Monumente Mutilate

Schitul Sfîntul Ioan din Panciu, locul unde sfirseau monahii batrini

Valentin Muscă
4 ian 2006 4595 vizualizări
Asezamintul a fost ridicat de staretul Dimitrie la 1835. Acesta a facut parte din complexul monahal al Schitul Brazi. Era locul unde monahii batrîni si bolnavi se retrageau pentru a-si sfîrsi zilele. Cele doua biserici au cazut la cutremurul din noiembrie 1940, iar comunistii au distrus restul cladirilor

Cunoscut pentru clipele de liniste de care se bucurau cei care-i paseau pragul, schitul ridicat de staretul Dimitrie la 1835 era legat printr-un tunel de complexul monahal subteran de la Brazi. Situat in partea superioară a colinei care strajuie Panciul, cu o viziune ampla asupra orasului si a vailor Haulita si Susita, Schitul Sfintul Ioan era locul unde poposeau pelerinii dornici de liniste si rugaciune, locul unde poposea adesea marele orientalist Vasile Radu si teologul Gala Galaction. Bisericile schitului au căzut la cutremurul din noiembrie 1940, iar comunistii au distrus restul clădirilor. Singura relicvă din epocă sunt fundatiile bisericii Preotului Antohie. în ultimii ani s-au refăcut chiliile si se lucrează la o nouă biserică.


Situat pe una din colinele care străjuie Panciul, aidoma templelor din jurul cetatii eterne - Roma, Schitul Sfintul Ioan a fost, pentru un secol, locul unde monahii bătrini si bolnavi de la celelalte asezăminte monahale din Sudul Moldovei veneau pentru a sfirsi zilele, in pace. Nu stim de ce ctitorul a ales acest loc, la doar citeva sute de metri de Schitul Brazi. Este posibil ca in partea superioară a colinei să fi fost una din iesirile tunelului care pornea de la Brazi si in acest fel exista o legătură directă si secretă intre cele două asezăminte. Cert este că, dintru inceput, Schitul Sfintul Ioan a fost un fel de mină dreaptă a Brazilor. Fiind la umbra schitului din vale si oarecum retras, Sfintul Ioan era pentru monahii de la Brazi un loc de liniste si rugăciune, care contrasta cu lumea pestrită a tirgului. Linistea schitului era apreciată si de marele orientalist Vasile Radu, care obisnuia să se retragă, din cind in cind, la Sfintul Ioan. După desfiintarea Schitului in 1959, buldozerele au lucrat zile in sir la dărimarea zidurilor, a clădirilor si a fundatiilor bisericii. Oamenii locului spun că au putut demola totul in afară de temelia uneia dintre biserici (vezi foto), care s-a incăpătinat să rămină in timpul comunistilor ca o cazemată-mărturie despre timpuri apuse.


Gala Galaction si Ioan Slavici iubeau linistea de la Sfintul Ioan


"Am inceput in 2000 reconstructia schitului la indemnul Prea Sfintitului Epifanie Norocel. Am lucrat in paralel, cu ajutorul Episcopiei si al credinciosilor si la constructiile de la Schitul Brazi. Practic, am pornit de la zero. Nu mai exista nimic, nici măcar ruinele clădirilor. Totul a fost ras cu buldozerul, dintr-o parte pină in cealaltă. A rezistat doar fundatia Bisericii ridicată de Preotul Antohie. încercăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, să redăm schitului vechea destinatie si să terminăm Biserica. Multumim tuturor celor care ne-au ajutat si au făcut posibilă această minune, să ridicăm, din nou, această oază de liniste asa cum a fost dorinta staretului Dimitrie", ne-a spus Maica Eusebia, stareta Schitului. Ctitorul Schitului Sfintul Ioan este Dimitrie(1776-1843), staretul Schitului Brazi. La 1835 acesta aduce o veche biserică de lemn de la Brazi si fondează schitul, care va lua ca sfint protector pe Sfintul Ioan Botezătorul. De la inceput asezămintul a fost un alter-ego al Brazilor. Fiind la oarecare depărtare de forfota tirgului Panciu, la Sfintul Ioan găseau odihna monahii de la Brazi, crestinii din tirg si pelerini veniti pe urmele marelui Vasile de la Poiana Mărului. în 1892 incepe constructia bisericii de zid, ce va fi sfintita in 1894. Retragindu- se la Sfintul Ioan, preotul Teodor Antohi din Bucuresti, originar de pe aceste locuri, a ridicat o biserica de zid, sfintita in 1936. Din nefericire, ambele biserici au căzut la cutremurul din 10 noiembrie 1940 si nu au mai putut fi reconstruite. în 1949 Schitul Sfintul Ioan a fost alipit, administrativ, Schitului Brazi, luind fiintă, pentru zece ani, Mănăstirea "Sfintul Ioan-Brazi", cu sediul la Brazi. Decretul nr. 410/1959 a desfiintat mănăstirea, trimitind pe drum cele 65 de calugarite. După această dată, oficial, in Vrancea a rămas o singură mănăstire. Este vorba despre Mănăstirea Sihastru, si aceasta sub upravegherea Securitatii, dupa tristul proces al celor 46 de monahi stilisti de la Sihastru. La 16 ani de la schimbarea regimului, gratie robotei monahiilor din aceste asezaminte, ruinele care inconjurau Panciul au căpătat viată si cele două schituri, care făceau mindria orasului Hrubelor lui Stefan Cel Mare, au renăscut din cenusă.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.