Un banc pe zi
Soția mea nu lucreazā!
Conversație între un soț (S) și un psiholog (P):
P: Ce faceți pentru a vă câștiga existența, domnule Rogers?
S: Eu lucrez la o bancă.
P: Soția ta?
S: Nu lucreazā. Ea e casnicā.
P: Cine pregătește micul dejun pentru familie?
S: Soția mea.
P: La ce oră, în general, se trezește soția ta?
S: Ea se trezește devreme pentru că pune masa, pune mâncare la copii la școală, se asigură ca sunt bine îmbrăcați și pieptănați, dacă au luat micul dejun, dacă s-au spălat pe dinți și dacă și-au luat toate lucrurile pentru școală.
P: Cu cine merg copiii la școală?
S: Soția mea îi duce.
P: După ce duce copiii la școală, ea ce face?
S: În general câte ceva prin oraș, cum ar fi: plătește facturile sau se oprește la magazin. Apoi se întoarce acasă și pregătește mâncarea. Servește masa, ordonează prin bucătărie după care se ocupă de spălatul hainelor și curățenia în casă. Doar știi cum e.
P: Seara, când te întorci de la birou, ce faci?
S: Mă relaxez, normal. Păi sunt obosit, am lucrat toată ziua la birou.
P: Ce face soția ta seara?
S: Ea pregătește cina, servește pe copii și pe mine, spală vasele, mai ordonează încă o dată prin casă. Apoi pregătește copiii pentru culcare, le dă lapte cald cum le place să bea, verifică dacă s-au spălat pe dinți...
Dar da...soția nu lucrează...