Pe urmele istoriei

S-au împlinit 15 ani de la canonizarea cu iz de fraudă a Mitropolitului Varlaam, originar din Vrancea

Valeriu Anghel
14 feb 2022 2716 vizualizări

Varlaam – „cartea românească de învățătură“ a Moldovei medievale-subterfugiile canonizării mitropolitului în februarie 2007 –

În 2022 se împlinesc 390 de ani de la numirea ieromonahului Varlaam ca Mitropolit al Moldovei, 385 de ani de la traducerea în limba română a Cazaniei ce-i poartă numele, 365 de ani de la plecarea spre cele veșnice și 15 ani de la trecerea sa în rândul sfinților de către Biserica Ortodoxă Română. Prilej de a ne reaminti toate cele bune și nebune (!) legate de numele său.

Cărturari despre originea putneană a mitropolitului

Născut într-un sat de pe malul Putnei vrâncene numit Cofești, înglobat cu timpul într-altul mai mare – Purcelești, ocolul Gârlele din fostul Ținut Putna, Vasile Moțoc a luat contact cu sfintele taine bisericești de mic copil, prin călugării nemțeni care veneau să-și lucreze viile ce le aveau pe meleagurile putnene.

Începând cu anul 1864 se trece la o nouă denumire în administrația teritorială a țării, ținutul  devenind județ, ocolul – plasă, iar satul – comună (cu mai multe sate). După câteva arondări ale comunelor în plase, în 1929 apare o nouă lege, județul Putna având de-acum șase plăși, din cea numită Gârlele făcând parte și comuna Balotești, după cum reiese dintr-o hartă scrisă de mână, publicată de Petre Abeaboeru în 2010, într-o lucrare dedicată Mitropolitului Varlaam1. Cu numele de Balotești mai există o singură comună în țară, în județul Ilfov de azi, la nord de Otopeni. Este clar că pe harta publicată de colegul nostru este o greșeală, prima literă „o“ din Bolotești scrisă de mână fiind luată drept „a“.

Despre copilăria și adolescența celui care va apăra cu înțelepciune și fermitate ortodoxia, iar prin opera literară va pune o piatră de temelie în cultura românească, se știu puține lucruri. De aceea, poate, în legătură cu anii aceștia s-au vehiculat păreri diferite, asupra cărora ne propunem să zăbovim puțin.

  Până în 2006, niciun for al administrației civile sau religioase, niciun istoric literar sau bisericesc, niciun autor de ghiduri turistice sau jurnalist nu i-a contestat originile putnene (azi vrâncene). Iată câțiva istorici și istorici literari, autori de ghiduri turistice și jurnaliști care au consemnat originile sale răzășești putnene:

 N. Iorga, 1904 – „Mitropolitul Varlaam era un fiu de țăran de prin părțile Putnei, care dădură peste puțin timp și doi Domni: pe Gheorghe Ștefan și pe Istrati Dabija“;2 1928 – „Varlaam se născuse în părțile Putnei“.3 Ioan Lupaș, 1929 – „Varlaam s-a născut în ținutul Putnei, din părinți răzeși“.4 N. Cartojan, 1942 – „Fecior de răzeși din părțile Baloteștilor, ale județului Putna“.5 C. C. Giurescu, 1942 – „Varlaam era de fel din ținutul Putnei“.6 Ioan I. Irimia, 1942 – „Fiu de țăran din Putna, el intră de mic la Mănăstirea Secu, unde prin hărnicie și pricepere ajunge egumen (stareț – n.n.)“.7 Al. Piru, 1961 – „Nu se știe data când s-a născut. Știm numai că era fiu de răzeși din Baloteștii Putnei (ca mirean se numea Vasile Moțoc)“.8 Emil Giugea, 1977 – „În vatra actuală a Boloteștilor s-au aflat în trecut alte sate dispărute, de exemplu Cofești, locul de origine al mitropolitului Varlaam (? – 1657)“.9 Algeria Simota, 1979 – „Răzeș de origine, din Bolotești (Vrancea), viitorul mitropolit se numea probabil, ca mirean, Vasile Moțoc“.10 Dan Simionescu, 1979 – „Născut la sfârșitul secolului XVI, Balotești, Putna“.11 Ion Rotaru, 1994–„Cu numele mirenesc de Vasile Moțoc, curent și astăzi în Vrancea, mitropolitul Varlaam s-a născut aproximativ spre finele ultimei decade a secolului XVI, din părinți răzeși, în satul Bolotești, dincolo de Odobești și Jariștea, în sus pe apa Putnei“.12 Mircea Păcurariu, 1996 – „Era originar din părțile de Sud ale Moldovei, din fostul ținut Putna, născut într-o familie de răzeși cu numele de Moțoc“.13Mircea Păcurariu, 2006 – „Varlaam era originar dintr-o familie de răzeși, cu numele Moțoc, din părțile Vrancei (...). Probabil că din botez se numea Vasile“.14  Nicolae Manolescu, 2008 – „Fiu de țăran din părțile Odobeștilor (care, după ce a stat douăzeci de ani egumen la Secul, a ajuns mitropolit fără să fi trecut prin scaunul episcopal)“.15 Virgil Cândea, 2009 – „Mitropolitul Varlaam, c. 1580, Bolotești, Vrancea – 1657, mănăstirea Secu. Vasile Moțoc după numele de mirean“.16 Revista Luminătorul, 2007 – „Vasile Moțoc, viitorul Mitropolit al Țării Moldovei sub numele de Varlaam, s-a născut în limitele penultimului deceniu al secolului XVI (1580-1590), în sânul unei familii de țărani răzeși din comuna Balotești (Vrancea).17 Valentin Muscă, 2007 – „Mitropolitul Varlaam Moțoc (1585 – 1657) s-a născut în actualul sat Putna, comuna Bolotești, Vrancea“.18 Horia Dumitrescu, 2007 – „Niciun om al Bisericii nu a cercetat colecțiile de documente deținute de Muzeul Vrancei în patrimoniu privind nașterea Mitropolitului Varlaam“.19 Lelia Pavel, 2007 – „Din toate cercetările mele și ale colegilor mei nu s-a descoperit alt loc de naștere al Mitropolitului Varlaam decât cel de pe malul Putnei, din Bolotești“.20 Valeriu Anghel, 2007 – „Limba vie și armonios curgătoare în care a fost tradusă «Cazania» nu este limba vorbită în Moldova din timpul lui Grigore Ureche și nici «moldoveneasca» din părțile Neamțului, întâlnită în scrierile lui Creangă, ci limba răzeșilor vrânceni deprinsă în copilăriei în satele Boloteștilor de astăzi“.21 Petre Abeaboeru, 2010 – „Locul de naștere al Înaltului arhiereu Varlaam (1580 – 1657) este fostul sat Cofești din comuna Bolotești, Vrancea“.22

În legătură cu anul nașterii, autorii de mai înainte scriu fie cca 1580, fie sigur 1580 sau 1585, fie „în penultima decadă a secolului XVI (1580 – 1590)“ sau „la sfârșitul penultimei decade a secolului XVI“, fie spun că data nașterii nu i se cunoaște sau pun pur și simplu semnul întrebării (?)...

Egumen la Mânăstirile Secu și Dragomirna, Mitropolit al Moldovei

Încă de la începuturile înființării lor, schiturile și mânăstirile s-au dovedit a fi adevărate centre de iluminare lăuntrică, unde tinerii cu chemare către întruparea spiritualității divine găseau călugări cu știință de carte care îi ajutau să pătrundă sfintele taine ale Scripturii.

Atras de atmosfera unor astfel de așezăminte și dornic să deslușească înțelesul slovelor, fiul de răzeși din Cofeștii Ținutului Putna a ajuns la Schitul lui Zosima de pe valea pârâului Secu, ridicat de câțiva călugări, cu sprijinul domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Aici începe să învețe greaca și slavona, după unii și latina, sub îndrumarea călugărului Dositei, pe care documentele vremii îl numesc și stareț, și dascăl.

Pe locul unde fusese vechea biserică de lemn a schitului, în 1602, marele vornic al Țării de Jos – Nestor Ureche, împreună cu soția sa Mitrofana (părinții cronicarului Grigore Ureche), au înființat o mânăstire în care a început să funcționeze și o școală. Tânărul Vasile Moțoc intră în obștea noii mânăstiri, devenind călugăr sub numele de Varlaam.

Evlavios și bun sfătuitor, monahul Varlaam devine în 1610 egumenul mânăstirii, ceea ce îi permite să adâncească și mai mult studiul cărților bisericești. Pentru a întări viața monahală, în 1618 termină, în manuscris, traducerea din grecește a lucrării „Scara paradisului“, adică a raiului, aparținând egumenului unei mânăstiri din secolul VII de la Muntele Sinai – Ioan Climax („Scărariul“).

A fost apoi un timp egumen al Mânăstirii Dragomirna de lângă Suceava, ctitorie a mitropolitului cărturar Anastasie Crimca. Datorită osârdiei sale în credință, Varlaam ajunge sfetnicul de încredere și povățuitorul domnitorului Miron Barnovschi, care, în 1629, îl numește arhimandrit (titlu dat starețului unei mânăstiri mari) al Sucevei.

În 1628, Mitropolitul Anastasie Crimca și domnitorul Miron Barnovschi îl trimit pe Varlaam la Kiev și Moscova să cumpere niște icoane pentru Dragomirna și alte două ctitorii ale domnitorului. La întoarcere găsește o altă situație – Miron Barnovschi era înlăturat din scaun, iar Anastasie Crimca murise în ianuarie 1629, ceea ce îl determină să se retragă la mânăstirea sa de metanie și să-și continue activitatea cărturărească. La 13 iulie 1632 moare însă și Mitropolitul Atanasie, care îi urmase lui Crimca, în scaunul mitropolitan fiind ales Varlaam.

„Un semn evident al respectului deosebit pentru viața sfântă a Cuviosului Varlaam – scria publicația Candela Moldovei în 2007, argumentând canonizarea mitropolitului – este modul alegerii sale în scaunul de mitropolit al Moldovei. Era foarte clar că, potrivit tradiției, la moartea Mitropolitului Atanasie, singurul candidat care putea să se aștepte la această demnitate era Episcopul de Roman. Cel mult, putea gândi la acest lucru unul din ceilalți doi episcopi ai țării, cel de la Rădăuți sau cel de la Huși. În mod excepțional, arhiereii, clerul, boierii mari și mici și poporul au ales în tronul de întâistătător al Bisericii Moldovei pe arhimandritul Varlaam. Sfințenia vieții lui Varlaam și harul lui Dumnezeu au premers tradiției“.23

Peste șapte ani, un nou eveniment, unic în istoria Ortodoxiei românești, avea să ilustreze prestigiul vieții duhovnicești și al fermității sale ortodoxe: alegerea lui Varlaam, la 1 iulie 1639, de către cei 27 de ierarhi al Sinodului Patriarhal din Constantinopole, drept candidat la ocuparea tronului ecumenic de aici, alături de Partenie, mitropolitul Adrianopolului și Porfirie, mitropolitul Niceii.

Ales Mitropolit al Țării Moldovei în timpul domniei lui Alexandru Iliaș, Varlaam avea să mai slujească, în această înaltă demnitate, și în timpul următorilor trei domnitori – Miron Barnovschi, Moise Movilă și Vasile Lupu, cu ultimul obținând mari realizări în viața religioasă a Moldovei.

Vrednic slujitor al lui Hristos, recunoascut în întreaga ortodoxie

Imediat după înscăunarea sa ca mitropolit, Varlaam a obținut o serie de drepturi pentru preoți. Astfel, de la domnitorul Alexandru Iliaș a obținut dreptul preoților de a fi judecați numai de instanțele bisericești, fără amestecul „dregătorilor domnești“. Aceste drepturi, precum și scutirile de impozite și alte privilegii aveau să fie reînnoite în 1652 de domnitorul Vasile Lupu. Măsurile de sprijinire a preoților au schimbat radical viața acestora și au contribuit la optimizarea vieții parohiilor.

În timpul călătoriei la Moscova din decembrie 1628 – ianuarie 1629 a purtat pe brațele sale, de la Suceava până la Kremlin, moaștele Sfântului Mucenic Iacob Persul, oferite de domnitorul Miron Barnovschi țarului Rusiei. Cu acest prilej a comandat icoane Sfântului Gheorghe și Sfântului Ioan cel Nou, împodobite cu scene din martiriul lor, precum și ale Sfinților Mucenici Procopie și Macarie. Aduse în țară, icoanele au împodobit bisericile ctitorie de Miron Barnovschi.

În 1641 a coborât până la Galați pentru a întâmpina aducerea moaștelor Sfintei Parascheva făcătoare de minuni, pe care le-a însoțit până la Iași, față de care și-a manifestat o adevărată evlavie toată viața.

În calitate de Mitropolit al Moldovei, Varlaam a participat, în 1633, la procesiunea de hirotonisire a lui Petru Movilă ca Mitropolit al Kievului, Kaliciului și Malorusiei, ritual desfășurat în Biserica moldovenească a Adormirii Maicii Domnului de la Lvov. Varlaam se întâlnește cu Petru Movilă și la Iași, la ceremonia căsătoriei domniței Maria, fiica lui Vasile Lupu, cu principele lituanian Ian Radzivill. Poate s-o fi revăzut și la Lvov, unde zice-se că tot Varlaam ar fi sfințit în 1644 altă ctitorie de-a lui Vasile Lupu – Biserica Sfintei Paraschiva – ne încredințează Pavel Bălan într-o lucrare din 1992.24

În documentarul publicat de revista Candela Moldovei în vederea canonizării Mitropolitului Varlaam, un pasaj important este alocat sinodului găzduit de mitropolit la Iași, în 1642. Sinodul ecumenic a fost convocat la sugestia lui Petru Movilă, mitropolitul Kievului, neam de os domnesc moldovean, la care au participat teologi ucraineni, greci și moldoveni. Cu acest prilej trebuia să fie condamnată și anatemizată o lucrare a lui Chiril Lucaris, fost patriarh al Constantinopolului, pe care grecii îl învinuiau de calvinism. Datorită faptului că Lucaris luase apărarea românilor din Transilvania în 1629, când Bethen Gabar voia să convertească la calvinism silit, moldovenii s-au arătat rezervați și au propus să se discute Mărturisirea ortodoxă, alcătuită de Petru Movilă în 1638, pentru a fi călăuză clerului și popoarelor ortodoxe. Trecută printr-un sinod kievean cu doi ani înainte, Mărturisirea ortodoxă este cercetată, îndreptată și aprobată. „Redactată în latinește și tradusă apoi în rusește, grecește și românește (prima ediție în 1691, ultima în 1914), lucrarea a devenit îndreptarul ortodox pentru întreaga biserică răsăriteană“ – scria Al. Piru în 1961.25

Prin aceasta, cei doi mitropoliți – Varlaam și Petru Movilă – începeau să fie tot mai cunoscuți în lumea ortodoxă.

Apărător al dreptei credințe și al unității Bisericii

Sfințirea lui Varlaam ca mitropolit a avut loc în ziua de 23 septembrie 1632. Potrivit unei însemnări de la sfârșitul unui manuscris al Pravilei lui Eustratie Logofătul, prietenul putnean al mitropolitului, aflăm că era Duminica a 18-a după Rusalii. Predica zilei a fost ținută de „Meletie Sirigul, cel mai mare filosof teolog al Grecilor din acel timp“26. La Sfânta Liturghie s-a citit Evanghelia Întâiei Duminici de la Luca“ – „Sta Iisus lângă lacul Ghenizaretului“, care istorisește pescuirea ce a dat de mâncare înfometaților. Predicatorul Meletie Sirigul a dat un înțeles profetic Evangheliei: „Iisus ia astăzi cu sine la vânatul său un pescar, ba chiar îi încredințează cârma și-i poruncește să mâie la adânc și să arunce după cuvântul său mrejele ca să prindă peștii săi“. Prin întreaga sa activitate – literară, tipografică, artistică, teologică, pastorală, misionară, ctitoricească și socială – Mitropolitul Varlaam a împlinit cu prisosință nădejdile exprimate de Meletie Sirigul.27

În anul 1644, Varlaam este trimis la Târgoviște, capitala Țării Românești, într-o misiune diplomatică, dar și evanghelică, pentru a-l împăca pe Matei Basarab cu Vasile Lupu, ceea ce reușește și, ca semn al înțelegerii, domnitorul Țării Românești zidește o frumoasă biserică la Soveja, iar domnitorul Moldovei restaurează din temelii Biserica Stelea din Târgoviște.

Cu acest prilej, Varlaam găsește în casa boierului cărturar muntean Udriște Năsturel, cumnat cu Matei Basarab, Catehismul calvinesc tipărit în 1640. Constatând că este plin de otravă sufletească, la întoarcere scrie Cartea care se cheamă răspunsul împotriva catehismului calvin, tipărită la Iași în 1645. Pentru publicarea acestui răspuns, Varlaam a convocat un Sinod la care au participat ierarhii Bisericilor din cele două țări românești. Cartea „este prima scriere românească de polemică teologică – se spune într-o lucrare de istorie –, în a cărei prefață Varlaam afirmă explicit unitatea de neam a românilor din Transilvania cu cei din Țara Românească și Moldova“.28

Principalele teme din răspunsul la Catehismul calvinesc rămân cele despre cinstirea sfinților și despre icoanele lor. Păstorind în vremurile tulburi ale pericolului otoman și sub presiunea prozelitistă a curentelor catolice și calviniste, Mitropolitul Varlaam a fost, în prima jumătate a secolului XVII, un adevărat „stâlp al Ortodoxiei“. Deși aparent pare o carte de predici, chiar și Cazania lui Varlaam este o lucrare de apărare a ortodoxiei prin sublinierea rolului tradiției bisericești, cinstirea Maicii Domnului a Sfintei Cruci și a Sfinților.

„Cartea românească de învățătură“ – un dar făcut românilor de pretutindeni

Varlaam și-a dat seama de timpuriu că poporul nu înțelegea cărțile scrise în slavonă și că era nevoie de cărți românești atât pentru dascăli, cât și pentru elevii lor. Cazania este o predică prin care se explică un pasaj din Evanghelie, dar și o carte care cuprinde predici sau comentarii evanghelice.

Varlaam avea gata traducerea Cazaniei încă din 1637, când i-a cerut țarului Mihail Feodorovici să-l ajute să o tipărească, pentru „a o citi preoții în biserică spre învățătura românilor credincioși“. Ajutorul cerut n-a venit însă atunci și nu de la țar, ci de la Petru Movilă, în 1642, când s-a și început tipărirea cărții.

Carte românească de învățătură (la) duminicile (de) peste an și la praznice împărătești și la sfinții mari, apărută în 1643, are două părți: prima cuprinde 54 de cazanii (predici) pentru duminicile de peste an, iar a doua – 21 de cazanii pentru sărbătorile împărătești și ale sfinților. Predicile sunt traduse sau preluate după izvoare slavone și grecești (o carte slavo-ucraineană și alta neobizantină), dar prezentate într-un mod original.

„În același timp, – scrie Mircea Păcurariu –, Varlaam a creat o limbă literară de mare frumusețe, cu un stil sobru și colorat, cu fraze clare, cu multe comparații pitorești și expresii plastice. De aceea, pe bună dreptate, poetul ardelean Ion Alexandru spunea că Varlaam este «întâiul nostru mare scriitor în limba română», iar istoricul literar George Ivașcu «Cazania lui Varlaam deține în cultura română un rol analog Bibliei lui Luther în cultura germană».29

„Cartea românească de învățătură a mitropolitului Varlaam – spune și G. Călinescu – se remarcă printr-o limbă vie, limpede curgătoare (textul nu e original), printr-un ton familiar, direct: «Cum iubești să-ți hie ție oamenii și tu să hii lor. Să te ferești de a străinului. Să-ți hie destul cu al tău. Să vă grijiți hie/carele de voi, să vă țineți trupul nespurcat. În rugă, în trudă, întru paza sventei biserici».30

Un mitropolit plin de sfințenie și har pentru cultură

Împreună cu domnitorul Vasile Lupu, a cărui mână dreaptă era, Varlaam a pus la cale multe fapte de ispravă întru propășirea pământurilor moldave. Astfel, în 1639 – 1640 oficiază slujbele de sfințire a Mânăstirii „Sfinții Trei Ierarhi“ din Iași și a Colegiului slavo-greco-latin înființat aici – prima școală superioară din Moldova, iar mai târziu – tipografia trimisă de Petru Movilă și instalată în chiliile acestei luminoase instituții de spiritualitate creștin ortodoxă.

Când Gheorghe Ștefan, logofătul cel mare, s-a ridicat împotriva lui Vasile Lupu și l-a detronat, în 1653, Varlaam s-a retras „la munte“, noul domnitor fiind încoronat numai de episcopul de Huși. După patru ani, „fulgerat de mâini“ (paralizat), Varlaam își dă obștescul sfârșit, la 19 decembrie 1657, și se duce „în casa de lut a moșilor săi, sub lespedea de mormânt pregătită de el încă din 1641.

„Alegând să fie așezat după moarte nu în biserica mănăstirii sale de metanie, pentru a nu stânjeni pe creștinii veniți la dumnezeieștile slujbe, și nici în afara ei, pentru a nu împiedica procesiunea cernită din Vinerea Mare sau alaiul triumfal din noaptea Sfintei Învieri, ci în chiar zidul ei, Mitropolitul Varlaam a dat mormântului său o semnificație profetică“.31

„Momentul culminant al epocii lui Matei Basarab și Vasile Lupu, de o însemnătate excepțională pentru dezvoltarea limbii române literare, l-a constituit Cazania sau Carte românească de învățătură (1643) a mitropolitului Varlaam. Marele cărturar a dat în această lucrare nu o simplă traducere, ci o operă de cultură într-o compilație originală, prin care limba română scrisă dobândește, pe baza limbii populare, un stil propriu, complet emancipat de schemele și modelele limbii slavone. Această carte, tipărită în mai multe ediții și difuzată pe întreg teritoriul de azi al țării, este așa de cursiv scrisă, încât a putut fi citită ca un roman. Limba ei, ascultată de-a lungul a trei secole în biserică, a putut exercita o influență apreciabilă asupra limbii populare, pe care se întemeiase la rându-i. Mitropolitului Varlaam îi datorăm și primele versuri scrise în limba română. Este vorba de acele Stihuri în stema domniei Moldovei, așezate în fruntea Cazaniei.32

Aceste cunoștințe și le însușeau elevii claselor a IX-a în deceniul 1996-2006, cu precizarea că le suscitau mândria de a fi vrânceni, Mitropolitul Varlaam născându-se la Boloteștii Vrancei de astăzi. Și îl consideram, pe bună dreptate, personalitatea care a dominat spiritual Țara Vrancei și Ținutul Putnei în epoca medievală. Până în 2006 inclusiv, pentru că, la 12 februarie 2007, Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților ca fiind născut într-un sat Borcești de lângă Târgu Neamț, sat azi dispărut.

Mitropolia Moldovei și Bucovinei vs Mitropolia Munteniei și Dobrogei

Totul a început în iarna anilor 2006-2007, când ÎPS Daniel, atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, (Prea Fericitul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române de astăzi) și conclavul său au hotărât și au început să lucreze la canonizarea fostului Mitropolit al Moldovei Varlaam, înmormântat la Mânăstirea Secu. Problema care nu dădea deloc bine era locul nașterii – Boloteștii Vrancei, care aparțineau de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, iar aceasta – de Mitropolia Munteniei și Dobrogei.

Situația trăznită care a fost găsită mi-a amintit de un banc din perioada studenției a anilor 1980. Aveam intrarea în Universitatea din București pe strada Edgar Quinet, pe care se produce un nefericit accident rutier mortal. Vin doi milițieni, văd mortul și se apucă să încheie procesul-verbal.  ̶  Pe ce stradă e? întreabă cel care scria.  ̶  Pe Edgar Kiné – îi spune colegul.  ̶  Cum se scrie?  ̶  Nu știu!  ̶  Trage-l repede pe Academiei!

Cu tot respectul pentru înaltele fețe bisericești implicate, dar cam așa „l-au tras“ pe Varlaam de la Bolotești la Borcești. Baza de susținere a fărădelegii a constituit-o un pretins „studiu“ din 1957 al arhimadritului Dionisie Udișteanu (1900-1984), fost stareț al Mânăstirii Secu, publicat de un strănepot al acestuia în 200633, care acredita ideea nașterii lui Varlaam la Borceștii de lângă Târgu Neamț, în anul 1590. Trecerea fostului mitropolit putnean în rândul sfinților ca nemțean s-a făcut la 12 februarie 2007, după cum reiese dintr-un comunicat BOR:

„Întrunit în zilele de 12 – 13 februarie 2007, în ședință de lucru la Reședința Patriarhală, sub președinția Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Mitropolitului Varlaam al Moldovei cu ziua de sărbătorire la 30 august, la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei (...)“.34

În același număr al publicației Candela Moldovei în care a apărut comunicatul de mai sus, se publică un documentar nesemnat cu „argumentele pentru canonizarea Mitropolitului Varlaam al Moldovei“,35 în care redacția menționează anul nașterii – 1585 și al mutării mitropolitului „în casa cea de lut a moșilor săi“ – 1657, dar nu spune nimic, ocolind problema cu mult bun simț, despre locul nașterii.

Imediat după acest documentar minuțios întocmit urmează, tot pe trei pagini, un articol semnat de preot prof. dr. Mircea Păcurariu, în care citim: „Mult timp s-a crezut că [Varlaam] ar fi fost originar din părțile de sud ale Moldovei, din fostul ținut Putna (jud. Vrancea de azi). Arhimandritul Dionisie Udișteanu, fost stareț al Mănăstirii Secu, a dovedit – într-o lucrare scrisă în 1957 care a văzut lumina tiparului abia în 2006 – că el provenea dintr-o familie de răzeși din Borcești, sat dispărut situat lângă Târgu-Neamț, deci din zona marilor mănăstiri existente până azi: Neamț, Secu, Agapia și altele. Probabil din botez s-a numit Vasile și s-a născut în jurul anului 1590 (...). Mănăstirea Secu, sfințită în 1602, va deveni în curând un important centru spiritual și cultural. În această mănăstire nouă a fost tuns în monahism tânărul fecior de răzeș din Borcești, primind numele de Varlaam“.36

Proliferând ca an al nașterii 1590, Mircea Păcurariu (1932 – 2021), membru corespondent al Academiei Române din 1997, lasă să se înțeleagă că Vasile Moțoc ar fi devenit călugărul Varlaam pe la 12 – 13 ani.

„Iară noi? Noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe zdrobite...

Datele din fișierul de canonizare alcătuit de Patriarhie, pe baza propunerilor Mitropoliei Moldovei și Bucovine, sunt preluate de mai toate publicațiile religioase, în opoziție cu ceea ce se scrisese până în 2007. Luminătorul din aprilie acest an inserează comunicatul Biroului de presă al Patriarhiei, cu data nașterii 1590 și a morții 1657, dar peste câteva pagini, într-un breviar realizat de revistă, scrie că s-a născut între 1580 și 1590.37

Înainte de prima sărbătorire a Sfântului Ierarh Varlaam la 30 august au apărut o serie de materiale găsite de noi pe internet. Cel semnat de Ștefan Mărculeț la 26 august 2007 dă tonul și spune: „Despre originile și copilăria mitropolitului Varlaam nu se cunosc foarte multe lucruri. Mulți cercetători istorici au ajuns la concluzia că mitropolitul ar proveni din părțile fostului ținut al Putnei din județul Vrancea. Unii indică și localitatea Baloteștii Putnei ca locul unde s-a născut, în jurul anului 1580. Însă cea mai mare parte a istoricilor susțin teoria mult mai plauzibilă conform căreia mitropolitul ar fi originar din părțile Neamțului, provenind dintr-o familie de răzeși din satul Borcești de lângă Târgu Neamț, localitate care astăzi nu mai există“.38

În Lumina din 29 august 2007 apar mai multe articole, care reiau aceeași poveste năstrușnică vehiculată de Ștefan Mărculeț cu trei zile mai înainte, dar ne oprim asupra unuia singur, semnat de Narcisa Balaban Urucu: „După studii riguroase, mulți cercetători istorici au ajuns la concluzia că mitropolitul Varlaam ar proveni din părțile fostului ținut al Putnei (...). Cei mai mulți istorici susțin însă teoria mult mai plauzibilă conform căreia mitropolitul ar fi originar din părțile Neamțului, provenind dintr-o familie de răzeși vrânceni Moțoc din satul Borcești de lângă Târgu Neamț...“39

Iată cum se „bălăbănește“ o „narcisă“ gânditoare între ceea ce a scris Nicolae Iorga, cel mai mare istoric român de până acum și elucubrațiile unui obscur arhimandrit, care, din întâmplare, a păstorit și pe la Mânăstirea Secu...

Mult mai sigur pe el pare Cuviosul arhimandrit Emilian Nica, în 2009: „Provenit dintr-o familie de răzeși, care se numea Moțoc, din Borcești, sat situat lângă Târgu Neamț, Mitropolitul Varlaam s-a născut în jurul anului 1590. Numele său de botez a fost Vasile“. 40

Făcătura lui Udișteanu demontată de profesorul Petre Abeaboeru

În februarie 2010, focșăneanul Petre Abeaboeru, care lucra la o carte dedicată lui Varlaam, publică un articol41 în care dezvăluie denaturările înșirate de Dionisie Udișteanu în lucrarea sa dedicată aceluiași mitropolit. Cum spațiul nu ne îngăduie să prezentăm toate argumentele profesorului, ne oprim doar asupra unuia dintre acestea.

Vrând să demonstreze că Mitropolitul Varlaam avea proprietăți în Borcești, Udișteanu scrie: „Din documentele satului Borcești de la diferiți domni se constată că Varlaam a avut în acel sat moșie răzășească, o siliște care a stătut pustie din zilele lui Constantin Moghilă Vodă și până în zilele lui Vasile Lupu, în 1649, august 9 fiind cosită, făcută lazuri și curături de către locuitorii satului Răvești (...), iar siliștea sa răzășească umplută de oameni aduși din alte părți“.42

Adevărul era că Mitropolitul Varlaam intervenise pentru siliștea satului nu în interesul său personal, ci în numele Mânăstirii Secu, pentru că, la 2 martie 1638, „Vasile vv întărește uric M-rii Secul satul Borcești...43, iar la 24 ianuarie 1654, „Gheorghe Ștefan vv, la jalba lui Varlaam, fostul mitropolit, că slugile domnești... globesc și pradă oamenii, poruncește pârcălabilor (...) să nu învăluiască sătenii din Borcești și Brătuiești, sate ale Mănăstirii Secul din țin. Neamț“.44

Un membru al Academiei subscrie falsului săvârșit de Dionisie Udișteanu și toți prelații Bisericii Ortodoxe Române, mânați de anumite interese meschine, iau de bună afirmația fostului stareț.

Manifest pentru sănătatea spirituală a vrâncenilor

Prin Cazania sa, citită timp de trei secole în bisericile din Moldova, Transilvania și Țara Românească, Mitropolitul Varlaam aparține tuturor românilor, dar în primul rând vrâncenilor, pe pământurile  cărora a văzut lumina zilei și s-a întâlnit prima dată cu Dumnezeu. „Trecutul românilor era construit în mare parte prin idealul creștin, prin tăria credinței și prin forța Bisericii“ – spune Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române“.45

Românii au fost conduși de preoți nu numai în epocile mai vechi, ci și în cele moderne. La Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918, „Hotărârea de unire a fost citită de ierarhul greco-catolic Iuliu Hossu, care avea să ajungă cardinal, iar ierarhul ortodox Miron Cristea, care avea să ajungă patriarh, a însuflețit masele îmbrățișându-și «fratele» și spunând: «Pe cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți românii»“.46

Cine l-a despărțit pe Mitropolitul Moldovei și Bucovinei de cel al Munteniei și Dobrogei, de n-au putut să propună împreună canonizarea lui Varlaam? S-a greșit, desigur, mitropoliții sunt și ei tot oameni și Dumnezeu ne iartă pe toți. Dar de ce, astăzi, cele două Mitropolii nu pot să ridice, împreună cu enoriașii lor, la 15 ani de la canonizarea Mitropolitului Varlaam, o statuie a acestuia în Boloteștii Vrancei – simbol al unității românilor întru credința creștin-ortodoxă, așa cum mitropolitul cărturar care a fost Varlaam i-a împăcat pe Matei Basarab cu Vasile Lupu?

Să se fi uitat cuvintele rostite la Alba Iulia de cel ce avea să fie primul nostru patriarh? Poate își aduc aminte autoritățile de stat și religioase locale. Mitropolitul Varlaam este cea mai mare personalitate medievală a Ținutului Putnei și, prin Cazania ce-i poartă numele – spiritul tutelar al românilor din toate provinciile locuite de ei.

Bibliografie:

1. Petre Abeaboeru –Viața și activitatea Mitropolitului putnean Varlaam Moțoc al Moldovei (1580-1657), Focșani, 2010. 2. N. Iorga – Studii și documente cu privire la istoria românilor, vol. XVII, 1904, p. CXLV. 3. N. Iorga – Istoria Bisericii românești și a vieții religioase a românilor, vol. I, 1928, p. 303. 4. Ioan Lupaș – Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Buc., 1929, p. 57. 5. N. Cartojan – Istoria literaturii române vechi, vol. II, 1942, p. 109. 6. C. C. Giurescu – Istoria românilor, vol. III, Buc., 1942, p. 104. 7. Ioan I. Irimia – Personalitatea religioasă a domnului Vasile Lupu, în Mitropolia Moldovei, an XVIII, nr. 12, p. 584. 8. Al. Piru – Literatura română veche, EPL, București, 1961, p. 96. 9. Emil Giurgea – Vrancea, ghid turistic, Ed. Sport-Turism, București, 1977, p. 89. 10. Algeria Simota – în Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, Ed. Academiei, Buc., 1979, p. 882. 11. Dan Simionescu– în Dicționar de literatură română, Ed. Univers, București, 1979, p. 410. 12. Ion Rotaru – O istorie a literaturii române, vol. I, Ed. Porto Franco, Galați, 1994, p. 150. 13. Mircea Păcurariu – Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 1996, p. 168. 14. Mircea Păcurariu – Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Ed. Trinitas, Iași, 2006, p. 14. 15. Nicolae Manolescu – Istoria critică a literaturii române, Ed. Paralela 45, București, 2008, p. 45. 16. Virgil Cândea – în Dicționarul general al literaturii române, vol. 7, lit. Ț-Z, Ed. Universul Enciclopedic, 2009, p. 173, col. 1. 17. Revista Luminătorul nr. 4 / 2007, p. 26. 18. Valentin Muscă – Cum se fură un sfânt! în Ziarul de Vrancea din 28 iulie 2007. 19. Horia Dumitrescu, Ibidem. 20. Lelia Pavel, Ibidem. 21. Valeriu Anghel – Limba „Cazaniei“ lui Varlaam este limba vorbită în Putna, în Ziarul de Vrancea din 28 iulie 2007. 22. Petre Abeaboeru – De ce se falsifică istoria?!, www.luceafarul.net. 23. Candela Moldovei nr. 2-4 / 2007, p. 9-11. 24. Pavel Bălan – Icoana sufletului nostru, Ed. Hyperion, 1992, p. 67-72. 25. Al. Piru, op. cit., p. 95. 26. N. Iorga – Istoria Bisericii românești..., p. 305. 27. Sfântul Ierarh Varlaam, în Candela Moldovei nr. 2-4 / 2007, p. 9-11. 28.Istoria României în date, Ed. Enciclopedică Română, București, 1971, p. 137. 29. Mircea Păcurariu – Mitropolitul Varlaam al Moldovei în Candela Moldovei, nr. 2-4 / 2007, p. 13. 30. G. Călinescu – Istoria literaturii române (compendiu), EPL, 1967, p. 19. 31. Sfântul Ierarh Varlaam, documentar în Candela Moldovei, nr. 2-4 / 2007, p. 11. 32. Limba și literatura română, manual pentru clasa a IX-a, EDP, București, 1996, p. 141. 33.Dionisie Udișteanu – Popas la 300 de ani de la moartea Mitropolitului Varlaam Moțoc, Ed. Mușatinii, 2006.34. Candela Moldovei nr. 2-4 / 2007, p.15. 35. Idem, p. 9-11. 36. Mircea Păcurariu, Idem, p. 12-14. 37. Luminătorul, nr. 4 / 2007, p. 22. 38. Ștefan Măculeț, Mitropolitul Varlaam: sfințenie și cultură, www.ziarullumina.ro din 26 august 2007.39. Narcisa Balaban Urucu – Apărător al Ortodoxiei..., www.ziarullumina.ro din 29 august 2007. 40. Emilian Nica – Sfinții ocrotitori ai Moldovei, Iași, 2009, p. 16. 41. Petre Abeaboeru – De ce se falsifică istoria?! – www.luceafarul.net. 42. Idem. 43. Idem. 44. Idem. 45. Ioan-Aurel Pop – Identitatea națională și credința creștină, în ziarul Ceritudine nr. 104 din 25.01.-8.02.2022. 46. Ibidem.

Profesor Valeriu Anghel                          


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.