Astăzi despre Gheorghe Slăniceanu. Generalul român comandant al trupelor care au cucerit reduta otomană Rahova. Victorie care a demonstrat capacitatea de comandament și coordonare a ofițerilor români, într-un context militar dominat de marile imperii
George Slăniceanu (n. 23 aprilie 1835, București; d. 12 ianuarie 1885, San Remo, Italia) a fost Generalul român comandant al trupelor care au cucerit reduta otomană Rahova. Victorie care a demonstrat capacitatea de comandament coordonare a ofițerilor români, într-un context militar dominat până atunci de marile imperii. De la șef de promoție la strateg al Independențe Un gânditor militar de anvergură europeană
Ca ministru de război și șef al Statului Major General, în perioada premergătoare Războiului de Independență, a condus pregătirea de campanie a Armatei române și a redactat, împreună cu generalul Alexandru Cernat, "Planul de mobilizare, concentrare și acoperire strategică a frontierei de sud a țării".S-a implicat efectiv în procesul de remodelare a Statului Major General și a comandamentelor Armatei de Operații. În iulie 1877, a fost inclus în delegația română condusă de primul-ministru I. C. Brătianu la negocierile de comandament cu marele duce Nicolae, comandantul-șef al trupelor ruse de pe frontul din Balcani.
Istoria modernă a României este strâns legată de marile bătălii ale Războiului de Independență din 1877–1878, iar printre numele de referință ale armatei române se află și Gheorghe Slăniceanu, comandantul trupelor care au cucerit reduta otomană Rahova, una dintre cele mai importante victorii militare ale armatei române.
De la șef de promoție la strateg al Independenței
Născut la 23 aprilie 1835, la București, Gheorghe Slăniceanu a absolvit Școala Militară de Ofițeri în anul 1856, ca șef de promoție, remarcându-se încă de la început prin disciplină, rigoare și o solidă pregătire teoretică. A activat inițial ca sublocotenent în Regimentul 1 Infanterie, iar ulterior în structurile de Geniu și Stat Major, într-o perioadă în care Armata Principatelor Unite se afla în plin proces de modernizare.
În noiembrie 1859, la scurt timp după Unirea Principatelor, Slăniceanu este numit șef al Secției a II-a din Corpul de Stat Major General, poziție-cheie în organizarea și planificarea militară.
Cucerirea Rahovei – moment decisiv în 1877
În timpul Războiului de Independență, Gheorghe Slăniceanu a avut un rol esențial în pregătirea și coordonarea operațiunilor militare. În perioada 7–9 noiembrie 1877, trupele române aflate sub comanda colonelului Slăniceanu au ocupat orașul-cetate Rahova, o redută otomană strategică, considerată extrem de dificil de cucerit.
Această victorie a consolidat poziția armatei române pe frontul din sud și a demonstrat capacitatea de comandament și coordonare a ofițerilor români, într-un context militar dominat până atunci de marile imperii.
Ministru de Război și arhitect al Statului Major
Înainte și după război, Gheorghe Slăniceanu a ocupat funcții de maximă responsabilitate: ministru de Război, șef al Statului Major General și inspector al Cavaleriei. Alături de generalul Alexandru Cernat, a elaborat „Planul de mobilizare, concentrare și acoperire strategică a frontierei de sud a țării”, document fundamental pentru pregătirea campaniei din 1877.
A participat la negocierile militare cu marele duce Nicolae al Rusiei și la Consiliul de Război de la Radenita, unde s-a decis asaltul general asupra pozițiilor otomane.
Un gânditor militar de anvergură europeană
Dincolo de câmpul de luptă, Gheorghe Slăniceanu a fost și unul dintre primii mari teoreticieni ai artei militare românești. Lucrările sale – „Tactică și strategie”, „Drumurile de fier considerate ca linii de operații militare” sau „Manualul ostașului milițian” – au contribuit decisiv la formarea doctrinei militare naționale.
El a realizat o sinteză originală între școala militară franceză (Napoleon, Jomini) și cea germană (Clausewitz), adaptată specificului românesc, introducând inclusiv conceptul de „politica războiului”.
Generalul a murit la 12 ianuarie 1885, la San Remo, în Italia, lăsând în urmă nu doar victorii militare, ci și temelia unei armate moderne.
Citiți și:
Momente, oameni și fapte din istoria Războiului de Independență – II –
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
