Pe cine pune învăţământul românesc pe primul loc?
Nu e vina copiilor că termină clasa a XII-a fără să cunoască sensul virgulelor dintr-o propoziţie. Vina aparţine celor care i-au încurajat să ajungă până în clasa a XII-a aşa. Examenul de maturitate este, de fapt, examenul care ne demonstrează încă o dată câtă materie învăţăm degeaba. Cei care nu-l iau, ori şi-au dat seama că viitorul nu atârnă de o diplomă, ori au înaintat în mediocritate mai mult decât ar fi sperat cei de la conducere. Cât despre noi, cei care am reuşit să-l trecem, le-am mai făcut pe plac o dată analfabeţilor care ne conduc, arătându-le că putem să învăţăm ce ne cer ei, mai mult spre mulţumirea părinţilor şi a societăţii, că despre mulţumirea noastră nu ne-a întrebat nimeni, niciodată.
Şcoala nu pune elevul pe primul loc, că nu interesează pe nimeni ce pasiuni au copiii. Tot ce contează e ca materia să fie predată şi ca notele să apară în catalog. Cu ce-ai rămas, n-are niciun fel de importanţă. Dacă eşti creativ, ţi se spune că eşti obraznic, iar dacă încerci să participi la câteva activităţi extraşcolare, ţi se spune că nu-ţi pasă de educaţie. De ce ţi-ar păsa de un sistem educativ pe care nu-l interesează ce crezi tu?
Foarte puţini sunt profesorii care îşi înţeleg meseria pe deplin, încurajând elevii să ştie câte puţin din toate, dar în acelaşi timp să se axeze pe domeniul care îi atrage în mod special. Am avut norocul să întâlnesc la Colegiul „Al. I. Cuza” Focşani destule cadre didactice care să aibă încredere în abilităţile mele şi să nu mă întrebe cât de bine arată media mea la sfârşitul anului. M-am obişnuit să nu învăţ la materiile care-mi displăceau decât pentru a lua note peste medie, iar profesorii care înţelegeau lucrul acesta sunt cei pe care aş vrea să-i întâlnesc peste tot în învăţământul românesc.
Albert Einstein spunea că nu poate spune cum se va desfăşura al III-lea Război Mondial, dar al IV-lea sigur va fi cu beţe şi cu pietre. Dacă învăţământul din România va continua să funcţioneze aşa, cred că noi şi la al III-lea război Mondial ne vom duce tot cu beţe şi cu pietre.
Invitat al ediţiei de astăzi, Cristian Florea este absolvent al Colegiului Naţional „Al. I. Cuza” Focşani şi unul dintre cei mai activi bloggeri vranceni. În liceu era cunoscut drept „tipul cu blogul”, iar feed-back-ul pozitiv primit l-a încurajat să continuie excursia online, mai ales că se declară o fire curioasă, pasionată de internet şi tehnologie. Acum este student la Facultatea de Inginerie Electrica din Universitatea Politehnică din Bucureşti. Cristian poate fi citit la adresa www.floreacristian.ro.