VIDEO | Interviu cu fostul primar al orașului Mărășești, economistul Emilian Brașov
Interviu realizat de voluntarii Asociaţiei ”Voluntariat pentru Viaţă”, în cadrul proiectului ON AIR, proiect finanţat de către U.E. prin Corpul de Solidaritate Europeană cu fostul primar al Orașului Mărășești, economistul Emilian Brașov.
ReporterːBună ziua! Vă mulțumim că ați acceptat să vorbim! Vă rog frumos să vă faceţi o introducere rapidă!
Emilian Brașov: Cât de rapidă?
Reporterː Cum doriţi dumneavoastră!
Emilian Brașov: Bun! Mă numesc Braşov Emilian. Născut în oraşul Târgovişte, mama din Găeşti, tatăl din Braşov. Probabil că arborele există şi în numele meu de Braşov. Arborele este puternic înfipt. Am urmat liceul la Târgovişte, facultatea la Bucureşti. Facultatea de Comerţ Interior. După care, m-am măritat în oraşul Mărăşeşti, cu soţia, Dumnezeu să o odihnească! Pentru că acum trei luni a decedat (iulie 2021 – ad. ns.). Am ajuns şi am lucrat la o fabrică de detergenţi şi alte produse, în total 46 de produse. Iar din 1992, luna februarie, am lucrat la primărie ca viceprimar şi primar până în 2012. Din 2012, am fost director la asigurări, la Grawe România, după care, în ultima perioadă, ce credeţi că am făcut? Am ieşit la pensie. Sper ca statul ăsta modern să nu pună ceva în pensie… Deci, cam atât pot să vă spun în mare, că mi-ai spus în scurt. Dacă o luam la vorbă lungă…
Reporterː Mai avem şi alte întrebări, de aceea v-am spus în scurt! Având în vedere că nu aţi fost născut în Mărăşeşti şi aţi ajuns aici mai târziu, să ne spuneţi ce înseamnă Mărăşeştiul pentru dumneavoastră!
Emilian Brașov: E adevărat că nu m-am născut în Mărăşeşti, dar am trăit în Mărăşeşti 47 de ani. Care reprezintă o viaţă de om. Deci, Mărăşeştiul pentru mine înseamnă totul. Familie, copii, serviciu, bunăstare materială şi umană. Ce pot să vă mai spun? Că probabil am ajuns la primărie să conduc un oraş şi datorită faptului că iubesc oamenii. Îmi sunt dragi şi în special oamenii fără posibilităţi de dezvoltare materială a familiei. Altceva?
Reporterː Ni s-a spus că aţi lucrat la „Chimica” şi să ne povestiţi cât aţi lucrat acolo, cum a fost şi până când!
Emilian Brașov: Da. Deci, după terminarea facultăţii am fost repartizat la „Chimica” Mărăşeşti. Am lucrat la Serviciul Plan Dezvoltare. După aceea, am fost şef la personal. După care, în ultimul timp, până în 1992, am fost şef la marketing – management. Deci, aveam o funcţie de răspundere destul de mare. Această unitate a fost unitatea care a creat baza materială a populaţiei oraşului. Populaţia oraşului la vremea respectivă era de aproape 15.000 de locuitori, acum ajunge la 10.000. Din cauza faptului că unii au plecat afară să lucreze, iar alţii s-au dus la Domnul! Această fabrică a avut multe produse unicat în Europa, ba chiar în lume. Vă dau câteva exemple. Cleiul de oase şi piele, care era un produs natural. În ziua de azi nu prea se mai găseşte. După aceea, aveam gelatină şi, în special, gelatina alimentară şi gelatina farmaceutică. Deci, o folosea efectiv în industria farmaceutică. Aţi văzut pastiluţele acelea? Erau făcute cu gelatină de la Mărăşeşti. După aceea, spumogen cu efecte pozitive, chiar în marele incendiu care a avut loc în Irak. Bine, acum mulţi ani! Toate aceste produse, la ora actuală, nu mai există. De ce? Pentru că, după Revoluţie, oamenii au crezut că pot să facă orice. Deci, inclusiv să distrugă tot. Ceea ce s-a şi întâmplat. La ora actuală, este câmp deschis.
Reporterː Cum v-aţi simţit la demolarea fabricii?
Emilian Brașov: Am avut o stare extraordinar de rea. Sufletul meu, cum să spun? Parcă îţi băga un pumnal în inimă. Aşa s-a întâmplat, şi asta nu din cauza celor de afară, ci din cauza managementului unităţii. A furtului, că trebuie să recunosc şi asta, pe care oamenii muncii, respectiv, muncitorii, îl efectuau, şi a lipsei de preocupare a celor care se ocupau cu vânzarea produselor. Deci, m-am simţit foarte rău. Nu e în regulă! Şi acum, în ziua de astăzi, oamenii au realizat ce prostie mare au făcut. Pentru că, vedeţi şi dumneavoastră, locuri de muncă cât mai puţine, navetă şi aşa mai departe. Astea au fost consecinţele dărâmării acestei unităţi şi nu numai asta, că am mai avut o unitate destul de mare, fabrica de sticlă, care era unicat în zonă. Şi pe vremuri am avut fabrica de zahăr, care s-a dărâmat. Acum au mai rămas nişte ruine. Cam atât!
ReporterːCum vă simţiți în legătură cu situaţia industriei din Mărăşeşti în momentul actual şi vă rog să o comparaţi cu momentul în care lucraţi dumneavoastră!
Emilian Brașov: Nu există comparaţie. Pentru că atunci lucrau aproximativ 8.000 de oameni. Deci, populația era formată aşa: muncitori, intelectuali şi aşa mai departe. Ei, la ora actuală nu ştiu dacă mai avem efectiv 1.500 de oameni care lucrează efectiv în Mărăşeşti. Şi unde lucrează? Într-o industrie uşoară. Adică, prelucrarea, ştiu eu, să facă mobilă din tot felul de înlocuitori ai lemnului, să facă croitorie, textile. Deci, chestiuni în care azi poate să lucreze omul, mâine să îl dea în şomaj. Din ce cauză? Pandemia pe primul loc şi pe locul doi lipsa desfacerii produselor.
Reporterː Cum v-aţi început cariera, să zicem aşa, de primar? Când a început totul?
Emilian Brașov: A început dintr-o glumă. Eu fiind economist, s-au gândit colegii mei, care erau novici în ale politicii, ca şi mineː „Măi, pentru că tu te pricepi cât de cât la parte economică, hai să te punem pe tine viceprimar!”. Aşa au fost primii paşi şi eu am spusː „Băi, eu nu am ce căuta. Am salariu bun la „Chimica”. Mă simt bine. Sunt mare şef”. Nu, că hai şi hai! Şi am acceptat. Am acceptat. M-au ales prin vot deschis şi am început munca. Începând munca, m-am uitat şi la bani. Banii, de la 26.000 pe lună cât aveam la „Chimica”, aici erau 18.000. Şi ce am făcut? Mi-am dat demisia. Prefectul m-a chemat şi mi-a explicat că „Domne, că stai, că să vezi, şi aşa mai departe. În maximum un an de zile vă măreşte salariul. Te rog frumos să rămâi acolo, că eşti bun la locul respectiv de muncă”. Şi aşa am rămas şi am rămas 16 ani. M-am simţit bine la primărie. V-am spus care e motivul principal. Pentru că am iubit munca, am iubit oamenii. Am încercat să dezvolt cât de cât oraşul. Am avut o perioadă de aproximativ 4 -5 ani de zile când m-am zbătut la Guvern şi am declarat zonă defavorizată. Ce înseamnă zonă defavorizată? Adică fiecare unitate nouă care se înfiinţa beneficia de anumite reduceri, iar impozitul pe profit era 0. Într-adevăr, atunci a început oraşul cât de cât să se dezvolte. Cam asta a fost!
Reporterː Deci, aţi fost primar din 2000 până în 2008. Cum v-aţi simţit prima oară când aţi fost ales? Dar a doua oară?
Emilian Brașov: Prima oară a fost o nebunie. Adică, nu îmi venea să cred. Cu trompete, cu vuvuzele. M-au urcat pe maşină, pe capotă. A fost ca un vis. După care m-am trezit imediat, pentru că răspunderea era foarte mare. Şi uşor-uşor, din vechiul loc de muncă, care a fost tot primăria, ca viceprimar, am ajuns la noul loc de muncă. Şi toate greutăţile erau pe viceprimar, mai puţin pe primar, care în respectiva perioadă se ocupa mai mult de pământ. Deci, dădea pământul la oameni, în baza legii fondului funciar, iar restul, toate problemelor economice picau pe răspunderea mea. În partea a doua a conducerii oraşului, am început cu dezvoltarea lui. M-am zbătut, m-am dus la Guvern. Am obţinut fonduri guvernamentale foarte multe şi am început. Cum am început? Am chemat toate personalităţile din oraş: profesori, ingineri, directori.
Apoi, muncitori din diferite domenii şi chiar ţărani, cei care se ocupau cu munca câmpului. Am avut societăţi foarte bune, de înaltă capacitate şi am discutat: „Măi, ce trebuie să facem ca oraşul acesta să se dezvolte?”. Şi fiecare a venit cu o părere. Şi s-a făcut un clasament. Acest clasament am încercat să îl realizez întocmai cum au zis ei. Şi am început. Iluminatul public în tot oraşul, cât şi la sate. Asfaltare, atât cât s-a putut, că era vorba de fonduri. Piaţa agroalimentară, că nu aveam deloc. Şi aşa mai departe. Erau foarte multe, dar fondurile erau limitate. În toată perioada asta am încercat să le fac pe rând. O mare parte le-am realizat. Şi în ziua de astăzi, actualul primar caută să respecte această ordine şi doleanţele populaţiei oraşului Mărăşeşti. Ceea ce este un lucru bun.
Reporterː În timpul celor două mandate, care a fost lucrul care l-aţi făcut şi de care sunteţi cel mai mândru?
Emilian Brașov: Sunt mândru de toate, dar am realizat niște chestiuni de suflet. Prima chestiune de suflet este întâlnirea cu Regele Mihai al României, cu Regina Ana, cu fiica și ginerele său. Au venit la Mărășești, am înființat Muzeul Veteranului Român. Este unicat în România. Și dânsul a făcut donații din medalii, din scrieri și așa mai departe. Am avut onoarea să servim, în două rânduri, masa cu Familia Regală. Am învățat niște ordine, pe care omul de rând nu le cunoaște. Am fost, la rându-mi, invitat la dânsul, la București, unde am petrecut o seară grozavă, educativă. O altă chestiune a fost aceea când armata Franței, o trupă, a venit la Mărășești și a înființat Parcul „Joffre”, pe care l-ați văzut. A fost o chestie de suflet, de inimă. Împreună cu generalul Nichita, care era șeful veteranilor de război, am înființat acest parc și cred că v-a dăinui cât v-a exista acest Mărășești. Deci, asta din punct de vedere emoțional, sufletesc. Din punct de vedere al dezvoltării orașului, am realizat asfaltări, piața publică cu care mă mândresc, parcurile civice, iluminatul public care a fost garantat și este garantat 20 de ani. S-au făcut economii, față de cât se plătea, de cel puțin 60%. Multe s-au realizat. M-ați luat prea repede, dar cam astea sunt mari. Ceea ce n-am putut să realizez și a fost în sufletul meu, sper ca actualul primar să facăː gazele la sate. O mare realizare pentru oraș au fost gazele la oraș, la Mărășești. Vedeți și voi, la ora actuală, peste tot există gaze. Peste tot am împânzit țevi, pentru ca omul să-și tragă în mod gratuit. Să-și tragă gaz la casă după posibilități. Ce pot să vă spun? Sunt multe, multe realizări, dar tot nu sunt mulțumit, pentru că trebuia să fac mult mai multe.
Reporterː Am înțeles. Care a fost cel mai dificil eveniment din mandatele dumneavoastră?
Emilian Brașov: Cel mai dificil moment a fost cu oamenii săraci din Cartierul Modruzeni. Din 1.400 de dosare de ajutor social, pe care le aveam la vremea respectivă, am căutat să îi punem la muncă, oferindu-le diverse servicii. Ei, cum să spun, s-au cam răzbunat într-un fel și am avut o muncă de lămurire destul de greoaie. Cu timpul, ei au realizat un lucru bun. Deci, din 1.400 de dosare, am ajuns la 800 de dosare. Am înțeles că astăzi sunt și mai puține dosare. Din ce cauză? Pentru că au înțeles că trebuie să muncească. Au plecat în afară. Cartierul s-a dezvoltat. Au apă, au curent, au canalizare, deci au toate condițiile de trai. Și dacă vă duceți să vedeți acum cartierul, să știți că arată extraordinar față de cum arăta pe vremea mea. Din ce cauză? Din cauză că ei au venit cu bani de afară și nu i-a cheltuit pe prostii. I-a cheltuit pe casă, pe teren și așa mai departe.
ReporterːÎn viziunea dumneavoastră, un cuvânt care să descrie un primar perfect al Mărășeștiului?
Emilian Brașov: Un primar?
Reporterː Un primar perfect. Cum ar fi primarul perfect, într-un cuvânt?
Emilian Brașov: Primarul perfect nu există. Dar, perfectibil există și vă spun cum. Să aibă în primul rând dragoste de oameni. Asta este prima condiție, să iubească oamenii. A doua condiție, să aibă echipă bună pentru dezvoltarea orașului. Neavând echipă bună, de meseriași, degeaba este el puternic. Și în al treilea rând, atragerea, cu ajutorul Guvernului, a populației prin hotărâri guvernamentale succesive, de zonă defavorizată, din nou. Astfel încât investitorii să facă infuzie de bani în oraș și să facă fabrici pentru industria grea, industria prelucrătoare și nu industrie ușoară, unde avem destule.
ReporterːAcum am vrea să știm mai mult despre politica din Mărășești. Mai exact, câte partide au un candidat la primărie?
Emilian Brașov: Câte partide?
Reporterː Da. Câte partide au un candidat la primărie, în timpul alegerilor?
Emilian Brașov: Vă spun. Sunt multe partide. Toți vor să fie primari. Inclusiv cei din partidele mici vor să fie primari. Și o perioadă de o lună de zile, cât ține campania, toți sunt primari. După o lună de zile, rămâne numai unul. În general, primarii provin din partidele mai puternice. În orașul Mărășești, două partide au fost mai puterniceː Partidul Social Democrat și Partidul Național Liberal. Eu, prima dată, am fost membru al Partidului Național Liberal. După care, din cauza părții umane a membrilor de partid, unde căutau să-mi bage strâmbe, bineînțeles că am plecat. Unde credeți că am plecat? La PSD, unde mi-au creat toate condițiile. Și am rămas inclusiv și în ziua de astăzi membru fidel. Deoarece au fost oameni serioși. Asta s-a întâmplat. La ora actuală, din ce văd eu, pentru că eu de două legislaturi nu am mai candidat și nici nu am vreo intenție să mai candidez. Am observat că nu mai sunt așa mulți candidați și nu mai sunt așa mulți oameni de calitate, oameni care să iubească omul. Și atunci, până nu apare nimic altceva, Mărășeștiul nu îl văd în continuare cum să se dezvolte așa repede. Cu părere de rău o spun.
Reporterː Care sunt criteriile pentru a devin primar în Mărășești?
Emilian Brașov: Nu sunt neapărat criterii. Pentru că fiecare partid își alege omul lui pentru a candida. Omul care stă cel mai bine în sondajele locale. Omul care este mai cu tupeu. Contează și chestiunea asta. Omul care are lipici, atracție la populație. Cam asta sunt criteriile.
Reporterː Cum credeți că o să evolueze situația politică în Mărășești, în viitor?
Emilian Brașov: Mi-aș dori din tot sufletul. Mi-aș dori încă odată, repet. Să aibă o evoluție pozitivă. Deocamdată, nimeni nu mi-a demonstrat acest lucru. Sper ca, măcar de anul viitor, să apară persoane care să gândească pozitiv pentru dezvoltarea orașului și pentru populație. Și, în special, populația săracă și populația neputincioasă. Neputincios nu trebuie neapărat pensionar. Sunt și oameni bolnavi, cu handicap și așa mai departe. Asta mi-aș dori eu, dar să vedem ce-o să se întâmple.
Reporterː Cum a fost, cum ați simțit, după Revoluție, tranziția la democrație în Mărășești?
Emilian Brașov: Da. Am fost un visător. Am crezut în adevărata democrație, pentru că vechiul regim nu îți crea libertatea de gândire. Libertatea de a te duce unde vrei tu și de a te întoarce sau nu. Libertatea de a vorbi ce gândești și așa mai departe. Și am crezut în această democrație. Cu timpul, am început să am, ușor-ușor, mici dezamăgiri. Adică, am fost prea credul. Acum, la experiența care am căpătat-o de-a lungul timpului, știu cum să procedez cu fiecare în parte. Stând de vorbă cu omul,îmi dau seama imediat ce este în căpșorul lui, chiar dacă joacă teatru.
ReporterːUltima întrebare. În perspectiva dumneavoastră, de fost primar, ce ar putea face Mărășeștiul să se dezvolte?
Emilian Brașov:Eu v-am spus ce ar putea face să se dezvolte. În primul rând, să fie liniște și pace în țară. În al doilea rând, intervenții ale primarului și consiliului local la Guvern în sensul ca, pe o anumită perioadă, limitată, orașul devină din nou oraș defavorizat, astfel încât investitorii să aibă atracție. Să aibă atracție în sensul să nu plătească impozite și taxe, să nu plătească impozit pe profit și așa mai departe. Și asta să fie limitat. O perioadă de patru – șase ani. Eu așa văd dezvoltarea orașului în următorii cinci ani. În timp, există și alte posibilități.
ReporterːVă mulțumim mult pentru timpul acordat și pentru răspunsuri!
Emilian Brașov:Cu plăcere!
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Orașul Mărășești
