Mama...
Cu totii tresarim la auzirea acestui cuvint, unii de dor, altii de tristetea pierderii, altii pur si simplu la amintirea dulce a zilelor petrecute cu fiinta care le-a dat viata, care i-a mingiiat si i-a sarutat pe frunte, care le-a fost martora la primii pasi din viata lor.
Mie, de fiecare data-mi plinge inima cind amintirile cu mama mi se-nsira margele de cristal in fata ochilor. Amintirile sint vii, iar eu traiesc in ele. Sint in fasa, in bratele mamei care m-alinta, ginguresc trei silabe ne-ntelese, dar pentru care, de fiecare data eram laudata si privita cu mindrie. Cum sa nu vrei sa te-ntorci?!
Copilaria mea, in care si acum traiesc si de care nu m-as desparti niciodata! Intreaga copilarie graviteaza in jurul mamei ca luna de mai in jurul soarelui de august. Te desparti de copilarie, te desparti de mama"¦. Fiorul acesta imi sugruma inima cu mii si mii de lanturi, chiar daca stiu ca odata si odata, lumea noastra tot se va surpa, raminind fiecare in emisfere diferite. Cu toate acestea mama, ingerul din sufletul meu, nu va inceta sa-mi fie aproape, sa-mi calauzeasca pasii ! Carari luminate de luminari nestinse"¦
Mama"¦ o lacrima, o mingiiere, un zimbet, o alinare, un izvor de intelepciune si povete, o carte pe care oricind poti s-o rasfoiesti si in care gasesti raspunsul oricarei intrebari, un cristal nepretuit, o inima ce bate pentru tine si"¦citeodata"¦ o mica mostra de gilceava: ca ti-ai gresit drumul si - Doamne fereste!!! - nu-ti va fi bine.
Marcu Violeta ,clasa: a VIII-a , S.A.M Vintileasca-Vrancea
