Despre Masonul Mircea Bârsan născut la Focșani și ajutorarea evreilor din Iași în timpul Holocaustului
Conform actului de stare civilă păstrat la Arhivele Naționale Vrancea, Mircea Bârsan s-a născut la Focșani la 27 martie 1897: „Act de naștere a lui Mircea, religiea ortodocsă, de secs bărbătesc, născut alaltăieri, două zeci și șapte martie curent, ora opt și jumătate seara în casa d-lui Dimitrie Militeanu din strada Speranței, Culoarea Roșie, acest oraș Focșani nr. 24, fiu a d-lui Grigore Bârsan, etatea trei zeci și patru ani, profesiea profesor și a d-nei Lucrețiea Bârsan, etatea două zeci și trei ani, casnică, ambii de religie ortodocsă, de națiune și protecțiune română, domiciliați în Iasy[1]”.
Dintr-o mențiune existentă pe actul de naștere rezultă faptul că Mircea Bârsan s-a căsătorit la 28 iunie 1935 (actul 403 din 30 august 1935) cu Marta Elena Comaniță din Iași[2].
Studiile liceale le-a făcut la Colegiul Național din Iași[3] unde tatăl său, Grigore Bârsan era profesor de limbă germană, ocupând apoi și funcția de director al respectivei instituții de învățământ în perioadele 1907-1912 și 1914-1924[4].
Elev fiind, îmbrățișează cariera muzicală debutând ca violonist la Iași, făcând studii muzicale cu Eduard Caudella (1906), Ion Nonna Ottescu și Alfonso Castaldi. Continuă apoi Schola Cantorum din Paris și, în particular, cu George Enescu (Paris, 1922-1926). Se remarcă ca violonist, profesor de muzică, compozitor și dirijor ajungând director al Societății Simfonice din Iași (1918-1919), profesor și, pentru scurte perioade, director la Conservatorul din Iași (1926-1944), violonist secund (1942-1944) al Filarmonicii Moldova din Iași, director general al Muzicii din Ministerul Artelor (1945-1948) și profesor la Conservatorul din București (1948-1967)[5].
Din fișa întocmită de organele Securității Statului aflăm că în perioada 1928-1938 ar fi fost un simplu membru al organizației din Iași a Partidului Național Țărănesc[6]. De asemenea, în perioada 1944-1945 acesta a participat la întrunirile membrilor Cercului Cultural Francez „LUTETIA” din Iași împreună cu Emil Serghie și alții[7].
Cât privește parcursul său masonic, precizăm că Mircea Bârsan a fost inițiat în Loja Dimitrie Cantemir din Iași, obținând apoi gradul 3 (Maestru Mason) în 1929[8]. Loja respectivă va intra însă în adormire la 1937/1938, activitatea Francmasoneriei Române fiind interzisă de autoritățile statului. Era un prim pas făcut către instaurarea regimului dictatorial al regelui Carol al II-lea.
Activitatea masonică în România a fost reluată în toamna anului 1944, după căderea regimului dictatorial al Mareșalului Ion Antonescu. În aceste condiții, la 14 noiembrie 1946, Mircea Bârsan a adresat o cerere Marii Loji Naționale din România prin care solicita „redeșteptarea în Respectabila Lojă Meșterul Manole, Orientul București” ținând să menționeze că „n-am făcut parte din nicio altă obediență ci am fost totdeauna mason de Rit Scoțian Antic și Acceptat”. Cererea sa a fost rezoluționată, fiind supusă dezbaterii în ședința M.L.N.R. din 29 noiembrie 1946[9]”.
Și totuși era o problemă cu reluarea activității masonice în cazul lui Mircea Bârsan. Loja Dimitrie Cantemir din Iași, în care el activase ca maestru mason în perioada interbelică era un atelier masonic considerat a fi iregular de către Marea Lojă Națională din România deoarece făcuse parte din federația masonică creată de Mihail Sadoveanu, intitulată Francmasoneria Română Unită care grupa lojile din Iași și care se despărțise de M.L.N.R. Mai mult, Sadoveanu va fi chiar „ars între coloane” de către M.L.N.R. în 1936[10].
Drept urmare nu a fost posibilă „redeșteptarea” lui Mircea Bârsan în cadrul M.L.N.R. prin recunoașterea primelor 3 grade masonice primite în Loja Dimitrie Cantemir din Iași, acesta fiind reprimit în Francmasoneria Română prin „regularizarea” sa (o procedură rapidă prin care masonii iregulari sunt inițiați din nou în masoneria regulară). Astfel, la 7 februarie 1947, el a depus jurământul de discipol în Loja Meșterul Manole din București[11], primind gradul 2 (companion) în aceeași zi. Peste câteva luni, la 15.09.1947, Bârsan a participat la întrunirea masonică care a decis să îl împuternicească pe Nubar Bohceli pentru a reprezenta Masoneria Română la Conferința Masonică de la Washington[12].
În dosarul său întocmit de Securitatea Statului se regăsește o interesantă notă informativă din septembrie 1958 a agentului „Dimitriu Valentin” care se referă la ajutorarea victimelor evreiești ale pogromului din Iași din 1941 (în special copii orfani) de către Mircea Bârsan:
„Pe prof. Bîrsan Mircea îl cunosc din anul 1939. L-am întâlnit prima dată în cursul acestui an în biroul redacției ziarului Lumea din Iași condus de Jean Hefter. Guvernarea gogo-cuzistă a dispus atunci desființarea ziarelor a căror directori proprietari erau evrei. Jean Hefter fiind prieten intim cu Bîrsan, l-a rugat să preia direcția formal, pentru a salva ziarul. Personal eram colaborator al acestui ziar alături de Hefter, Gh. Ivașcu, actual director al Contemporanului, Bîrsan Mircea, Dăscălescu etc. (...).
Ducea Bîrsan luptă importantă împotriva elementelor de dreapta în general și în special contra celor de la Conservatorul de Muzică, unde era el profesor, mai ales împotriva prof. Antoniu Ciolan. În întâlnirile și convorbirile avute avea ieșiri violente la adresa monarhiei, propunându-mi colaborarea la un ziar antimonarhist pe care intenționa să-l scoată împreună cu prof. Călinescu și alții în Iași.
În iulie 1941, la 3 săptămâni după pogromul din iunie 29 în Iași, ne-am întâlnit în curtea Spit. Sf. Spiridon, fusese mobilizat pe loc la spital, după ce s-a reîntors de la Mănăstirea Agapia unde stătuse cu familia. Comentând ororile pogromului de pe urma căruia au rămas orfani evrei mi-a propus să înființăm clandestin o asociație p. strângere de bani în vederea ajutorării victimelor pogromului. (A) II-a zi am trecut la acțiune, angajându-ne noi doi deocamdată să contribuim cu sume de 1.000 lei lunar din salariile noastre și să căutăm apoi și alți colaboratori dar până la urmă am rămas tot numai noi doi. Cele 2.000 lei lunar le lua Bîrsan și le plasa prin comunitatea celor mai necăjiți și nenorociți evrei.
După vreo 6-7 luni mă pomenesc acasă cu o fată de vreo 10-12 ani care-mi mulțumește pentru ajutorul de 1.000 lei lunar ce i-am dat. Neînțelegând nimic, după o serie de întrebări, am înțeles că e trimisă de Bîrsan să-mi mulțumească și că e orfană din pogrom de ambii părinți, uciși, că stă pe str. Cap Păun”.
În martie 1944, pe măsură ce trupele sovietice avansau spre România, Mircea Bârsan a plecat la București temându-se că nemții vor lua măsuri represive contra lui și a celorlalte persoane suspectate pentru activitatea ostilă desfășurată[13].
Fapta umanitară a ilustrului mason ieșean, născut la Focșani, Mircea Bîrsan este una care merită consemnată în istorie având în vedere că în acea perioadă tulbure a Holocaustului, în urma pogromului de la Iași (27-30 iunie 1941) și-au pierdut viața 13.000-14.000 de evrei din capitala Moldovei (luând în considerare inclusiv pe cei urcați în trenurile morții).
Noi mărturii și/sau noi documente de arhivă care s-ar putea depista ar putea furniza informații suplimentare despre activitatea umanitară desfășurată la Iași de Mircea Bârsan.
Arhivist Bogdan Constantin Dogaru
[1] Arhivele Naționale Vrancea, Colecția Actelor de Stare Civilă-exemplarul 1, registul de născuți al Orașului Focșani nr. 278/1897, f. 102.
[2] Ibidem.
[3] Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (în continuare se va cita C.N.S.A.S.), fond Informativ, ds. I 260893, f. 21.
[4] http://national.is.edu.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=112&Itemid=107 (07.10.2024).
[5] Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia ilustrată a Francmasoneriei din România, vol. 1, Ed. Phobos, București, 2005, p. 119.
[6] C.N.S.A.S., fond Informativ, ds. I 260893, f. 42.
[7] Ibidem, f. 5 și 13.
[8] Ibidem, f. 3.
[9] Ibidem.
[10] Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia ilustrată a Francmasoneriei din România, vol. 3, Ed. Phobos, București, 2005, p. 164-165.
[12] Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia ilustrată a Francmasoneriei din România, vol. 1, Ed. Phobos, București, 2005, p. 119.
[13] C.N.S.A.S., fond Informativ, ds. I 260893, f. 11.