Gara Odobesti, bijuterie arhitectonica ajunsa adapost pentru boschetari
Imobilul din strada Garii nr. 1 din orasul Odobesti a ajuns sa gazduiasca oamenii strazii. Dintr-o constructie care la inaugurarea a fost apreciata ca cel mai important eveniment al sfirsitului secolului XIX, din Gara Odobesti nu a mai ramas decit placuta pe care sta scris "Monument Istoric". Imediat dupa scoaterea sa din folosinta, oamenii fara un acoperis s-au instalat ca in casa noua. Scaunele din sala de asteptare si-au gasit o noua intrebuintare. Ele au fost transformate in pat pentru copii sau scaune de gradina. Intr-o sala de asteptare stau aruncate citeva ladite de fructe, in fostul birou al impegatului zac aruncate alandala registre vechi si saci cu hirtii, iar pe un birou scorojit citeva stampile uscate si fara tusiera zac aruncate fara folos. Perdele slinoase tin loc de plasa de muste, impreuna cu niste bascheti scofilciti formeaza citeva urme ale unei noi civilizatii care stirbesc din valoarea cladirii.
In "Biroul de miscare" o familie saraca si-a gasit adapost de citeva luni bune. Peste calea ferata din fata garii, o alta familie cu cinci copii se adaposteste in fostul depozit de vinuri in care se rostogoleau pe vremuri butoaiele. Cladire pe care o imparte cu o societate de confectii galateana care si-a organizat un depozit aici. "E foarte mare mizerie aici la noi. Si iarna si vara noi tot aici stam. Sintem de doi ani aici si uitati-va cum omorim plosnitele pe pereti", ne-a spus un locuitor cu adresa Gara Odobesti. Intr-o fosta anexa a garii, o a treia familie isi face veacul. In curtea improvizata se gaseste fosta "Mesagerie", unde fostul dictator Nicolae Ceasescu este asezat la loc de cinste linga tricolorul fara stema. Sala de asteptare, incuiata si la intrare si la iesire, s-a transformat in depozit de cutii de fructe, iar intr-o alta incapere care nu mai are placuta la intrare zac pe rind citiva saci cu documente si vreo 10 stampile linga o calimara de cerneala. Liniile ferate inca se mai intind semete, insa iesirea din uz este tradata de buruienile din ecartament si micii copaci care au rasarit intre timp. O imagine sumbra a unui obiectiv care se autointituleaza in frontispiciu « Odobesci ».
O istorie zbuciumata
Cladirea in care a functionat gara Odobesti a fost construita intre anii 1893-1895 si deservea doua zone, respectiv Valea Putnei si Valea Milcovului. Gara era dotata cu ceasuri de peron cu doua cadrane. Acestea au disparut, fotografiile din anul 1929 dovedind acest lucru. De asemnea, aici a functionat si un birou de telegraf deschis publicului si probabil ca asigura intreaga gama de servicii. Proportiile constructiei arata fara echivoc ca Gara a fost un centru de transport dar si un punct de cultura. Personalitatile importante care veneau la Odobesti erau intimpinate in gara de o fanfara. Din fata garii plecau trasurile spre Dealul Odobestilor. Epoca de glorie a garii a fost pina in anii "˜60, cind trenul asigura legatura intre comunele din muntii Vrancei si Focsani. Linia a fost folosita si de armata germana in primul razboi mondial pentru aprovizionarea trupelor stationate pe Magura Odobestiului. Unul dintre cele mai cunoscute personaje istorice care au calcat pragul garii a fost imparatul Wilhelm al Germaniei in iarna lui 1917 cind a mers cu trenul pina la Burca si de acolo cu masina pe Magura Odobestilor. De-a lungul timpului Gara ar fi putut capata diferite destinatii. Primarul Odobestiului, Daniel Nicolas care spune ca localitatea e celebra prin culturile de vita-de-vie a avut intentia sa transforme imobilul in muzeu al vinului. Nici oamenii de afaceri nu s-au dat inlaturi de la a investi in monumentul istoric. Omul de afaceri, Ion Martis si-a aratat disponibilitatea de a face un azil de batrini in imobilul garii, insa datorita pretului prea mare la care a fost evaluata Gara, acesta a renuntat. In 2006 Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Vrancea a cerut Ministerului Finantelor Publice sa scoata statia CFR din orasul Odobesti de pe lista garilor puse in vinzare intrucit aceasta a fost inclusa in rindul monumentelor istorice prin ordinul Ministerului Culturii si Cultelor din 23 aprilie 2004.
(D. GIRLEANU)