Orașul Odobești

Galerie foto | La plimbare prin Odobeștiul de azi și de ieri 

Florin Marian Dîrdală
21 mar 2020 1609 vizualizări

Cu cele aproximativ 30 de blocuri ale sale, Odobeștiul ocupă cel mai fericit loc în topul orașelor din județul Vrancea care au suferit cel mai puțin în timpul demolărilor ordonate de către regimul comunist. 

Așa că cine e curios și amator de urmele trecutului, în special cel reprezentat de clădirile vechi, poate merge la o plimbare prin târgușorul de la poalele Măgurii Odobeștilor, pornind, dacă dorește, de la limita administrativă, adică din dreptul intersecției de drumuri Focșani-Andreiașu cu Focșani-Câmpineanca, unde în trecut începea frumoasa și ambițioasa comună Pățești, care a devenit în anul 1965 localitatea Unirea, apoi pe baza legii administrativ teritoriale din anul 1968 a ajuns o localitate componentă a orașului de lângă ea, Odobești.

S-a metamorfozat prin hârtii, întâi în sat, apoi în cartier și în prezent nomenclatura oficială n-o mai recunoaște distinct în peisajul administrativ local, ea fiind înglobată și absorbită în cadrul Unității Administrativ Teritoriale Odobești. Așa că, lăsând în spate fosta comună Pățesti, se intră în vatra veche a Odobeștiului cam de pe la Biserica Caragea (cunoscută și ca Sf. Gheorghe după hramul ce-l poartă) și tot spre vest pe lângă casele frumoase de odinioară, precum cea de la nr 144 de pe strada Principală, fostă, după vremuri și stăpâni, când strada Carol I, apoi Carol II, din nou Carol I în vremea celui de-al Doilea Război Mondial, iar după 1947, 23 august și mai recent strada Libertății.     

Primăria orașenească  poate fi admirată la nr. poștal 113, aceasta fiind o cumpărătură veche a primarilor de altădată.

Dar până aici nu trebuie uitată casa de la nr 175, ce a aparținut unui medic de seamă din România, dr Stefan Irimescu, despre care un material bine documentat se poate urmări accesând titlul alăturat  *Stefan Irimescu, Apostolul profilaxiei maladiilor ... - Ziarul de Vrancea

Nu trebuie trecute cu vederea nici casele unui fiu al locului foarte important în timpul guvernării Antonescu, anume Neculai Dragomir, poziționate poștal, la momentul anul 1948, sub numerele 109 si 148. Frumoasa cramă a familiei Dragomir se găsea spre Vărsătura, pe artera desprinsă din strada Tudor Vladimirescu, drum ce a purtat în trecut numele tatălui său, Gicu Dragomir și unde se aflau împrejur numeroase hectare de vie de cea mai bună calitate și productie. Dar mai multe pot fi citite accesând titlul alăturat: *Enigmele istoriei din spatele uşilor închise - Ziarul de Vrancea*

 Mai trebuie admirat și monumentul istoric de la nr 124(fost 132) cu biblioteca Ana Georgescu. Povestea acestui edificiu deosebit este, într-un fel, cam ceea ce a reprezentat la Focșani înălțarea Teatrului Comunal și a Ateneului Popular, datorită unui gest filantropic deosebit al marelui focșănean Maior Gh. Pastia. Așa cum anunță și titulatura atribuită acestui conac,   construcția a aparținut în vechime unui personaj interesant în această urbe, anume Anastase Georgescu, care a fost printre altele și un feroce cămătar, împrumutând bani în stânga și-n dreapta, dar luând în garanție casele debitorilor, iar cei care nu-i returnau sumele rămâneau pe drumuri. Ei bine, acest individ a găsit cu cale în jurul anului 1930 să facă un gest mare, adică a donat frumoasa sa locuință în folosul Primăriei locale pentru ca aceasta să amenajeze aici o școală de fete și, în caz că nu se putea, să-i dea în viitor o destinație doar culturală. 

A rugat autoritatea să permită soției sale să trăiască în imobil până la moarte, eveniment ce a survenit în jurul anului 1945 . În plus, a mai avut două mici dorințe rezonabile: prima, ca pe frontispiciu să se așeze numele distinsei doamne Ana Georgescu, iar a doua, ca în interior, pe o placă de marmură, să se consemneze cu litere aurii că această instituție este fondată de soții Ana și Anastase Georgescu, lucruri care au fost îndeplinite de către cei în prezent responsabili, pentru că în vremea regimului comunist nici nu putea fi vorba despre o astfel de recunoștință față de unul care se zicea în epoca respectivă că a supt sângele norodului.

Tot regimul comunist a procedat la o incizie în structura nomenclaturii urbane și a schimbat în 1947 pe lângă strada Carol I, devenită 23 august, strada voievodul Mihail în Vasile Roaita, Regina Elisabeta în Constantin Frimu, Regina Maria în Ilie Pintilie, I C Brătianu în Tudor Vladimirescu, Regele Ferdinand în 30 decembrie și Gral Averescu în Măgura Odobești.

În vremurile noastre, s-au efectuat corecturile de rigoare și unde nu s-au mai putut rectifica aceste titulaturi pe raza veche a localității, s-au denumit noile artere trasate în cartierul cel nou, Mihail Sturza. Mai sunt destule lucruri de văzut în micul orășel: clădiri vechi, biserici, Statuia eroilor din piațeta centrală, viile cele de soi ale locului, cramele aferente, cazematele distruse de la periferie, zonele de divertisment etc. 

Dar mult mai multe informații de acest gen se pot afla de pe site-ul Primăriei Odobești sau de pe pagina de facebook- Odobesti, orașul meu iubit.

Și pentru că nu suntem supărați chiar de tot pe orânduirea comunistă, trebuie amintit că la Odobești, încă din anul 1970, s-a ridicat o întreprindere a materialelor de construcție, mai cunoscută localnicilor ca Fabrica de Ceramică Odobești. Aceasta a avut un rol simplu și precis, anume să contribuie din apropiere la furnizarea materialelor necesare edificării orașelor Vrancei cu noile locuințe socialiste atât de dragi cuplului de dictatori Nicolae și Elena Ceaușescu. Dacă nu se întâmpla Revoluția din 1989, nu este exclus ca cei doi și apoi continuatorii lor să cocoațe la bloc, nu doar fiecare orășean, ci chiar și  pe cei ce locuiau la țară, așa cum se lăuda C C al P.C.R la fiecare congres.

Dar s-au schimbat vremurile și cu toate că nu curge lapte și miere pentru toată lumea, parcă e mai bine decât în urmă cu trei-patru decenii. Mai greu este pentru foștii angajați de la Ceramica, întrucât aceștia nu prea știu de pe unde să-și procure adeverințele necesare calculării și recalculării drepturilor lor de pensie. Fabrica Ceramica a dat faliment, așa că nu prea mai ai cu cine să discuți. În schimb la instanțele locale, încă din 19 ianuarie 2005 s-a declinat competența de soluționare a recursului declarat de contestatoarea SC CERAMICA SA Odobești, împotriva sentinței nr. 4458 din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Focșani, în favoarea Tribunalului Vrancea, după cum a comunicat dl Expert Tiberius NICOARĂ, Arhivistul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa că celor interesați le propunem să urmeze o astfel de direcție în speranța că își vor mai putea găsi actele de retribuire necesare .


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.