Jurnalism cetatenesc

Țara lui Ion

Gheorghiță Mocanu
14 oct 2021 1251 vizualizări

Ion este un român credincios. Așa cum sunt toți românii care trăiesc la poalele Carpaților. Credincioși până la sacrificiu! Lumea îl botezase Ion Credinciosul. De câte ori avea ocazia, spunea că el trăiește în Grădina Maicii Domnului. Și chiar așa era! Ion nu mințea, că-l bătea Dumnezeu. Și chiar dacă scăpa și el, ca tot românul, o minciună pe ici pe colo, avea grijă să se spovedească, pentru a nu duce în spate prin viață această greutate.

Ion trăia bine și avea de toate. Nu-i lipsea nimic din cele necesare traiului , pentru că se mulțumea cu puțin. Nu visa la palate, mașini scumpe sau femei frumoase. Traiul lui era simplu și frumos. Că mai scăpa câte un păhărel în plus pe gât, asta e o altă poveste! Altfel, nu s-ar fi numit român! Credința, însă, era așezată în frunte, era aerul pe care îl respira în fiecare zi, dar mai ales duminica, fiind nelipsit de la liturghie.

O năpastă se abătu însă de la o vreme, nu doar peste țara lui Ion, ci peste întreaga omenire. O molimă cumplită, o pandemie necruțătoare, botezată de specialiști: „Covid 19”

― Ia spune, măi, Ioane, te-ai vaccinat, au ba? îl întrebă, într-o doară, medicul din comună, care tocmai mergea pe drum alături cu Ion.

― Nu m-am vaccinat și nici n-am de gând, dom doctor!

― De ce, măi, Ioane, tu nu vezi ce nenorocire în țară? Mor sute de oameni pe zi și peste 90% sunt dintre cei nevaccinați!

― Eu nu mor, dom doctor! Mie nu mi se poate întâmpla! Nu se leagă de mine virusul ăsta! Nu fac vaccinul nici mort! Ați auzit de ăla care....

― Bine, măi, Ioane, nu vrei, nu te vaccinezi! Nu obligăm pe nimeni! Dar să știi că ai și tu o vârstă, ai niște boli, știi bine!

― Știu, dom doctor, dar pe mine mă apără Dumnezeu! Eu merg des la biserică, pup toate icoanele duminica, merg la mănăstiri, pup moaștele sfinților! Sunt sigur că Dumnezeu mă are în vedere și mă apără de rele!

Molima se întindea tot mai mult peste țara lui Ion. Morții se adunau tot mai mulți în cimitire. Înmormântările nu mai conteneau. Jalea era cuvântul de ordine în Țara lui Ion.

Într-o zi, Ion simți că nu mai are destul aer plămâni și o tuse uscată îl sâcâia din ce în ce mai tare. Ajunse, pe urmă, rapid, la terapie intensivă: oxigen, perfuzii, injecții, suferite de Ion.

Ion a murit.

Trupul lui Ion zace la doi metri sub pământ, în cimitirul satului.

Sufletul lui, însă, s-a dus acolo unde bănuia el încă de pe vremea când era în viață: în Cer.

Nervos la culme, Ion ardea de nerăbdare să ajungă în fața lui Dumnezeu. Să-i ceară socoteală pentru faptul că nu l-a ajutat atunci când i-a cerut ajutorul și l-a lăsat să moară la 50 de ani, când putea să mai trăiască o vreme îndelungată.

― Doamne, rosti gâfâind strașnic Ion, grăbit să expună lui Dumnezeu toate of-urile care i se puseseră pe suflet. De fapt, era tot un suflet, doar un suflet... De ce ne păcălești, Doamne, pe noi cei de pe Pământ? Ne rugăm, mergem la biserică, la mănăstiri, suntem credincioși, iar Tu, Doamne, nu faci nimic! Suntem niște proști, noi, cei de pe Pământ, să credem în Tine! E o păcăleală, totul! Dacă aș putea să mă întorc acum pe Pământ, le-aș spune tuturor proștilor care cred în Tine că greșesc! Că își pun zadarnic speranța în Tine! Că, de fapt, nu ne ajuți cu nimic!

Dumnezeu l-a ascultat liniștit pe Ion. Când s-a mai liniștit, Dumnezeu i-a vorbit:

― Văd, ești foarte supărat, omule, foarte tulburat, foarte amărât! Cum te numești, creștine? rosti Dumnezeu, în timp ce deschise un registru uriaș aflat în fața lui.

― Ion, Ion Credinciosul mă cheamă, Doamne!

Dumnezeu căută în registru și ajunse acolo unde era trecut Ion. Se duse cu privirea spre capătul din dreapta al registrului, acolo unde se afla rubrica privind soluțiile, rezolvările cererilor credincioșilor și rosti cu blândețe:

― Ioane, dragul meu, aici la mine scrie că ți-am trimis un vaccin, prin emisarii mei – medicii de mare știință ai Pământului-, un vaccin care te-ar fi scăpat de moarte! Însă tu, Ionică dragă, nu l-ai primit! Te-ai încăpățânat! N-ai crezut că vine de la mine!

Necuratul ți-a întunecat mintea și i-ai crezut pe unii care ți-au spus că vaccinul este de la Necuratul! Ai greșit, Ioane, ei ți-au adus de fapt moartea!

Să știi că tot eu am dat minte oamenilor și au găsit acele vaccinuri care au scăpat lumea de alte pandemii care s-au abătut asupra Pământului de la Facere și până azi!

Știi, Ioane, este o vorbă acolo pe Pământ:

Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă!

Gheorghiță Mocanu


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.