Femei de Succes

Liana Patras: Ma intreaba lumea daca Oprisan mai e baron

Silvia Vrînceanu Nichita
13 oct 2007 11472 vizualizări
"Nu-mi place sa dezamagesc. Pe cei din orasul meu, cu atit mai putin", ne-a declarat focsaneanca Liana Patras, una dintre cele mai cunoscute prezentatoare TV din Romania. Liana Patras, stirista de la Realitatea TV, este din Focsani si seara de seara da tonul la stiri. Absolventa a Colegiului Unirea, unde a fost Miss Boboc, Liana a dezvaluit pentru cititorii Ziarului de Vrancea cum este sa faci cariera in televiziune, dar si ce dezamagiri si impliniri are ca jurnalist.

Focsaneanca Liana Patras este de citiva ani o prezenta familiara pe micul ecran. Cei mai multi vrinceni au vazut-o prezentind stirile de seara in taioarele ei roz ori facind tandem cu comentatorul Emil Hurezeanu intr-una din cele mai importante emisiuni de actualitate politica ale postului Realitatea TV. Jurnalist de profesie si filolog prin formatie, Liana a intrat in echipa Realitatea TV din 2004 si de atunci a avut satisfactii, dar si dezamagiri. A transmis in direct evenimentele importante din ultimii ani. Au marcat-o cu deosebire criza ostaticilor din Osetia de Nord, pentru care a stat sase ore in direct, rapirea jurnalistilor in Irak si ceremonia de inmormintare a Papei Ioan Paul al 2-lea. De cind a prezentat in direct cutremurul din octombrie 2004, colegii i-au pus porecla "fata cu cutremurul", aluzie si la originea ei vrinceana. Cunoscuta stirista, absolventa a Colegiului Unirea, unde a fost Miss Boboc, ne-a acordat un interviu in care vorbeste cu sinceritate despre cariera, despre impliniri si dezamagiri, dar si despre viata personala. Dupa experiente in radio si chiar in teatru, a ales televiziunea. Liana Patras crede ca scrisul, cititul si arta dramatica sint pasiunile pe care televiziunea i le satisface ca nici un alt loc de munca.


Reporter: Liana, esti una dintre cele mai cunoscute interfete ale postului Realitatea TV prezentind jurnalele din prime-time. Cum se percepe din spatele ecranelor Realitatii?

Liana Patras: E o bucurie personala care ma responsabilizeaza profesional foarte mult. Nu pot refuza nimic, chiar daca uneori simt ca nu pot sa fac orice, pentru ca mi se ofera palarii prea mici sau prea mari pentru capul meu. Dar mi-am gasit o nisa care simt ca mi se potriveste ca o manusa, niciodata desueta. Emisiunea "Reporterii Realitatii", pentru care vin in fiecare duminica la televiziune, ma entuziasmeaza, ma solicita, ma binedispune si ma motiveaza profesional. E reconstituirea lumii reale care nu apare la stiri pentru ca nu creeaza evenimente, dar face spectacol prin personaje si tipuri de discurs.

R: In nebunia aceasta a stirilor, mai ai timp sa fii telespectator?

L. P.: Sint primul telespectator al postului! Dupa ce inchei "Sinteza zilei", de la ora 0.00, primul lucru pe care il fac, ajungind acasa, este sa ma uit tot la stiri! Imi iau repere de la stirile multor posturi pentru a putea convinge apoi cu discernamint.

R: Cum te-ai lansat in aventura televiziunii?

L. P.: Conjunctura n-a fost dintre cele mai fericite. Rezultatul insa, da. Voiam sa renunt la postul din radio din cauza unor nedreptati create de incompetenta si slugarnicie si am vazut un anunt public la singura televiziune de stiri de atunci. Am ajuns la Realitatea dupa saptamini de asteptare, in care am fost chemata la probe, interviuri. Asteptarea a fost mult mai apasatoare decit interviurile, iar ceea ce a urmat a fost uluitor pentru mine. Nu eram obisnuita cu nimic din ce presupune televiziunea, m-am speriat ca nu mai detin controlul total al producerii unui jurnal, asa cum se intimpla in radio. Multa vreme am tacut la propriu doar ca sa nu fac prostii. Dar, am avut un imens avantaj in ochii sefilor si in fata tuturor celor care au fost, odata cu mine, angajati: eram singurul jurnalist.

R: De citiva ani, transmiti in direct toate evenimentele importante. Ce stiri te-au marcat in mod deosebit?

L. P.: Nu ma marcheaza stirile, joc niste roluri, doar. Imi adaptez atitudinea situatiilor pe care le prezint. Atunci cind se petrece un eveniment care necesita editii speciale, incep sa-mi pun probleme ca si cum as fi telespectator. Asta ma ajuta sa dau o dimensiune realista evenimentului. Dar sint evenimente care m-au solicitat si m-au adus in situatia de a ma stradui sa fiu mai buna decit mine. Ma gindesc acum la criza din Osetia de Nord, un eveniment pentru care am stat in direct aproape sase ore si care a fost, intr-un fel, modesta mea carte de vizita pentru a ramine la pupitrul stirilor. A fost apoi criza jurnalistilor in Irak, un episod absolut nou pentru presa din Romania, care ne-a provocat tuturor reactii pe care nu ni le cunosteam si care ne-a invatat sa ne descoperim. Anul acesta, m-a uimit insa ipocrizia unei parti a breslei in chestiunea referendumului. Am avut multe dezamagiri in presa pina acum, dar anul acesta ea a atins pragul dezgustului. Am vazut analisti care se pretindeau impartiali si care loveau democratia mai puternic decit politicienii. Asa au si fost incurajati, de altfel, politicienii intr-un demers catastrofal.


"Dans clasic" cu Emil Hurezeanu


R: Stiu ca ar fi trebuit sa devii profesoara de limba engleza! Cit de mult te-a ajutat pregatirea filologica in meserie?

L. P.: Probabil, pregatirea ma defineste. Spun probabil, pentru ca nu ma pot obiectiva indeajuns. Dar eu simt ca tot ce produc in presa se petrece cu instrumentele filologice pe care le-am capatat in scoala. Atitudinea, felul in care vorbesc, modelele de gindire, pina si capacitatea de a distinge intre forma si continut, toate, ca filolog le-am adoptat si asimilat.

R: Ce a insemnat pentru tine colaborarea cu Robert Turcescu?

L. P.: Mai mult decit o experienta de prezentare. Am avut prilejul sa vad si cum isi pregateste Robert interventiile. Trecind de la postura de jurnalist care adreseaza intrebari la cea de jurnalist care analizeaza public un eveniment, ai nevoie de foarte multa documentare. Pentru acel jurnal ne documentam impreuna mai mult decit pentru toate jurnalele pe care le-as fi prezentat singura si m-a ajutat sa inteleg o anume metoda de lucru. Spontaneitatea e o atitudine meticulos pregatita.

R: Dar colaborarea cu comentatorul Emil Hurezeanu? Cineva vorbea (citez) de o "tensiune intelectualo-erotica subtila". Ce parere ai despre asta? Se vede ca iti este simpatic"¦

L. P.: Emil Hurezeanu e un domn extrem de rafinat pe care nu ai cum sa-l antipatizezi. Colaboarea noastra este mereu surprinzatoare pentru ca domnul Hurezeanu, pe cit este de previzibil in atitudinea sa foarte distinsa, pe atit este de imprevizibil si provocator in reactii. Metaforic vorbind, discutiile cu domnia sa sint ca un dans clasic in care partenerul schimba miscarile rapid si subtil fara sa greseasca ritmul si fara sa-i poata fi refuzate piruetele elegante. E un dans in care multi invitati sint prinsi, fara sa-si dea seama. La o masa de discutii, oricite contradictii ar fi, domnia sa da tonul si el stabileste ritmul.


"Din Focsani esti? Acolo unde e vinul cel mai bun?"


R: Ti s-a intimplat sa reactionezi intr-un fel anume atunci cind ai transmis stiri din Vrancea? Care sint intrebarile care ti se pun cel mai des atunci cind oamenii afla ca esti din Focsani?

L. P.: Din Focsani esti? Acolo unde e vinul cel mai bun? Oprisan mai e baron? Nu pot sa neg ca acestea sint vesnicele intrebari care mi se adreseaza atunci cind oamenii afla ca sint vrinceanca. De cele mai multe ori, cind prezint stiri din zona, am emotii pentru ca stiu ca tata e cu ochii pe mine si ma corecteaza pina la detaliu. Ah, daca gresesc numele vreunei localitati, voi fi dojenita! Nu e nimic mai stinjenitor decit sa fii apostrofat de cei care te iubesc. Nu-mi place sa dezamagesc. Pe cei din orasul meu, cu atit mai putin.

R: Ce parere ai despre mass-media din Vrancea?

L. P.: Cunosc bine situatia presei din Vrancea inca din vremea scandalului cu Monitorul, colaboram cu BBC atunci si stiu ca au fost gazetari onesti, integri profesional, hartuiti si haituiti din motive politice. Nu intimplator a ajuns situatia in atentia organismelor internationale si chiar in rapoartele Comisiei Europene, care a ajuns la concluzia ca, in problema coruptiei, trebuie sa ne ocupam de pestii cei mari.

R: Cum te intelegi cu "circotasii"? Ai vreo bilba de care sa-ti fie "rusinica"?

L. P.: Circotasii mi-au fost colegi in ultimul an de radio si ceea ce, personal, apreciez la ei e ca nu m-au denigrat niciodata, chiar daca am facut greseli.

R: Ai spus in mai multe rinduri ca esti jurnalist, nu vedeta Tv. Cum te impaci cu presa de scandal?

L. P.: Cu cit te afisezi mai putin, cu cit esti mai la locul tau si nu incerci sa demonstrezi mai mult decit ceea ce esti, cu atit te privesc mai distant. Nu stiu daca te respecta, dar indiferenta e o forma convenabila de relationare. Iar eu nu citesc presa de scandal, deci nu am de ce sa fiu neimpacata cu dinsii.


"Am fost tocilara, dar va rog sa nu puneti asta in titlu"


R: Parintii tai mai primesc telefoane de la cunoscuti ca sa le mai spuna ca te-au vazut la televizor?

L. P.: Parintii mei primesc telefoane din prima zi in care am aparut la televizor. Mi se umple inima de bucurie cind imi spun ca pina si educatoarea mea de la gradinita i-a felicitat. Nu e fericire mai mare decit sa stiu ca pot sa le fac lor, parintilor mei, bucurii.

R: Stiind ca esti foarte ocupata, nu cred ca ai timp pentru a veni la Focsani atit de des pe cit ti-ai dori. Cum suplinesti asta?

L. P.: Mama si tata ne fac surprize si mai vin uneori la Bucuresti, la mine si la fratele meu. Ne purtam ca niste copii pentru ca mama ne pregateste adevarate festinuri culinare, noi ii ducem in oras, la teatru sau la restaurant si fiecare intilnire e o sarbatoare.

R: Stiu ca recent te-ai revazut cu colegii si profesorii din liceu. Cum ti s-a parut intilnirea cu clasa de la Colegiul Unirea?

L. P.: Am povestit tuturor colegilor din televiziune despre revedere cu un entuziasm care i-a contaminat si convins ca merita sa aiba fiecare astfel de revederi. Am fost eu insami surprinsa sa vad ca, de fapt, nimeni nu s-a schimbat. Nu i-am vazut nici mai imbatriniti, nici mai putin frumosi, asa cum credeam ca i-am idealizat eu de la distanta. Deloc. Erau aceiasi oameni, la fel de buni, calzi si deschisi. Profesorii mei sint niste repere de modestie, cultura si integritate. Si m-au primit cu multa prietenie.

R: Datorezi ceva in mod deosebit vreunui dascal?

L. P.: Imi provocati marturisirea unui adevar sensibil pe care il port cu mine de vreo 10 ani. Ii datorez mult profesoarei de romana, domnisoara Popescu, astazi Daniela Plaiasu, la care inca admir un spirit stralucitor si strivitor prin cultura si pedagogie. Nu pot sa spun mai mult pentru ca nu am aceasta admiratie foarte bine definita, dar stiu ca si acum, dupa atitia ani, spiritul acesta ma bintuie pozitiv si ma motiveaza, oricite greseli as face.

R: Erai tocilara?

L. P.: Eram buna la toate. Niciodata cea mai buna, dar reuseam sa le echilibrez. Erau profesori la care invatam de rusine, materii la care pur si simplu nu voiam sa dezamagesc, de altele eram pasionata, iar unele materii ma amuzau prin felul de a fi al profesorului. Din punctul asta de vedere, ar spune unii, am fost o tocilara. Dar va rog sa nu faceti din asta titlu sau subtitlu de articol. Altfel, insa, mi-e imposibil si acum sa asimilez un lucru pe care nu-l inteleg. Mi-e greu, de pilda, sa invat pe de rost pina si un text infim pentru un promo la TV.


Destainuiri pe blog ...


R: Ai debutat de ceva timp si in blogosfera. Am vazut zilele trecute un post legat de sinuciderea baietelului de 11 ani a carui mama era plecata in Italia. Nu ti s-a parut sfisietoare scrisoarea lui de adio?

L. P.: Am scris pe forumul Realitatea despre scrisoarea baietelului, iar pe blog am publicat un fel de poem dedicat parintilor mei. E o oaza de libertate necenzurata, netrecuta prin nici un filtru editorial, doar prin propria constiinta deontologica. Blogul e un loc in care ma destainui cu decenta, in care imi exersez stilul, fac cunostinta cu telespectatorii si pot fi vazuta altfel, inclusiv de colegii de breasla. Citiva au ajuns sa ma respecte doar pentru ca mi-au citit blogul. Pentru mine, e un exercitiu editorial.

R: Cum vezi viitorul televiziunii, tinind cont de tendinta de transmitere a stirilor in timp real si de concurenta acerba dintre televiziuni? Mi se pare ca asta lasa din ce in ce mai putin timp reporterilor pentru partea de documentare, ceea ce ar putea inseamna o abatere de la un jurnalism de calitate. Si aici am si o experienta personala cu stirile de ultima ora. Pe cind eram in Irak cu un grup de jurnalisti, in vara anului 2006, s-a zvonit ca am fost rapiti de teroristi, ceea ce nu era deloc adevarat, iar informatia a fost difuzata in exclusivitate, ca sa zic asa, de Realitatea TV.

L. P.: Realitatea TV a renuntat la o practica riscanta in transmiterea stirilor, aceea de a difuza informatii pe surse. Doar in cazuri absolut exceptionale se mai dau astfel de stiri si doar atunci cind sursele sint citate de un organism media credibil. Dar, pentru ca am ajuns sa transmitem evenimentele in timp real, in momentul in care ele se petrec, am ales varianta specializarii. Avem din ce in ce mai multi reporteri si ei se straduiesc sa fie cei mai buni pe domeniile pe care le reprezinta. In acest moment, concurenta nu e data neaparat de profesionalismul jurnalistilor, pentru ca exista excelenti reporteri si la alte televiziuni, ci de gradul de independenta pe care angajatii il resimt. Telespectatorul schimba canalul, nu pentru ca un moderator nu ar fi profesionist, ci pentru ca simte daca el e o voce critica, onesta sau portavocea vreunui interes.


"Mama deschide televizorul doar pentru mine..."


R: Care sint greselile pe care nu le-ai mai repeta niciodata ca jurnalist?

L. P.: Greselile pe care le fac in fiecare zi si, nu stiu de ce, in fiecare zi sint altele!

R: Se poate face avere din meseria de jurnalist de televiziune? Esti bine platita pentru ceea ce faci?

L. P.: Sint platita atit cit sa-mi pot permite la virsta mea sa achit singura credite la banci pentru casa pe care o am, sa nu mai apelez la ajutorul parintilor si sa ma simt un cetatean independent.

R: Esti o prezenta discreta si ai spus adesea ca nu te omori dupa reuniunile mondene. Ai un iubit? Iti doresti o familie, doi copii?

L. P.: Nu as putea sa-mi fac meseria daca n-as iubi. Implinirea intima ma motiveaza profesional. Abia astept sa am familia mea si ea va exista atunci cind Dumnezeu va decide ca e cel mai potrivit moment.

R: Ti-a spus cineva ca deschide televizorul doar pentru tine?

L.P: Mama. Intotdeauna, numai pentru mine...


A consemnat Silvia VRINCEANU


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 34

Adaugă comentariu
, acum 736960 zile, 33 minute, 29 secunde
fiind o adevarata onoare sa vad zilnic o vranceanca desteapta nu pot sa spun BRAVO ei dar nu in ultimul rand felicitari parintilor(am avut onoarea sa fiu si coleg cu dl. Patras) NOTA ZECE SI DOMNUL citeste integral
, acum 736960 zile, 33 minute, 29 secunde
fiind o adevarata onoare sa vad zilnic o vranceanca desteapta nu pot sa spun BRAVO ei dar nu in ultimul rand felicitari parintilor(am avut onoarea sa fiu si coleg cu dl. Patras) NOTA ZECE SI DOMNUL citeste integral
, acum 736960 zile, 33 minute, 29 secunde
Pentru ca e focsaneanca de -a noastra. Nu am stiut pina acum, deaceia probabil i-mi va fi mai draga de acum . Liana , nume frumos pentru o fiinta gingasa. Mult noroc in viata !
, acum 736960 zile, 33 minute, 29 secunde
Bravo Liana! Urmaresc de o vreme "Realitatea" tocmai de pe partea cealalta a Atlanticului, din USA si m-a atras modestia si rafinamentul pe care le etalezi. Nu mai spun de profesionalism! Acum, ca am citeste integral
, acum 736960 zile, 33 minute, 29 secunde
care e rostul lui?
, acum 736960 zile, 33 minute, 29 secunde
iar "D" e cu litera mare scris si oricum e inutil "de"-ul acolo.
, acum 736960 zile, 33 minute, 29 secunde
Liana razi ca o gasca!!! :)
, acum 736960 zile, 33 minute, 29 secunde
Quattro http://www.bultigo.net/nude-gallery centro mondo puzzle solo giochi [URL=http://www.bultigo.net/compro-moto] moto aveva compro [/URL] oltre http://www.bultigo.net/fiere-bologna circa citeste integral
, acum 736960 zile, 33 minute, 29 secunde
Lui [URL=http://www.alexihunter.com/tutto-citta] dalla citta tutto [/URL] altre [URL=http://www.alexihunter.com/sito-porno-gratis] porno sito tempo gratis [/URL] sta polizia al incontri chat citeste integral
, acum 736960 zile, 33 minute, 29 secunde
Gli [URL=http://www.feriko.com/chat-room] chat room sta [/URL] sulle cento nazionale francese tradurre [URL=http://www.feriko.com/invio-sms] invio sms poi [/URL] grande poco inglese caso vocabolario citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.