaintarea. Comandantul român trimite la contraatac un batalion din regimentul 16 de rezervă. Sub protecţia lui se reconstituie resturile răzleţe ale regimentelor 4 Vânători şi 27 şi atacă cu vigoare pe duşman. Satul Spidele e recucerit. Românii atacă dealul Ferului în flancul stâng şi în spate şi-l reocupă. Susţinute de artileria regimentului 21, trupele române înaintează şi atacă acum dealurile Şonticari şi Marghiloman. Năvala românilor i-a încurajat pe cazaci, care au revenit. Spre seară, dealul Şonticari e recucerit şi situaţia e restabilită aproape peste tot. Ziua de 27 decembrie aduce un nou atac al armatelor germane întărite între timp. Divizia Zamurskaia se retrage spre Dumitreşti. Până seara dealurile Şonticari şi Marghiloman au fost pierdute de armata română. Comandantul rus consideră bătălia pierdută şi dă ordinul de retragere generală. Divizia 6-a română, rămânând cu flancul stâng în aer, primeşte şi ea ordin de retragere. Divizia 1-a, cu toată lupta victorioasă pe care a dat-o în cursul zilei, a rămas izolată prin retragerea diviziei a 6-a şi a trebuit să se retragă şi ea”, scrie Constantin Kiriţescu, cel care avea să descrie şi cumplitele lupte şi morţi în Bătălia de la Mărăşti.

Pe 28 decembrie 1916 retragerea grupului Râmnic a fost generală. Faptul că ruşii n-au avut intenţia serioasă să ţină cu orice preţ acestă linie a obligat armata română să considere rezistenţa pe frontul Râmnicu Sărat ca o etapă provizorie şi să procedeze la organizarea frontului pe linia Caşin- Clăbuc Purceleşti-Siret.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.