VIDEO | Interviu cu femeia din Vrancea care-a ținut cu o zi în urmă topul știrilor din cotidianul Libertatea
Ziarul de Vrancea vă prezintă un interviu cu femeia din Vrancea care a ținut cu o zi în urmă (n.r. miercuri 11 ianuarie 2023) topul știrilor din cotidianul național Libertatea. Este vorba de juristul, designer vestimentar originar din Mărășești, fostul director al Centrului Cultural Vrancea, recent numit la Institutul Cultural Român (ICR) Istanbul, Nausica Mircea
Interviul este realizat de voluntarii Asociaţiei ”Voluntariat pentru Viaţă”, în cadrul proiectului ON AIR, proiect finanţat de către U.E. prin Corpul de Solidaritate Europeană, în perioada în care Nausica Mircea era directorul Centrului Cultural Vrancea
Reporter:Bună ziua!
Nausica Mircea: Bună ziua!
Reporter: Suntem de la Asociația „Voluntariat Pentru Viață” Mărășești, angajați într-o căutare pentru a face un documentar, pentru că nu suntem experți, dar încercăm. Prin urmare, am dori să începem acest scurt interviu cu o întrebare simplă referitoare la cine ești și cum te prezinți...
Nausica Mircea: Mă numesc Nausica Mircea. M-am născut în Mărășești. Nu locuiesc în Mărășești, dar sunt multe amintiri care mă leagă de asta. De profesie, sunt avocat, iar domeniul meu de activitate actual este acela de director al Centrului Cultural Vrancea.
Reporter: Referitor la activitatea dumneavoastră, aveți vreo legătură reală cu Mărășești?
Nausica Mircea: Momentan, în ceea ce privește activitatea mea, nu am nicio legătură cu Mărășești. Ținând cont de faptul că m-am născut acolo și primii ani din viață i-am petrecut în Mărășești, alături de numeroasele mele vacanțe de vară din copilărie, pentru că au fost cele mai frumoase vacanțe pe care le-am avut vreodată. Bunicii mei locuiau chiar în centrul Mărășeștiului, chiar în fața Casei de Cultură. Pentru mine, aceste amintiri sunt minunate, pentru că am ajuns să asist la o mulțime de evenimente culturale. Stăteam de-a lungul gardului și mă uitam la oamenii care treceau, eram... o altă lume în acele zile ale copilăriei mele în orașul Mărășești. Așadar, cele mai frumoase amintiri ale mele au un strat de istorie, pentru că străbunicul meu este înmormântat la Mausoleul din Mărășești, numele lui este pe criptă, ca un erou care a luptat pe frontul Primului Război Mondial. Și acesta este motivul pentru care amintirile mele sunt atât de frumoase... în acea perioadă care mă leagă de orașul Mărășești. Crescând și lucrând preponderent în Focșani, legătura mea cu orașul s-a rupt puțin, dar m-am întors parțial prin afacerea familiei mele și prin interacțiunile pe care le-am avut cu mărășeștenii. În rest, familia mea administrează o fabrică de confecții care angajează preponderent oameni din Mărășești, chiar dacă fac naveta la Focșani, la serviciu, sunt din Mărășești.
Reporter: Din cauza acestei legături de familie, așa cum ați menționat că străbunicul dumneavoastră a fost un participant activ la prima conflagrație mondială, presupun că în familia dumneavoastră există niște povești sau istorii interesante sau un fel de amintiri din acele vremuri de odinioară, din Mărășești?
Nausica Mircea: Da... bunicul meu a fost tâmplar și unul de renume. Avea un atelier, lucru oarecum nemaiauzit în timpul regimului comunist, pentru a practica o activitate privată, atâta timp cât era totul de stat; știi și tu cum erau comuniștii. Chiar și așa, avea un atelier foarte drăguț, în curtea lui venea foarte multă lume. Eram mică și mereu curioasă, probabil că această latură artistică era mai atractivă pentru mine, iar cele mai prețuite amintiri ale mele au fost cele petrecute în atelierul bunicului meu.
Mă urca pe un banc de lucru și mă lăsa să sculptez, mă lăsa să bat cuie în scânduri, în timp ce făcea o mulțime de lucruri uimitoare pentru cei care le vindeau pe piață: linguri, mașini de tocat, zdrobitoare de usturoi, umerașe. Și să nu uităm de faptul că făcea benzi de ferestre, acele rame în cruce de la fereastră. Și era o enciclopedie de istorie, care îmi spunea cele mai minunate povești din trecutul istoric al țării noastre, poezii, mi le cânta.
Prin urmare, pentru mine aceste lucruri sunt... și cum mi-au inspirat nevoia de a cunoaște mai multe despre istoria noastră, nimic altceva nu a reușit să facă la fel, și prin felul lui de a spune povești. Obișnuia să o facă într-un mod jucăuș, iar, pentru un copil, acele lucruri mă atrăgeau și reușeau să mă ademenească.
Erau cele mai bune amintiri din copilărie, când mă refeream la partea creativă din atelier, pentru că mă loveam din când în când la degete, dar voiam să încerc.
Reporterː Interesant, dar aici, referitor la acest aspect, vă mai amintiți o poveste interesantă pe care ați putea-o împărtăși? Nu trebuie, dar dacă țin cont de distanța istorică, pentru noi, cel puțin pentru generația noastră...
Nausica Mircea: Cea mai minunată poveste, pe care o știu de la el, este aceea în care, după moartea tatălui său în prima linie, v-am spus că este înmormântat la Mausoleul din Mărășești, Regina Maria a venit la Mărășești, și i-a făcut cadou bunicului o vesta mică și un ceas de buzunar placat cu argint, pe care bunicul meu le-a păstrat cu o mare admirație, pentru că erau de la Regina Maria.
Reporterː Este cu adevărat, cum pot spune asta, grozav și aproape creează o legătură diferită cu întreaga istorie de la....
Nausica Mircea: Da. A fost, de asemenea, un mare devotat al valorilor liberale pe care mi le-a împărtășit și mie. Îmi spunea că îl iubește pe rege, că o iubește pe regină. Pentru el, Monarhia a fost foarte importantă și tocmai din această cauză alinierea mea spirituală este mai liberală ca natură, pentru că mi-a fost insuflată în copilărie.
Reporterː Ținând cont de... Pentru că acum am reușit să aflu toate aceste lucruri fascinante... având în vedere această legătură cu Mărășești, în vremurile noastre, înseamnă că Mărășeștiul reprezintă ceva cu adevărat aparte pentru tine. Ce reprezintă Mărășești pentru alți oameni?
Nausica Mircea:Pentru mine, Mărășeștiul a fost, după cum v-am spus, un loc foarte frumos, unde am petrecut niște zile grozave în copilărie. Chiar și așa, Mărășeștiul este o dezamăgire în ceea ce privește evoluția sa, sau involuția lui. Pentru că, pe măsură ce anii au trecut și am văzut câte personalități au trecut prin liceul său, la elita sa didactică care a migrat după aceea la Focșani, să predea aici în oraș, sau plecat în alte locuri... Este trist să vezi cum se termină un oraș, când industria lui este distrusă, și când nimeni nu încearcă să-l aducă înapoi la lumină. Asta simt eu, că Mărășeștiul a suferit o involuție.
Reporterː Ați considera Mărășeștiul ca un oraș prins în timp, poate? Un produs al timpului său?
Nausica Mircea: Da. Simt că a rămas undeva într-un alt secol. Vă spun, amintirile mele, pentru că gardurile bunicului meu se deschideau exact la stradă, noi eram numărul unu, adresa lor era Cuza Vodă, Nr. 1, și deci nimeni nu poate locui mai central decât atât. La fel, aș urmări cât de eleganți trec la prânz, mergând la plimbări în parc și se întorc, oameni de diferite stări. Bunicii mei se întâlneau cu alții în curte; veneau și spuneau tot felul de povești și povești. S-ar fi ajutat unul pe altul. Dacă aduceam porumbul cules de pe câmp, veneau și lucrau împreună și la strângerea nucilor.
Totul avea o atmosferă prietenoasă și de susținere în jurul lui, atunci. Oamenii parcă s-au schimbat, cel puțin cei tineri, care au venit după și nici măcar generația mea nu a evoluat.
Mi-am amintit de unii dintre ei, care erau colegii mei la grădiniță. Foarte puțini dintre ei, cel puțin cei cu care încă interacționez, au reușit să depășească unele dintre standardele lor originale. Pentru că, vedeți, au rămas prinși, din punctul meu de vedere. Și cea mai mare problemă pentru Mărășești este că toți oamenii buni au migrat, sunt mulți oameni care au plecat în străinătate, care lucrează în străinătate și cei care au rămas preferă să...
Reporter: Aici se află esența, așa cum ați spus. De obicei, suntem produsul vremurilor noastre și a locurilor din care venim, și, cum ai subliniat tu, unii dintre ei au preferat să rămână înghețați acolo, în acea izolare, iar alții au preferat să scape de ea. Dar, în egală măsură, după toate poveștile pe care ni le-ați spus, pe care ni le-ați prezentat, aș considera că și Mărășeștiul ar putea reprezenta o emblemă a mândriei.
Nausica Mircea: Cu siguranță, asta spun și eu când mă uit la Casa de Cultură, care nu a mai fost renovată. Vă spun eu, ce spectacole se făceau la Mărășești! Puteai vedea evenimente chiar și în grădina publică. Ca să nu mai vorbim de sărbătorile care se organizau pe vremuri la Mausoleu cu privire la eroii din Mărășești!
În primul rând, Mărășești este un oraș istoric. Ceea ce ar putea și ar trebui să-l scoată din anonimat, este un truism istoric dezvoltat. Pentru că, practic, cred că fiecare loc din Mărășești face parte din istorie. Totul are de spus o poveste despre trecut, despre străbunicii noștri, despre bunicii noștri și știe povești istorice de spus. Este imposibil să nu, pentru că este un oraș plin de istorie și, în plus, atâta timp cât acea fabrică chimică mai este acolo. A fost o emblemă a țării noastre. Nimeni nu a produs argilă osoasă, nimeni în afară de acel loc. Acolo se făcea detergent… a fost unic în țara noastră și în Europa pentru producția de argilă osoasă; de aceea, Mărăşeştiul ar fi putut rămâne o emblemă.
Reporter: Ați subliniat foarte bine că schimbarea ar putea veni din segmentul economic. Faptul că există investiții active este foarte bine, așa cum ați spus despre o fabrică amplasată în locul în care trăiesc oamenii și care le oferă acestora un loc de muncă, dar și punctul cultural. Acum, am să vorbesc despre ambele, dar în primul rând punctul cultural, pentru că ați menționat-o, o modalitate de a revitaliza conștiința orașului. Când vine vorba de interacțiunea cu tinerii și de modul în care prezentăm orașul, istoria lui, credeți că i-am putea convinge să rămână în locul lor de origine? Pentru ca ei să investească în acele locuri?
Nausica Mircea: Cred că putem dezvolta puțin această parte istorică și, de asemenea, să o stimulăm, așa cum o vedem practicată în țările din Uniunea Europeană. Adică te pot lua și îți arăta o stâncă, apoi îți spun povestea istorică despre locul care o înconjoară. Apoi te duc 70–80 km doar ca să-l vezi și pot crea o poveste frumoasă și pot crește valoarea orașului.
Mărășești ar trebui să facă același lucru, pentru a-și găsi esența istorică, pe care să o îmbrace într-o poveste atrăgătoare pentru a se revitaliza, să zicem, redeschidem un hotel, unde oamenii să se cazeze și să facă excursii. Cred că această dezvoltare culturală implică inevitabil o dezvoltare economică. Se ajută unul pe altul.
Cred că ar trebui să aibă loc multe discuții, ateliere și mese rotunde. Prefer să le numesc așa. Cu tinerii care sunt încă implicați în sistemul educațional. Ar trebui să fie multe discuții cu ei, și ar trebui să-i găsim pe acei mărășeșteni, care încă mai au propriile lor povești de istorie. Acești oameni ar trebui să fie implicați în cursurile de consiliere. Aș putea să-l aduc pe omul care locuiește pe o anumită stradă, nu știu care, și ar putea să ne povestească despre bunicul său sau chiar despre el însuși.
Pentru că v-am spus, am auzit niște povești de la bunici, începând cu faptul că au venit rușii, cum se ascundeau, pentru că străbunicul meu de partea mamei avea vii și crame. Cum au venit purtând baionetele și o mulțime de povești urâte, alături de cele bune. Cum obișnuiau să ofere germanii ciocolată și cum rușii făceau multe pagube, cum obișnuiau să fure din casele lor. Cred că toți cei din Mărășești, cel puțin generația mai în vârstă, au o istorie și ar putea fi folosiți, frumos, la cursurile noastre de consiliere (dirigenție), în așa fel încât să stârnească curiozitatea copiilor. Deoarece copiii mici sunt încă în dezvoltarea timpurie, cei mai mari au deja o tipologie și este destul de greu să-i remodelezi. În schimb, dacă pornim de la clasa primară și reușim să-i implicăm în această parte a cunoașterii mai bine a orașului și a înțelegerii importanței Mărășeștiului în istoria țării noastre, atunci cred că putem avea un alt punct de abordare.
Reporter: Îmi place mult faptul că ați subliniat, într-o manieră interesantă, punctul care implică vieți umane, vieți reale ale Mărășeștiului. Pentru că, personal recunosc, m-am trezit într-un paradox al istoriei. Am terminat istoria și chiar dacă o lectură despre bătăliile de la Mărășești, poziția sa tactică, tind să uit, ca mulți dintre colegii mei istorici, că Mărășeștiul înseamnă mai mult decât o poziție pe hartă. Reprezintă o comunitate dinamică.
Nausica Mircea: Da.
Reporter: Și, cum ați subliniat, implicarea în activități și ateliere, din aceste motive specifice…
Nausica Mircea: Și sunt convinsă că, dacă implicăm și căutăm personalități cunoscute care au studiat în liceul din Mărășești, am putea să le aducem, și să le invităm să vorbească despre o mulțime de lucruri, alături de toți oamenii cunoscuți și celebri pe care orașul, liceul i-a dat.
Cunosc oameni din generația mamei mele, pentru că anul acesta s-au împlinit 52 de ani de la absolvirea liceului, care i-au reunit pe cei care mai rămân și au reușit să vină, cu un mic efort, acolo, la „Zaga Zaga”. Foarte puțini dintre ei locuiesc în oraș. S-au adunat din toate colțurile țării, din Arad, din București, chiar din Italia. Adică, au căutat să vină, să-și amintească ceea ce era bine și faptul că și-au început viața cu pregătirea asigurată, oferită de școală. Cred că putem începe de undeva în dezvoltarea structurii noastre și a empatiei față de trecutul istoric al orașului nostru.
În ceea ce privește cultura, este adevărat, este esențială pentru că ne dă un atașament. Bunicul meu obișnuia să spună că rădăcinile adânci sunt îngropate adânc și sunt mai greu de desprins. În cele din urmă, acest aspect este real, vorbim de oameni care au plecat din cauza lipsei de oportunități economice. Este o adevărată tragedie pentru o comunitate atât de strânsă.
Reporter: Sincer, aceasta este una dintre cele mai mari tragedii. În consecință, acum ajungem la segmentul mai pragmatic, referitor la oportunități. Ai vedea o modalitate de a te angaja, în acest punct de vedere, al materialismului uman?
Nausica Mircea: Atâta timp cât autoritățile locale nu caută o modalitate de a aduce investitori, nu caută o modalitate de a implementa proiecte europene care pot dezvolta comunitatea și rămân în felul „putem lucra așa”, așa cum o știm în aceste părți… Dar ar trebui să se uite la alte comunități, care au reușit să acceseze fonduri europene, care au reușit să găsească soluții pentru dezvoltarea comunității și au reușit să-i dea o nouă înfățișare.
Se pare ca Mărășeștiul a rămas oarecum într-o gaură. Chiar și blocurile și-au pierdut strălucirea, alături de case. Parcă totul este undeva în timp. Aici vorbim despre ceea ce oamenii înțeleg atunci când merg la vot. Nu ar trebui să fie mulțumiți de o sumă mică, pe care o primesc pentru a vota un lider. Ar trebui să vezi în acel lider un bun manager, pentru că un primar este un bun gospodar și un manager. Dacă știe să organizeze munca, este imposibil să nu fie asigurată dezvoltarea orașului, mai ales acum, când sunt foarte multe fonduri europene disponibile, iar comunitatea ar putea fi dezvoltată. Le poți aduce înapoi. Pentru că, de bine sau de rău, mergând la cimitir să-mi vizitez bunicii, văd oameni care se întorc din străinătate și au început să-și construiască case, altele mai bune... Ei bine, se vor sătura să trăiască în străinătate, atât de mult timp, atâta timp cât au construit o casă aici. Prin urmare, se vor întoarce, dar nu se vor pensiona automat, vor avea nevoie de o activitate. Apoi eu, ca comunitate, ce să fac? Ar trebui să găsesc oportunități de a-mi aduce oamenii acasă și o modalitate de a aduce înapoi tinerii, pentru că Mărășești este un oraș oarecum îmbătrânit. Tinerii au părăsit orașul și au rămas doar bătrânii. Ei nu pot reînvia orașul. Dar, în ciuda acestei absențe notabile a administrației publice, oamenii au reușit totuși să reușească prin intermediul întreprinderii private.
Reporter: Te-ai gândi, așa cum ai vorbit la început, despre o fabrică, ai putea detalia istoria acesteia, cum a apărut?
Nausica Mircea: Fabrica părinților mei este la Focșani și cei care lucrează acolo sunt din Mărășești, fac naveta. Erau legați de faptul că tatăl meu a lucrat 20 de ani la Mărășești. Posibil, au avut încredere în el, pentru că a condus acolo o unitate de cooperare și a avut întotdeauna rezultate excelente. Oamenii care au venit la muncă au avut încredere în noi, au avut o abordare mai umană: „Domnule, am lucrat cu el, știu cum este!” și apoi au venit și alții. Este important, și mai știu că în Mărășești există și o marcă înregistrată, pâine…
Reporter: Da, „Pâinea lui Pitiș”.
Nausica Mircea: Sunt oameni care au inițiativă și pot face lucruri grozave. Dar ar trebui făcut ceva în afara nivelului micro. Ar trebui făcut ceva și la nivel macro. Pentru că micul atelier nu face mare lucru, pentru a angaja localnicii și pentru a asigura salarii.
Reporter: Investiție în economia internă.
Nausica Mircea: Da, căci dacă oamenii lucrează în Focşani, când primesc salariul sau cupoanele, vor cumpăra de la un magazin din Focşani. Dacă lucrează acolo, acolo vor fi cheltuiți banii lor. Pentru că, de ce să mă obosesc să merg până în orașul meu natal, când o pot face aici? Pe de o parte, permiteți-mi să subliniez un mic paradox al acestui blocaj. Dacă alții nu reacționează, atunci nimeni nu va găsi dorința necesară de a reacționa. De aceea, vă spun: într-un punct există posibilitatea ca oamenii înșiși să facă ceva, pentru a face posibilă deplasarea în alte direcții. Da, oamenii ar trebui să facă ceva, dar în primul rând ar trebui să se gândească foarte bine atunci când îl aleg pe cel care îi reprezintă și să hrănească această datorie civică a lor. Pentru că, așa am lăsat-o să stea de genul „asta e”, „funcționează bine”, apoi trec patru ani și începem din nou să ne bucurăm, apoi devenim din nou triști. Mărășeștiul are nevoie de o revitalizare completă, un vânt nou, un nou management în ceea ce privește dezvoltarea lui în toate punctele de interes.
Reporter: Așa cum ați prezentat-o la început, faptul că la un moment dat a trebuit să vă întrerupeți povestea cu Mărășești și să vă schimbați locația. A fost o decizie a familiei de a pleca de la Mărășești sau...?
Nausica Mircea: Ne-am mutat, familia mea s-a mutat din Mărășești în anul 1980, iar eu am învățat la o școală din Focșani. Dar v-am spus, de îndată ce mi-a început vacanța, reședința mea a fost mutata din nou în Mărășești, loc în care mi-am petrecut toate pauzele de vară.
O ruptură cu orașul a fost firească, din cauza lipsei de oportunități. Dar ei, familia mea au vrut să facă mai mult pentru comunitatea din Mărășești. Au încercat lucruri diferite, dar nu au fost cele mai de succes afaceri, pentru că, așa cum am spus, oamenii s-au schimbat. Ne-am confruntat cu unele probleme cu oamenii care au lucrat pentru noi. Asta a fost problema, aspectul uman, și acesta este motivul pentru care ne-am oprit în dezvoltarea unei afaceri în orașul Mărășești.
Reporter: Din aceeași idee, aș considera că și alți colegi și cunoștințe din copilărie v-ați confruntat cu aceleași probleme?
Nausica Mircea: Da, cu siguranță.
Reporter: Cunoașteți pe cineva care a trecut prin aceeași poveste? Cum a încercat să facă ceva și a fost constrâns să plece?
Nausica Mircea: Da, sunt majoritatea oamenilor care au încercat, care erau legați de Mărășești și voiau să facă ceva, dar au renunțat pentru că și-au dat seama că cea mai mare problemă a fost lipsa forței de muncă serioase și loiale.
Reporter: Și de aici presupun originea celor plecați în străinătate și au luat calea rătăcitorilor?
Nausica Mircea: Da.
Reporter: După toată această descriere, știu că această întrebare este destul de nefericită. Te-ai gândit să te întorci în Mărășești? Să redeschizi ceva acolo sau să faci ceva?
Nausica Mircea: Ca afacere, nu m-aș întoarce, dar pentru o potențială reînnoire culturală, m-aș întoarce cu mare plăcere și aș participa oricând la lucruri bune, la evenimente. Aș crea evenimente culturale, dacă s-ar oferi posibilitatea, în așa fel încât să aduc bucurie oamenilor. La nivelul Centrului Cultural Vrancea am văzut că se fac foarte multe lucruri de-a lungul timpului.
Centrul Cultural Vrancea este legat de fiecare localitate din județul Vrancea și, începând cu prima zi în care mi-am luat mandatul de director, am trimis o adresă tuturor primăriilor pentru a ne solicita orice au nevoie. Dacă vor școli de vară, dacă vor evenimente, dacă vor parteneriate cu care să facă. Sunt primării care nu ne-au solicitat; sunt cei care nici măcar nu și-au arătat interesul să colaboreze cu noi. Aș vedea Centrul Cultural ca pe o poartă către diferite comunități.
Reporter: Primăria Mărășești nu a manifestat nicio intenție.
Nausica Mircea: Nu este neapărat prin primărie, putem găsi oameni interactivi în comunitate.
Da, trebuie să creăm parteneriate. Așa cum ați reușit să creați un parteneriat cu noi, și am creat o deschidere către comunitățile locale și către copii, cel puțin, cei puțini care au interacționat, pentru că noi în primul rând ca Centru Cultural am fost mai degrabă anonimi și necunoscuți. Ne-am străduit în ultimele trei luni să revitalizăm Centrul și, de asemenea, să încercăm să ne aducem mai mulți voluntari și oameni pentru a face lucruri grozave... Chiar și așa, acest număr mic de oameni au reușit să interacționeze cu tine, pe această parte a voluntariatului și au fost foarte mulțumiți și fericiți. Ne-au spus că acestea sunt inițiative bune și că este regretabil că nu mulți oameni știu despre ele. Sunt mai mult decât dispusă să deschid ușa tuturor voluntarilor pentru a face lucruri grozave.
Reporter: Revenind puțin spre Mărășești, cum arată orașul, sau mai degrabă cum l-ați vedea într-o formă idilică pe viitor? Cu toate aceste inițiative în vigoare?
Nausica Mircea: Ți-am spus, dacă închid ochii, pentru că așa e un mod mai bun de a vedea lucrurile, cu ochii închiși. Mi-aș aminti cât de frumos era orașul când eram copil.
Reporter: V-ați întoarce?
Nausica Mircea: Și m-aș întoarce la acel moment. Mi-aș dori când mă întorc în Mărășești să iau forma orașului de atunci, locul din care am plecat, și poate atunci aș vedea lucrurile altfel. Dar dacă mă întorc acum, m-aș trezi blocată pe loc, neștiind cum să-l anim, îți spun sincer!
Reporter: Presupun că aceasta este principala barieră pe care o găsesc mulți?
Nausica Mircea: Probabil că mulți dintre ei, pentru că văd în părinții mei că sunt... de exemplu, mama mea, care s-a născut la Mărășești și a trăit în oraș toată viața, tatăl meu care a lucrat acolo. Mă uit la ei, câtă suferință îndură când vizitează Mărășești și spun: „Doamne, locul ăsta nu se simte ca orașul nostru! Nu este orașul în care am crescut, unde ne-am dezvoltat și unde am fost construiți...”.
Reporter: Din cauza acestui blocaj specific?
Nausica Mircea: O suferință, o durere adâncă, o tristețe și ei simt că nimic nu mai e ca altădată și, cel mai probabil, chiar și eu, pentru că încă prefer orașul din vis, pe care îl văd după ce închid ochii. Poate că sunt mulți oameni care trec prin același lucru. Au impresia că, ajungând în centrul orașului, nu știu de unde să înceapă, care ar trebui să fie punctul zero.
Reporter: Într-o scurtă recapitulare, așa cum ați spus, necesitatea de a coopta tinerii și de a redeschide așa-zisa conștientizare a locului de origine, prin diferite activități culturale.
Nausica Mircea: Acesta ar fi, din punctul meu de vedere, un mare câștig pentru orașul Mărășești, simularea și revitalizarea prin tineri. Mergând pe lângă asta, cum ai spus tu, așa-zisa intervenție într-un mod economic și pragmatic, pentru a revitaliza și a reinvesti în comunitate. Le poți spune celor de la școli să semneze un parteneriat cu cei care sunt vorbitori de dezvoltare personală, cu cei care fac dezvoltare economică, pentru a-i preda. Aceste lucruri le-am învățat de la proprii mei copii. Am un băiat în clasa a douăsprezecea și o fată la universitate, și ei s-au confruntat cu aceste lucruri și mi-au spus că în marile orașe există hub-uri locale în care oamenii se adună pentru a discuta despre cărți, despre engleză, despre filme, despre orice alte lucruri.
Așadar, când am ajuns la Centrul Cultural, mi-am dat seama că trebuie să însuflețesc lucrurile și să scap de titlul de „centru pentru bătrâni”. Vrem ca tinerii să vină la noi, așa cum fac ei acum. Prin urmare, este vorba despre deschidere pe care decidem să o acordăm fiecăruia dintre viețile noastre.
Mă gândeam cât de bine ai punctat aceste lucruri, iar în anumite aspecte revitalizarea depinde de propria noastră conștiință și de contribuția noastră în comunitatea noastră. Acest proiect, mai recent, mi-a deschis propriul interes față de o comunitate atât de apropiată de mine, dar atât de necunoscută. M-a făcut să înțeleg mai bine că dincolo, așa-zisul aspect geografic, dincolo de așa-numita mare poveste există vieți omenești, vieți care ar trebui să fie aduse la iveală.
Reporter: Dorim să vă mulțumim pentru participarea la acest interviu!
Nausica Mircea: Și eu vă mulțumesc! Îmi place foarte mult colaborarea noastră cu dumneavoastră și mi-ar plăcea să dezvoltăm mai multe proiecte minunate împreună!
Reporter: Vă mulțumim foarte mult!
Nausica Mircea: Vă mulțumesc și eu!
Reamintim că Nausica Mircea a ajuns directorul Centrului Cultural Vrancea după ce s-a implicat în politica județeană în toamna anului 2020, când a candidat la Camera Deputaților din partea ALDE-Pro România, iar apoi, în mai anul trecut, și-a adjudecat ultima probă a concursului de proiecte de management pentru Centrul Cultural Vrancea. În această fază a concursului s-au aflat doi concurenți, iar câștigătoarea acestuia a fost creatoarea de modă Nausica Mircea.
Participarea creatoarei de modă Nausica Mircea în competiția pentru ocuparea postului de director al Centrului Cultural Vrancea a fost considerată la vremea respectivă o surpriză.
Trebuie menționat că acel concurs din mai 2021 a fost al treilea concurs pentru ocuparea acestui post, organizat în decurs de câteva luni de Consiliul Județean Vrancea. Prima dată nu s-a înscris niciun candidat, a doua oară au fost doi candidați, care nu au ajuns până la proba interviului. Iar în mai 2021, la a treia „strigare”, au fost doi concurenți, care au trecut de selecții și au ajuns până la ultima probă – interviu pentru susținerea proiectului de management.
Interesant de observat sunt și următoarele amănunte: Referitor la concursul pentru postul de director la Centrul Cultural Vrancea din mai 2021, condițiile de participare au fost schimbate de două ori în ultimele luni. Schimbările s-au referit concret la cerințele privind studiile universitare ale candidaților. Astfel, dacă inițial, la concursul organizat în luna ianuarie 2021, cerințele prevedeau studii universitare în domeniul fundamental Științe umaniste și arte, în cazul concursului din mai 2021 adjudecat de Nausica Mircea, cerințele au fost se pare relaxate. Concret, conform anunțului publicat de Consiliul Județean Vrancea, candidații doritori să ocupe acest post trebuiau să aibă studii universitare de licență absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă într-unul din domeniile: „1. Domeniul fundamental – Științe sociale; Ramura de știință – Științe ale comunicării sau Științe juridice. 2. Domeniul fundamental – Științe umaniste și arte; Ramura de știință – Filologie, Istorie, Studii culturale sau Arte”.
Creatoarea de modă Nausica Mircea l-a înlocuit în funcție, în urma câștigării concursului pentru ocuparea postului de directorul Centrului Cultural Vrancea, în condițiile susprezentate, pe pictorul profesor dr. Liviu Nedelcu.
Reamintim că în anul 2020, cu ocazia „Zilei Culturii Naţionale’’, pe 15 ianuarie 2020, pictorul Liviu Nedelcu, managerul Centrului Cultural Vrancea, a primit la Palatul Cotroceni decoraţia „Meritul Cultural în grad de Cavaler’’. Decoraţia a fost înmânată de către Preşedintele României, Klaus Iohannis.
Creatoarea de modă Nausica Mircea a fost soția fostului prefect de Vrancea Dragoș Mircea. Creatoarea de modă din Vrancea a povestit, într-un articol publicat pe cristoiublog.ro, cum a ajuns să o îmbrace pe Viorica Dăncilă, prima femeie premier din istoria României. „A fost o onoare să fiu designerul ales de doamna premier, și m-a amuzat să văd tabloidele cum se îngrămădeau să anunțe nume ca la bursă referitor la cine se ocupă de ținutele doamnei”, a povestit creatoarea de modă vrânceancă Nausica Mircea în articolul „Cum am ajuns să o îmbrac pe doamna Viorica Dăncilă, prima femeie premier din istoria României”, publicat pe site-ul cristoiublog.ro
Nausica Mircea este fiica omului de afaceri vrâncean Nicolae Țuțoi. Citiți un articol publicat în ianuarie 2020 în Ziarul de Vrancea despre omul de afaceri vrâncean accesând titlul alăturat:Cum a rămas statul român „popa prostu'” într-un contract cu afaceristul vrâncean Nicolae Țuțoi
De ce a demisionat Nausica Mircea din funcția de director al Centrului Cultural Vrancea
O posibilă explicație pentru demisie ar putea fi eșecul transformării Centrului Cultural Vrancea într-o instituție care poate să organizeze și spectacole, proiect care a fost respins de consilierii județeni. Nu este însă exclus, însă, să fie și alte motive.
Reamintim că pe 11 august s-a desfășurat şedinţa ordinară a Consiliului Judeţean Vrancea. Pe ordinea de zi propusă s-au aflat 18 proiecte de hotărâri. La discutarea acestora ar fi de menționat faptul că pentru prima oară în ultima vreme administrația Cătălin Toma - Ionel Cel Mare a Consiliului Județean Vrancea a înregistrat o înfrângere usturătoare la vot. S-a ajuns la acest deznodământ în momentul discutării proiectului de hotârâre cu numărul 16 pe ordinea de zi „Încadrarea Centrului Cultural Vrancea ca instituție de spectacole de proiecte”- Iniţiator: Cătălin Toma, preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea
Proiectul a fost susținut inclusiv de către directorul instituției, Nausica Mircea, care a argumentat că prin noua formă de organizare propusă, Centrul Cultural Vrancea va avea posibilitatea să aducă venituri consistente la buget, printre susținători regăsindu-se și președintele Cătălin Toma, precum și vicepreședintele Ionel Cel Mare ai Consiliului Județean. Cu toate acestea, supus la vot, proiectul a fost respins.
Actuala componență a Consiliului Județean Vrancea este următoarea: PSD-15 consilieri; PNL-10 consilieri; USR-PLUS-5 consilieri; ALDE-2 consilieri. De la ședința de joi, 11 august 202,2 au absentat 3 consilieri județeni. Unul din grupul PSD, Marian Oprișan și 2 din grupul PNL, Cristinel Bălosu și Constantin Toader.
Supus la vot după ce s-a auzit vehiculată inclusiv acuzația că singura miză a trecerii proiectului ar consta în mărirea salariilor conducerii Centrului Cultural Vrancea, proiectul de hotărâre „Incadrarea Centrului Cultural Vrancea ca instituție de spectacole de proiecte” a fost respins prin votul grupurilor de consilieri județeni PSD și USR-PLUS.
După respingerea proiectului amintit la vot, au fost retrase de pe ordinea de zi a ședinței ordinare din 11 august 2022 a Consiliului Judeţean Vrancea următoarele două proiecte de hotărâri înscrise pe ordinea de zi. Respectiv 17. „ Aprobarea organigramei, statului de funcții și numărului de personal pentru Centrul Cultural Vrancea”- Iniţiator: Cătălin Toma, preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea și 18. „Actualizarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Centrului Cultural Vrancea”-Iniţiator: Cătălin Toma, preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea.
A fost probabil una dintre cele mai usturătoare înfrângeri de la începutul mandatului 2020-2024 al administrației Cătălin Toma - Ionel Cel Mare a Consiliului Județean Vrancea
De ce nu a mai votat grupul USR -PLUS din Consiliul Județean Vrancea alături de PNL și președintele Cătălin Toma în ședința din 11 august 2022
Având în vedere că a fost vorba de trei proiecte de hotărâri care se referă la Centrul Cultural Vrancea, instituție condusă de Nausica Mircea despre care se știe că este promovată în funcție de vicepreședintele CJ Ionel Cel Mare, cel mai probabil acesta este motivul pentru care grupul de consilieri județeani USR -PLUS au votat în bloc împotrivă. Este probabil o poliță politică plătită de grupul de consilieri județeni USR -PLUS din CJ Vrancea pentru faptul că Ionel Cel Mare a ajuns vicepreședintele instituției fără acceptul lor.
Ce a scris cotidianul Libertatea în ediția sa de miercuri 11 ianuarie 2023 despre vrâncenca Nausica Mircea
„Nausica Mircea a ajuns la post pe 31 decembrie și a făcut pregătirea într-un timp record. Nu a mai dat niciun concurs, cum se face de obicei”, au declarat pentru Libertatea surse din Institutul Cultural Român (ICR).
Designerul Nausica Mircea, care a îmbrăcat-o pe Viorica Dăncilă pe vremea când era premier, a fost numită referent la ICR Istanbul, la propunerea președintelui Institutului, Liviu Sebastian Jicman. Sursele Libertatea din interiorul Ministerului Afacerilor Externe (MAE) spun că a strâns toate semnăturile necesare numirii într-o săptămână și au fost sărite cele trei teste care se dau în mod normal. „La ICR a făcut pregătirea cu o zi înainte de a pleca la post. Adică n-a făcut-o, a strâns doar semnăturile”, spun și angajații ICR.
Citiți întreg articolul publicat în cotidianul național Libertatea accesând titlul alăturat: Fostul designer vestimentar al Vioricăi Dăncilă a primit un post la ICR Istanbul. Spor de 40% la salariu pentru „țară de risc”.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Orașul Mărășești
