Orasul subteran
Pintecele Odobestilor este traversat in lung si-n lat de kilometri nesfirsiti de crame si beciuri, zidite din caramida si piatra de riu, cele mai multe in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. De la Beciul Rabinovici, plin cu vinuri de colectie, pe care Corneliu Prunache l-a luat pe un pret de nimic in 2002 si Beciul Domnesc, ridicat de medelnicerul Asanche Panfil la 1839, pina la Crama celebrei familii Giurescu si Beciurile familiei Bahamat din Supusi, Odobestiul este inca orasul cu cele mai multe crame si beciuri din Romania si poate ca din tot sud-estul Europei. Peste douazeci de crame de toate marimile, zece mari beciuri si alte zeci de beciuri de mici dimensiuni tin in pintecele lor mii de vagoane de vin. In sticle la invechit sau in budane de 10 mii de litri, vinurile odobestene se regaleaza intr-un oras unde numarul kilometrilor subteranelor depaseste pe cel al retelei de canalizare. Poate parea exagerat si comparatia deplasata, dar Odobestii reprezinta una din podgoriile cele mai mari din tara si constructia acestor crame si beciuri este rezultatul cererii pietii de struguri. Si astazi micii podgoreni umbla toamna cu strugurii pe la portile cramelor. Ori cit ar parea de paradoxal, intrarea in Uniunea Europeana va face "curat" printre crame si beciuri. Cei care vor avea posibilitatea sa investeasca in modernizarea acestora conform normelor care privesc produsele alimentare impuse de UE vor supravietui, ceilalti vor fi obligati sa transformele incaperile, fie in muzee, fie sa produca doar pentru propria familie.
Cramele Giurescu, Losner, Zarimba
Armeni, greci, evrei, romani, toate nationalitatile care au poposit la Odobesti au gasit de cuviinta sa sape un beci sau sa zideasca o crama. A fi odobestean respectat insemna si mai inseamna sa ai cel putin o crama. Toate familiie care au prins cheag in orasul unde negustorii cazaci au zidit o biserica la 1777 au avut crama lor, nu doar in oras, ci si pe mosiile de linga Odobesti unde aveau vii, la Brosteni, Patesti, Pintecesti, Virtescoiu, Botesti sau Jaristea. Strazile Odobestilor anului 2007 amintesc contemporanilor ca se gasesc in orasul vinurilor, al cramelor si beciurilor. Pe strada Viticulturii a fost infiintata acum un secol una din primele scoli viticole din tara, cu director francez, crama si o mosioara de vreo 12 ha, astazi exploatata de ... "vinconeasa" Luchi Georgescu. Pe strada Podgoriei, noile crame incearca sa imbine vechiul cu modernitatea si sa faca umbra cramelor celebre ale familiei prof. Dinu Giurescu, aflata azi in proprietatea familiei Mihai Oancea. Sau a cramei lui Losner, evreul in casele caruia functioneaza azi Finantele Publice din oras, o crama sub care se gaseste un beci sapat in lut si nepietruit. Crama cumparata de Marian Bobocea, zis "fratele Bobo", este abandonata si singurii podgoreni de la crama erau ieri doua curci. Sint si crame care se lupta cu tranzitia, cum ar fi Crama Zarimba, vecina cu "Vinoteca" lui Prunache. "Ne este greu pentru ca trebuie sa investim sume mari pentru a respecta standardele UE. Totul este foarte scump si aproape imposibil sa accesam fonduri europene. Tot cramele mari pun mina pe fonduri", ne-a spus E. Cristudor, proprietara Cramei Zarimba.
Gaicu, Crama de la gara
Pe strada Cazacliilor alte crame si beciuri ascund vinuri de calitate, dar si vinuri botezate pe care podgorenii le vind celor nestiutori. Abandonate mai sint cramele Picoltz, care este scoasa la vinzare, Crama Boiu a familiilor Boiu si Pana. In Dealul Odobestilor alte siruri de crame ofera vizitatorilor un spectacol fabulos, unde frumusetea arhitecturii se imbina cu nobletea decadentei. Din nefericire multe au fost distruse de fostele IAS si CAP intre 1945-1989, unele sint abandonate, iar altele au fost distruse dupa 1989, cum este cazul Cramei Panfil din Dealul Odobestilor, care a ars acum doua saptamini. Sau Crama Gaicu de linga Gara, de unde budanele erau rostogolite direct in vagoane. "Nu puteam supravietui fara investitii. De aceea am bagat sume considerabile in tehnologie noua si in materiale. Nu putem produce un vin bun daca nu avem budane de calitate, mai ales ca sintem o crama care poate procesa intre 1.000 si 1.300 de tone struguri si putem pastra la invechit peste 50 de vagoane de vin", ne-a spus Vasile Bercaru, unul din cei doi proprietari ai Cramei Gaicu, care produce vin alb de vita nobila.
Beciurile Bahamat. Domnesc, Gutulescu
Numai citind numele beciurilor construite de odobestenii de altadata avem deja un pomelnic al ctitorilor orasului modern. Cel mai cunoscut este fara indoiala Beciul Domnesc, monument istoric, care se afla pe strada Beciul Domnesc, ridicat de medelnicerul Asanche Panfil intre 1834-1839 pentru domnitorul Mihai Sturza. Pentru cei care nu stiu, medelnicer era un titlu dat in evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova, boierului care turna domnului apa ca sa se spele pe miini, punea sarea si servea bucatele. La intrare in beci se afla Pisania originala care este dovada ca Beciul Domnesc de la Odobesti este singurul domnesc din tara, cu acte. In inima beciului se afla peste o suta de mii de sticle cu vin la invechit, Beciul Domnesc adapostind una din cele mai mari cantitati de vin imbuteliat din tara. La citvea sute de metri, pe malul Milcovului se afla si unul din cele mai lungi beciuri din oras, Beciul Gutulescu. In fata acestuia se gasesc beciurile Dragomir si Zissu. Din centrul localitatii oriunde am apuca beciurile ne insotesc. In Dealul Odobestilor avem faimosul beci al generalului Rascu, numit Beciul 2 Brazi, azi aflat in proprietatea unui italian. In partea de vest, in "Tiganie" avem Beciul Velnita a familiei cu acelasi nume, aflat in paragina ca si alte beciuri ale orasului. Unele insa se afla in stare buna ca Beciul Odobesteanu, de la umbra bisericii "Nasterea Maicii Domnului" din Supusi. Altele au nevoie de investitii pentru a fi puse in valoare ca Beciul Bahamat, monument istoric. "Nici nu stim unde se gaseste capatul. L-am mostenit de la familie si ne este foarte greu sa-l intretinem. Nu este numai unul, avem doua. Ne trebuie bani ca sa le facem rentabile, sa putem pune vin la invechit. Acum tinem numai buoaiele noastre, dar ar incapea sute de butoaie cu vin. De vreo citiva ani au venit romii si s-au asezat peste rasuflatorile care se gasesc tocmai in Dealul Odobestiului si beciul nu mai are aerisire", ne-a spus Maria Bahamat, proprietara Beciului Bahamat.
Normele UE cu doua taisuri
Nu intimplator, pe primul sigiliu al comunei urbane Odobesti, edilii acelor vremuri au asezat un Bachus calare pe un butoi, cu o sticla intr-o mina si-n celalalta un pahar. Odobestiul este un oras viti-vinicol prin excelenta. Din pacate aceasta comoara a locului nu este decit in mica parte exploatata. Proprietarii de crame si beciuri nu sint inca in stare sa organizeze degustari de vinuri sau sa atraga pe vizitatori prin zestrea istorica a acestor constructii. Unele din acestea se vor distruge definitiv, cum a fost Crama Panfil, care a ars acum doua saptamini. Aceasta a fost ridicata in acelasi timp cu Beciul Domnesc. Altele cum sint Cramele Picoltz, Boiu, Losner au fost abandonate si se vor prabusi de la sine. Scaparea poate veni din fondurile europene, atit pentru cramele si beciurile monument istoric, dar si pentru cele care au ca obiect doar procesarea vinului si nu au valoare de patrimoniu. "Pot fi accesate fonduri pentru intretinerea si repararea hrubelor de patrimoniu, numai ca trebuie intocmite proiecte. Exista milioane de euro care ar trebui sa asigure restaurarea cramelor si beciurilor monument istoric, dar este nevoie ca aceste fonduri sa fie accesate de proprietari", ne-a spus Paraschiv Usturoi, directorul Directiei pentru Cultura. De la Directia Agricola am aflat ca finantarea producatorilor de vin va continua din fonduri europene. "Proprietarii de crame si beciuri vor putea accesa masura 1.2.3. din cadrul Axei 1: cresterea valorii adaugate a produselor agricole si forestiere. Asa cum producatori din Vrancea au aplicat pe SAPARD, masura 1.1., vor putea aplica pe aceasta noua masura.", ne-a spus ing. Rodica Riciu, director executiv adjunct la Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala. Proprietarii au de ales intre a produce vinuri la standarde europene, dupa norme civilizate sau a pune lacat pe cava si beci ori a le folosi doar pentru uz familial, la nunti, cumetrii si gratare intre prieteni. (Valentin MUSCA)
