VIDEO & FOTO | Voluntari veniţi din ţări europene fac lobby oraşului Mărăşeşti
16 voluntari, cu vârste cuprinse între 18-30 ani, din mai multe ţări europene, vor petrece în oraşul Mărăşeşti 12 luni, timp în care vor face un film şi vor scrie o carte despre oamenii care îşi duc traiul aici, despre evenimentele istorice care au marcat zona în timpul Primului Război Mondial, dar mai ales despre felul în care văd ei viitorul acestui oraş greu încercat de soartă şi al localnicilor care nu au avut parte de şanse adevărate, care să le schimbe viaţa.
Cu ajutorul filmului şi al cărţii, voluntarii vor face lobby pentru Mărăşeştiul care a cunoscut şi vremuri mai bune, dar în care, după 1990, industria existentă a fost distrusă, rasă de pe faţa pământului. Mai mult, producătorilor locali li s-a luat „faţa” cu Magazinul Chinezesc amplasat în centrul civic, ostentativ, alături de Casa de Cultură şi Biserica Ortodoxă, unde se închină tot creştinul. Cel mai rău a fost când localnicii au început să plece masiv, cum se întâmplă doar când o nenorocire mare se abate asupra lor, privaţi fiind - într-un fel sau altul - de dreptul la un trai decent.
Pe unii din voluntari sosiţi, prima întâlnire cu oraşul Mărăşeşti a fost dezamăgitoare, pentru că nu semăna cu nimic din ceea ce ştiau din ţările lor de baştină, unde viaţa este alta. După perioada de acomodare însă, parcă, parcă au ajuns, cât de cât, să cunoască, să înţeleagă şi chiar să preţuiască spiritul acestui oraş. Din păcate, înainte de a ajunge aici, nici pe reţelele de socializare nu au găsit mai multe informaţii despre Mărăşeşti, mediatizat fiind doar Mausoleul, iar Mausoleul nu reprezintă oraşul cu tot ce înseamnă el, ci doar momentul istoric, care aminteşte de cumpăna, prin care au trecut România, poporul român, populaţia Mărăşeştiului, în ceea ce s-a numit Primul Război Mondial.
Coordonatorul programului, domnul Daniel Drăgan, spune că ideea de a face un film despre oraş este mai veche, iar experienţa câştigată de-a lungul celor 30 de proiecte implementate de-a lungul timpului, l-a ajutat să scrie acest proiect destinat promovării oraşului Mărăşeşti, finanţat prin Corpul European de Solidaritate.
„Am considerat că oraşul în care trăim şi în care ne desfăşurăm activitatea şi-n care au venit peste 100 de voluntari ai Corpului European de Solidaritate, merita promovat. Este un oraş istoric, un oraş în care noi trăim, în care ne-am născut şi vrem să facem aceste lucruri minunate pentru comunitatea noastră.
Ei, voluntarii, au ales din peste 100 de aplicaţii, l-au preferat, fiind interesaţi să vină şi să lucreze proiectul. Voluntarii, nu numai că sunt interesaţi, dar sunt şi foarte bine pregătiţi să facă faţă provocării.
În proiect sunt implicaţi voluntari din Armenia, Turcia, Danemarca, Spania, Rusia, Franţa, Italia, Belgia, Georgia şi România. Împreuna vor face un film despre oraşul Mărăşeşti - pe care îl vor prezenta lumii aşa cum ei îl văd şi vor scrie o carte despre istoricul localităţii, despre viaţa de zi cu zi, cu bune şi mai puţin bune. Fiecare va face ceea ce ştie mai bine, va fi reporter, cameraman, editor montaj, scenarist sau scriitor.
- Ce-i interesează în mod deosebit? întreb
„Oamenii sunt principalul motiv pentru care ei vin aici. Vor să cunoască modelul omului din România şi bine-nţeles modelul celui care trăieşte în Mărăşeşti, mai spune domnul Daniel Drăgan, coord. Asociaţia „Voluntariat pentru Viaţă”, din Mărăşeşti.
Voluntarii se întâlnesc zilnic cu localnicii, sunt cazaţi la bloc, alături de localnici, cu care discută, le pun întrebări, pentru ca apoi să tragă o concluzie: „deşi e mic, oraşul este foarte primitor”!
Deniz Can Erdogan este din Turcia şi în acest proiect lucrează ca editor de montaj.
- Care a fost planul tău când ai venit în România? întreb
„Înainte să vin în România am terminat Facultatea de Jurnalism. Am ales acest proiect ştiind că va fi o bună ocazie pentru mine de a-mi dezvolta abilităţile, de a cunoaşte o nouă cultură, România şi Turcia având culturi oarecum asemănătoare”.
-Cum te-a îmbogăţit această experienţă? întreb
„Am făcut foarte multe interviuri şi a fost ca un exerciţiu pentru mine. Am ales poziţia de editor pentru că îmi place să lucrez pe calculator, îmi place foarte mult să editez şi să fac diferite clipuri”.
- Ce ţi-a plăcut cel mai mult în Mărăşeşti?
„Îmi plac foarte mult voluntarii, organizaţia... Eu am venit din Istambul şi la început oraşul Mărăşeşti mi s-a părut foarte mic. A fost foarte greu să mă adaptez, dar acum e super bine,” spune Deniz.
Lyubov Lipatova, care a venit din Rusia, a fost surprinsă neplăcut de câinii şi pisicile lăsate pe stradă. Nu s-a decis care va fi contribuţia ei la realizarea filmului, deşi o vagă idee ar avea.
„Încă nu m-am hotărât ce o să fac dar, bănuiesc că această experienţă mă va ajuta să finalizez programul de studiu, pentru a deveni director de film. Am ales acest proiect pentru că eram interesată de producţia video. Am mai făcut videoclipuri pentru mass-media, fac o mulţime de videoclipuri pentru şcoala mea.
- Cum ai decis să vii în România? întreb
„Nu eu am ales România, am ales proiectul şi acest proiect mă aduce în România. Acest lucru este legat de viitorul meu pentru că nu ştiu exact ce vreau să fac şi poate că acest proiect mă poate ajuta”, mai spune Lyubov, din Rusia.
Baptiste Buyck este din Belgia. Când a ajuns la Mărăşeşti, nu ştia nimic despre România. Aici şi-a făcut prieteni, care l-au învăţat să filmeze şi să editeze. Îi place în Mărăşeşti şi spune el ar putea trăi aici.
- De ce trebuie promovat oraşul Mărăşeşti? întreb
„Pentru că asta o să faceţi şi voi cu filmul şi cu cartea. Pentru că Mărăşeştiul are foarte multă istorie în spate. Este foarte important ca oamenii să ştie că în Mărăşeşti a avut loc o luptă foarte importantă pentru România. Oraşul a luat-o puţin în jos, dar acum, uşor, uşor se ridică, de aceea trebuie să promovăm oraşul
Ludwin vine din Franţa. Este cameraman şi, în acest proiect lucrează alături de alţi doi cameramani, la interviuri. Deşi oamenii au fost întotdeauna amabili şi i-au primit frumos, nu toţi au dorit să fie filmaţi.
- Interesantă experienţă, spun...
„Da, pentru tot, locuri, oameni care sunt foarte interesanţi. Nu m-am gândit niciodată că voi veni în România. Francezii nu ştiu multe despre cultura română şi m-am bucurat foarte mult să am această experienţă în Romania”, spune Ludwin.
Ekrem Kömürcü este din Turcia.
„Eu sunt editor. Toată lumea are abilităţi diferite, cineva poate fi mai bun în a scrie articole, cineva este mai bun în a face interviuri, facem tot ce e mai bun.
Am ales editarea în interior pentru că îmi place să ma joc pe computer. Ştiu să folosesc diferite aplicaţii şi, de fiecare dată, încerc să mă perfecţionez.
- Cum e oraşul Mărăşeşti? întreb
„Mărăşeştiul este atât de mic, încât nu m-am putut adapta la început. Dar acum totul este în regulă”.
Klara Keropyan şi Kvaratskhelia Gvantsa sunt din Georgia.
„Salut, sunt Gvantsa din Georgia. Nu aveam informaţii despre România când am venit aici, totul a fost neobişnuit pentru că este ceva nou, oameni noi, oraş nou. Am început proiectul puţin dezorientată, nu ştiam ce fac, dar acum totul este clar şi îmi place. Va fi o experienţă bună pentru dezvoltarea mea viitoare, va fi o experienţă bună pentru mine. În acest proiect scriu articole. Când am timp liber, scriu fiecare moment în jurnal. Când voi termina proiectul, vreau să public o carte despre mine şi despre ceea ce am făcut aici”.
Mina Harbech, din Franţa, a venit în România fără un plan anume, doar cu ideea de a lua totul de la 0, decisă să trăiască experienţe frumoase. Venind dintr-un oraş mare, a mirat-o faptul că seara localnicii se închid în casă, pentru că...
„Oamenii nu au ce face, nici cinematografe, nici club de noapte, baruri şi restaurante, aşa că este destul de greu pentru generaţiile tinere, dar în acelaşi timp este plăcut să trăieşti într-un oraş în care poţi sta de vorbă cu vecinii.
- Cu ce ţi-ai umplut timpul liber? întreb
„În timpul liber, alături de proiect sunt şi profesor de engleză la licee din Mărăşeşti şi Focşani şi joc baschet cu localnicii.”
- Cu ce amintire frumoasă vei pleca de aici?
„Cu siguranţă despre oameni, oamenii din proiect şi oamenii din oraş. Sunt oameni foarte calzi, n-am să uit asta niciodată”, mai spune Mina, din Franţa.
Ona vine din Spania.
„Vin din Barcelona”
- Şi acolo ce făceai?
„Eram în liceu”.
Onei i-au plăcut foarte mult locuitorii oraşului.
„Oamenii iubesc cu adevărat acest oraş. În timp ce merg la interviu, văd şi partea mai puţin plăcută şi apoi văd că oamenii păstrează această dragoste, chiar şi aşa.... Este ceea ce m-a şocat mai mult.
Cred că acest film şi această carte îi ajută pe oameni să vadă Mărăşeştiul aşa cum este cu adevărat acum şi nu cum a fost...”, spune Ona Tarragón Albó, din Barcelona.
Sophia a venit din Danemarca. Când a ajuns la Mărăşeşti sentimentele ei au fost destul de confuze şi nici oraşul nu i-a făcut o impresie tocmai frumoasă.
„Am ales România pentru că este foarte diferită faţă de Danemarca. Aici am învăţat cum este lumea reală şi de aceea am ales ESC-ul ca proiect, pentru a cunoaşte diferite culturi - cultura română - cât şi cultura celorlalţi voluntari. Sunt aici de o lună şi mă simt adaptată, am inceput să cunosc mulţi oameni.”
- Ţi-ai făcut prieteni? întreb
„Da, mi-am făcut prieteni printre voluntari dar şi cu alţi oameni din organizaţie” .
- Te-a interesat ce fac colegii tăi?
„Da, şi vreau să spun că sunt foarte impresionată de munca lor până în acest moment şi că vor să facă un loc mai bun pentru generaţia nouă”, a mai spus Sofie Lisbigd, din Danemarca.
Asociaţia „Voluntariat pentru Viaţă” a luat fiinţă în 2012, la iniţiativa a cinci prieteni din oraşul Mărăşeşti, specialişti în educaţie, artă, istorie şi asistenţă socială, dornici să găsească soluţii pentru a spori integrarea socială, educaţia nonformală şi interculturalitatea din zonă.( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Orașul Mărășești
