VIDEO | Profesorul Cătălin Mocanu a dezvăluit la interviurile On Air că are în lucru o istorie a orașului Mărășești
În interviul realizat de Asociaţia ”Voluntariat pentru Viaţă”, în cadrul proiectului ON AIR, proiect finanţat de către U.E. prin Corpul de Solidaritate Europeană, profesorul Cătălin Mocanu, inspector educație permanentă și istorie/discipline socio-umane la Inspectoratul Școlar Județean Vrancea, vorbește despre istoria orașului Mărășești și a satelor arondate acestuia.
Cu același prilej, profesorul Cătălin Mocanu oferă amănunte despre colaborarea sa cu Asociaţia ”Voluntariat pentru Viaţă” atât în cadrul actualului proiect ON AIR, cât și-n cel anterior intitulat „Să nu ne uităm eroii”.
„Ce mă leagă personal de Mărăşeşti? În Mărăşeşti m-am născut. În Călimăneşti mi-am petrecut, aici, copilăria și tinereţea. În Mărăşeşti am absolvit şi şcoala gimnazială, clasele V - VIII –a”, mai dezvăluie profesorul Cătălin Mocanu în interviul realizat de Asociaţia ”Voluntariat pentru Viaţă”.
În același interviu, profesorul Cătălin Mocanu a făcut public faptul că are în lucru o istorie a orașului Mărășești, lucrare ce va fi integrată de asemenea în cadrul proiectului ON AIR. Vizionați în continuare înregistrarea VIDEO și transcrierea interviului cu profesorul originar din Mărășești, Cătălin Mocanu.
Profesorul Cătălin Mocanu: Suntem la barajul de la Călimăneşti, hidrocentrala de la Călimăneşti – Pădureni. Una dintre cele mai mari de pe Siret, cu o putere instalată la vreo 45 de MW oră. Acesta este lacul de acumulare din dreptul satului Pădureni. Merge până în dreptul comunei Pufeşti, aproximativ 7 km lungime. Lacul de acumulare şi barajul au fost începute prin 1985. Eram copil atunci, în şcoală primară, când au venit pentru prima dată, în iarna lui 1985, cu organizarea de şantier. A fost dat în folosinţă în 1992. S-a muncit titanic aici. Organizarea de şantier a avut undeva la 4000 de muncitori. Este un lac foarte mare, undeva în dreptul satului Călimăneşti are o lăţime şi de 2 km jumătate – 3 km. Este o realizare a regimului comunist, alături de multe altele, o salbă a hidrocentralelor de pe râul Siret.
Prin prisma aşezării fizico – geografice, satul Călimăneşti, aparţinător din 1968 oraşului Mărăşeşti, până atunci sat aparţinător comunei Pădureni, a oferit condiţii favorabile de viaţă încă din timpuri preistorice. Cele mai vechi dovezi datează din cultura epocii bronzului, din cultura Monteoro, de la mijlocul mileniului al doilea înainte de Hristos. Ulterior, aceste mărturii arheologice se diversifică. În punctul Budăile cele multe, în sec. II – III, au fost recoltate cioburi ceramice. Iar din sec. al IV-lea d.Hr., în punctul la Muchie, la drumul european E85, au fost recoltate fragmente ceramice aparţinând culturii Sântana de Mureș-Cerneahov.
Evident că, în sec. următoarea, continuitatea de locuire este atestată. Satul Călimăneşti apare într-un document de arhivă, provenind de la domnitorul Moldovean Petru Rareş, din timpul celei de a doua domnii 1541 – 1546. În care era cedat, alături de un alt sat, care nu mai există astăzi - Huipeşti - unui anume boier Sinea. Călimăneştiul apare în acel document, cel mai vechi document păstrat la Arhivele Naţionale Vrancea, de la Focşani, sub denumirea de Călămăneşti.
Oarecum vizavi de satul Călimăneşti, pe malul stâng al Siretului, se află ruinele, foarte puţin păstrate, ale cetăţii dacice Piroboridava. Ea se află pe locul actualului sat Poiana, al comunei Nicoreşti, judeţul Galaţi. Cetatea a fost una dintre cele mai mari de pe cursul Siretului şi a intrat sub stăpânirea romană după cucerirea Daciei de către romani, după anul 106 d.Hr. Ea a început să fie cercetată începând cu anii '30, deci aproape în urmă cu 100 de ani. Cele mai multe dovezi arheologice se păstrează astăzi la muzeul din Tecuci. Repet, este una, a fost una dintre cele mai mari cetăţi geto-dacice de pe râul Siret, alături de cea de la Bradu şi cea de la Râcătău, judeţul Bacău, Tamasidava.
Daniel Drăgan, președuntele Asociației ”Voluntariat pentru Viață”: Dacă ar fi să vorbesc despre profesorul Cătălin Mocanu, pot să spun, în câteva cuvinte: un intelectual autentic, un om deosebit, cu caracter puternic, modest, bine pregătit. Perioada în care a îndeplinit funcţia de preşedinte al Asociaţiei Voluntariat pentru Viaţă, a fost o perioadă în care noi, ca organizaţie, ne-am dezvoltat: în proiecte pentru tineret, în proiecte sociale şi proiecte pentru zona noastră, pentru oraşul nostru. A fost o perioadă extraordinară, pentru care eu îi mulţumesc şi sper să avem, în continuare, o colaborare pe termen lung.
Profesorul Cătălin Mocanu: Şi eu vă mulţumesc! Am ales să mă alătur acestui proiect, iniţiat de Any Mary Drăgan şi de Daniel Drăgan, cunoscând strădaniile lor pentru comunitatea din Mărăşeşti. Proiectul mi s-a părut, de la început şi nu am dat greş... mi s-a părut unul destinat tocmai acestui tip de comunităţi, cum este comunitatea de la Mărăşeşti. A fost şi un lucru de suflet, întrucât, primul proiect al asociaţiei „Să nu ne uităm eroii” a fost consacrat tocmai istoriei, tocmai istoriei oraşului Mărăşeşti, oraşului erou Mărăşeşti, cunoscând luptele din 1917 de la Mărăşeşti. Am fost preşedintele acestei asociaţii între 2013 – 2015. Un fapt onorant pentru mine şi cred că mi-am adus mica contribuţie, contribuţia imensă a avut-o familia Drăgan, la edificarea acestei Asociaţii şi la crearea profilului pe care ea îl are astăzi.
Oraşul Mărăşeşti are o istorie fascinantă, cele mai vechi urme de locuire datând din timpul culturii Cucuteni, o cultură de la sfârşitul Neoliticului. Ieri, s-au împlinit 630 de ani de la prima atestare a oraşului Mărăşeşti, care apare într-un document din 30 Martie 1392. Un document emis de cancelaria domnitorului moldovean Roman I Muşat, în care este menţionat un sat, Marişeuţi, dar care prin localizarea din document, poate indica faptul că este oraşul Mărăşeşti. Evident, în secolele următoare, menţiunile documentare despre Mărăşeşti se diversifică. Oraşul Mărăşeşti este pentru români afectiv legat de marea izbândă din august 1917. Una dintre cele mai mari bătălii ale Primului Război Mondial, în care armata română a dovedit acte de eroism de neimaginat, înfrângându-l pe celebrul feldmareșal german August von Mackensen.
Ce mă leagă personal de Mărăşeşti? În Mărăşeşti m-am născut. În Călimăneşti mi-am petrecut, aici, copilăria și tinereţea. În Mărăşeşti am absolvit şi şcoala gimnazială, clasele V - VIII.
Referitor la cărţile, la cartea apărută despre oraşul Mărăşeşti şi cea care va apărea. Este tot o iniţiativă a Asociaţiei Voluntariat pentru Viaţă din Mărăşeşti şi mulţumesc doamnei Any Mary Drăgan şi domnului Daniel Drăgan pentru oportunitatea pe care mi-au oferit-o, de a scrie împreună cu soţia mea această carte. Este o istorie a oraşului Mărăşeşti, de la origini până la instaurarea regimului comunist, până în 1945. Volumul la care lucrăm şi pe care sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, să îl putem edita, reiterează în cea mai mare parte această istorie a Mărăşeştilor. Dar accentul va fi pus, de această dată, pe interviurile pe care dumneavoastră le-aţi luat locuitorilor oraşului Mărăşeşti, celor care au interacţionat într-un fel sau altul cu oraşul Mărăşeşti. Bazându-ne, evident, şi pe mărturiile din cadrul acestor interviuri, pe care dumneavoastră le faceţi cu personalităţile din Mărăşeşti, cu oamenii simpli, cu cei care, într-un fel sau altul, au fost legaţi de oraşul Mărăşeşti.
Dacă mă întrebaţi despre obiectivele culturale ale oraşului Mărăşeşti, evident vă pot răspunde imediat: Mausoleul Eroilor Neamului, edificat abia în 1938, început în 1920, şi Muzeul Militar, ataşat acestui Mausoleu. În ceea ce priveşte Casa de Cultură „Emanoil Petruț”, ea a fost construită în anul 1978. Uitându-ne la arhitectura ei, vedem că este un edificiu mare pentru o comunitate relativ mică. Dar vă pot spune că ea a găzduit evenimente culturale pe care astăzi locuitorii oraşului Mărăşeşti nici nu au curajul să viseze, astăzi. Regretatul poet Constantin Ghiniţă, ţinea de ziua oraşului, în noiembrie, un festival literar. Am avut privilegiul, până când Casa de Cultură a intrat în reparaţii, în urmă cu vreo 10 ani. În 2012, ţin minte, am făcut un simpozion dedicat Zilei Pământului, chiar în aprilie 2012, exact în urmă cu 12 ani. Aici se ţineau, în cea mai mare parte în perioada comunistă, până în 1989, se ţineau spectacole. Se proiectau filme, deci era legată de cinematografie.
Dacă mă întrebaţi cum aş putea vedea comunitatea de la Mărăşeşti peste cinci ani, nu ştiu, n-aş putea face o... avansa o premoniţie. Doar că, văd în ultima perioadă, au apărut îmbunătăţiri ale parcurilor. Industria cred că nu are nici o şansă în perioada imediat următoare să ajungă la ceea ce a fost anterior.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Orașul Mărășești
Așa arată Vrancea reală: Mărășeștiul nu are spital, dar găzduiește în patru locații case de pariuri și jocuri de noroc
De același autor
