Catunul unde s-a inventat becul
La 127 de ani de cind Thomas Edison a inventat becul, una dintre cele mai mari inventii ale secolului al XIX-lea, satenii din catunul Poiana Stoichii, comuna Vintileasca, au avut ieri bucuria sa vada lumina aprinsa si sa stinga, poate pentru ultima data, lampile cu gaz, care le-au tinut de urit de cind se stiu. "Am plins ca un copil cind am vazut becul aprins!", ne-a spus Stefan Tamaioaga, 46 ani, tata a patru copii. Omul se uita la filamentul aprins si nu-i venea sa creada ochilor. "S-a indeplinit un vis! Avem lumina!!! De 50 de ani asteptam sa ne lumineze si pe noi cineva. Am asteptat lumina mai ceva de cum ii asteptau parintii nostri pe americani", se bucura si Vasile Turea. Pentru a aduce lumina in casele din Poiana Stoichii s-au cheltuit prin programul national de electrificare in jur de 800.000 RON, adica 30.000 RON pentru fiecare familie. In functie de distanta pina la stilp, satenii au mai platit pentru bransamente individuale intre 200 si 2500 RON. "Nici daca vind casa nu iau banii astia, dar ma bucur ca am bec", ne-a spus o femeie.
Le-au iesit televizoarele din garantie
In ciuda faptului ca nu au avut electricitate, multe familii din Poiana Stoichii au casele dotate de mult timp cu lustre, intrerupatoare si chiar aparate electrice si electrocasnice care abia asteptau sa fie bagate in priza. "Cum a inceput lucrarea, acum doi ani, mi-am cumparat televizor, frigider. Tot asteptind sa le pornesc, au iesit din garantie", ne-a spus Miuta Slabu, o tinara gospodina care are casa dotata cu electrocasnice de ultima generatie. Barbatul ei a lucrat in tara, pe la plantatii sau pe santiere de constructii, si i-a adus acasa tot ce trebuie. Primele probe ale retelei s-au facut in urma cu citeva zile, in uralele intregului sat, insa cele 80 de suflete s-au bucurat cu adevarat de electricitate de aseara. "Tot obisnuita de mica cu chibritul si cu lampa, o sa uit sa apas pe intrerupator", spunea Ioana Jinga. Daca femeile abia astepta sa probeze aspiratoarele sau cuptoarele cu microunde, barbatii sint nerabdatori sa se aseze in fata televizorului. Pina acum, priveau in comun la un televizor conectat la o baterie de tractor. "E greu cu semnalul de antena in creierul muntelui", se vaita Radu Jinga, 74 ani, "doctorul" satului. Omul ne-a spus ca satul sau a fost ceva mai mare, dar "o parte s-a dus la cimitir", iar cealalta "a dat bir cu fugitii, dupa lumina electrica". De altfel, un nepot de-al sau, ajuns dirijorul unui cor teologic in Bucuresti, este mindria intregului sat.
Momanu si Sapunaru, primii dupa Petru Groza
Ieri dimineata, toate sufletele din Poiana Stoichii s-au adunat, cu mic cu mare, pe ulita de la intrare, acolo unde electricienii au montat transformatorul. Au fost uimiti ca o mina de straini le calca vatra satului, dupa zece kilometri de urcus istovitor prin padure. "Sinteti primul ziarist care vine la noi in sat!", au spus satenii reporterului "Ziarului de Vrancea". "De la Petru Groza, nimeni nu ne-a calcat satul", a spus Stefan Tamaioaga, adresindu-se deputatilor Nini Sapunaru si Corneliu Momanu, care au venit sa inaugureze sistemul de iluminat. "Trebuie sa iau o piatra in gura", a spus Nini Sapunaru. "Am 70 de ani si am apucat si eu clipa sa vad bec aprins in satul meu. Nicolae Ceausescu a vrut sa ne scoata de aici si sa ne bage pe toti intr-un bloc mare, in centru, dar noi n-am vrut sa ne parasim radacinile. Azi ne-am gasit si noi bucuria! Daca s-ar face si o olecuta de drum, cred ca n-as mai muri", a spus Gheorghe Tamaioaga, carausul satului. Desi a fost laudat de catre cei doi deputati liberali, dar si de oameni, primarul Marian Georgescu a spus ca el nu le are cu multumirile. "Trebuia facut si gata!", a spus primarul despre sistemul de iluminat.
O gura de rai
-------------------------------------------
Despre Poina Stoichii poti spune fara sa gresesti ca e ultimul sat din Vrancea. Situat aproape de curbura Carpatilor, catunul este cocotat la o altitudine de peste 1500 de metri. Nu are magazin, nu are biserica, nu are cimitir si nici dispensar. Doar o mica scoala. Cu toate acestea, oamenii traiesc in buna intelegere de cind se stiu. Binecuvintat cu un peisaj care aduce aminte de "gura de rai" a Mioritei, la Poiana Stoichii se ajunge numai si numai cu piciorul. De altfel, dupa electricitate, aceasta este marea suferinta a oamenilor, care nu mai pot face schimbul de produse care sa le asigure piinea zilnica. Dupa inundatiile din 2005, drumul de acces s-a deteriorat in asa hal, incit nu mai suporta nici un vehicul. S-au convins ieri si deputatii liberali care n-au crezut pina cind n-au vazut ca un asa drum nu mai exista nicaieri in judet. In santurile formate pe cele doua urme de roti poti sa ineci boii, dupa cum se pling localnicii. Tot cu piciorul ajunge in sat si invatatoarea pensionara Vasilica Noaptes, care-i invata buchea cartii pe cei cinci copii de la clasele I-IV, la fel si preotul Nicolae Potop, care vine odata la citeva saptamini sa-i impartaseasca pe cei mai batrini.
Satenii si "boierii"
Localnicii au profitat ieri de prezenta deputatilor liberali Nini Sapunaru si Corneliu Momanu, adusi special de primarul Marian Georgescu, pentru a cere sprijin si pentru si repararea drumului de acces. "Boieri mari, ajutati-ne sa nivelam si noi oleaca drumul asta, sa mai aducem si noi o traista cu malai", a transmis Avram Tutui, veteran de razboi, cel mai virstnic om din sat. Desi bolnav, batrinul crede ca poarta noroc satului. A fost primul care a platit bransamentul de electricitate si a scris la judet ca "vreau doar o ora sa mai traiesc dupa ce baga lumina in sat". L-a tinut Dumnezeu in viata sa vada si becul aprins. Primarul comunei a spus ca exista un proiect prin intermediul caruia drumul sa fie reabilitat cu ajutorul Armatei, fapt intarit si de cei doi politicieni. Fericiti ca au smuls citeva promisiuni, satenii si "boierii" si-au promis ca se vor revedea cind drumul comunal C178 Bahnele - Poina Stoichii va fi astupat de gropi.
