Fabuloasa poveste a regimentului în izmene, care scris istorie în bătălia de la Mărăști-Mărășești
În zorii lui 11 iulie 1917, la ora 03.50, s-a dezlănțuit ofensiva română la Mărăști, bătălie rămasă în istorie drept „bătălia în izmene”. Un nume amuzant care însă marchează una dintre paginile cele mai glorioase din istoria Armatei Române. Ceea ce e trist este că după 103 ani și după intrarea în NATO și UE, suntem la fel: în izmene!
Într-o zi toridă din vara anului 1917, pe când Puterile Centrale „își frecau mâinile” gândindu-se că feldmareșalul german August von Mackensen, supranumit „spărgătorul de fronturi”, le va umple de glorie pe câmpul de luptă românesc, soldații din Regimentul 32 Infanterie „Mircea” aveau să facă o dovadă impresionantă de eroism și nebunie. Ostașii s-au dezbrăcat de vestoane, rămânând în izmene și cămăși, după care s-au repezit asupra nemților cu baionetele, urlând din toți rărunchii „Uraaa, uraaa!”. La vederea acestor „fantome albe”, nemții au bătut în retragere – cei care au apucat.
Prin durata, proporţiile şi intensitatea ei, Bătălia de la Mărăşeşti a fost cea mai mare de pe frontul românesc în timpul Primului Război Mondial, la sfârşitul căruia, la 1 Decembrie 1918, avea să aibă loc Marea Unire.
Cum au ajuns soldații români să lupte în izmene
Atacul „Regimentului în izmene”, rămas în istorie și drept „Atacul cămășilor albe”, ar fi avut loc pe 25 iulie 1917. Batalionul 3 al Regimentului 32 Infanterie „Mircea” a avut atunci o surpriză de proporții pentru inamicii nemți.
Înainte de contraatacul inedit, în dimineaţa acelei zile, satele Străjescu, Doaga şi Moara Roşie au fost bombardate puternic de inamici. În timp ce Regimentul 32 Infanterie acţiona pe malul stâng al Siretului, în prima linie, locotenentul-colonel Vasile Stamate, comandantul acestuia, a murit împușcat în abdomen, în timp ce îmbărbăta, în picioare, ofiţerii şi trupa.
Apoi, în jurul orelor 12.00 ale acelei zile, inamicul crease un intrând considerabil în interiorul dispozitivului românesc, de aproximativ 600 – 800 de metri.
Astfel, fiind o zi caniculară, maiorul Atanasie Ionescu, comandantul Batalionului 3 din cadrul Regimentului 32, le-a ordonat soldaţilor să-şi dea jos raniţele şi vestoanele.„Inamicul, care se găsea pe Gârla Morilor, satul Bizigheşti, Moara Albă, atacă în valuri mari şi dese. Domnul maior Ionescu Atanasie ordonă deschiderea focului şi, la apariţia duşmanului numeros, ordonă, cu un ton disperat: «Înainte, pe ei, mă, pe ei, băieţi, ura, ura…». Ostaşii Batalionului 3, Regimentul 32, şi companiile 5-6 din Regimentul 7 pornesc la contraatac în cămăşi, cu un formidabil «Ura, ura…» Duşmanul, la apariţia ostaşilor noştri în cămăşi, fuge, ai noştri îi fugăresc, îi ajung din urmă şi îi trec prin baionetă pe cei ajunşi”, arată un raport al căpitanului Filip Dascălu, comandantul unei companii din Regimentul 7 „Prahova”, care coopera cu militarii Regimentului 32.
Citiți întreg articolul publicat pe site-ul bpnews.ro accesând titlul alăturat:Fabuloasa poveste a regimentului în izmene care scris istorie în bătălia de la Mărăști