Talentele Vrancei, între aplauze și audiență: cine validează cu adevărat valoarea?
Într-o societate dominată de show și rating, vocile autentice din Vrancea și din întreaga țară riscă să fie eclipsate de spectacolul facil. Anca Denisa ȘOGOR colaborator al Ziarului de Vrancea analizează lucid mecanismele prin care talentul ajunge, uneori, să fie validat nu prin competență, ci prin lumina reflectoarelor.
VALIDAREA TALENTELOR SUB LUMINA REFLECTOARELOR
Fiecare dintre noi admiră talentul pentru ceea ce este: ceva nativ, ceva special, ceva cultivat prin muncă și dedicare. Acestea fiind spuse, nu ne miră existența unor contexte care vizează descoperirea, încurajarea și promovarea unor talente. Publicului îi place să fie surprins, îi place să vadă noutăți sau reinterpretări ale unor situații sau scenarii prin filtrul talentului și apreciază eforturile acelor oameni înzestrați, motiv pentru care contextele se bucură, la rândul lor, de succes.
Merită să încerci, nu? Merită să muncești, să te prezinți drept concurent într-un concurs de talente pentru a fi remarcat, pentru a-ți pune în valoare talentul în fața juraților și a întregii țări. Da, chiar merită... merită să vedem și lucruri frumoase la televizor, umane – mai mult decât merită acele emisiuni pline de intrigi și scandal, de crime și alte orori, care nu fac altceva decât să hrănească mintea întunecată și să adauge noi elemente negative în viața stresantă a omului de rând.
Oamenii participă, oamenii urmăresc acele emisiuni, dar ambele categorii ajung, uneori, să constate că teoria și principiile se transformă într-o linie care se curbează de la un caz la altul. Și așa vedem secvențe regizate post-producție cu anumite cazuri sociale – cu siguranță nu sunt singurele cazuri, ci doar cele făcute publice –, vedem anti-talente lăsate în fața ecranului pentru a stârni un amuzament de nivel mediu, vedem cum adevărate talente sunt primite cu stângăcie de jurații care mai întâi judecă după aspectul fizic și apoi se minunează când descoperă valoarea ascunsă în interior... Vedem cum unii concurenți sunt penalizați din primele clipe, iar alții, de un nivel inferior, sunt păsuiți sau, mai grav, recompensați cu laude și beneficii... Vedem cum unii primesc lecții pentru revenire, iar alții sunt trecuți drept încurajare până la etapa de „selecție”... Vedem cum persoanele care se remarcă din primele clipe trec prin toate etapele concursului, în timp ce persoane care se remarcă doar prin povestea de viață sar peste etape până în semifinală.
Și te întrebi, atunci, indiferent de categoria din care faci parte (concurent/spectator), care e sensul concursului, care sunt criteriile și ce este, cu adevărat, evaluat: talentul sau potențialul de a influența audiența?
Ce căutăm, mai exact? Ce urmărim, ce urmăm în viață? Cât de mult credem noi înșine în ideile pe care le promovăm și le transmitem mai departe viitoarelor generații? În ce moduri susținem calitatea, munca reală și autenticitatea? Poate aceste întrebări nu înseamnă mult pentru cineva care are dificultăți în a-și organiza obiectivele sau care are alte priorități în viață. Înseamnă cu atât mai puțin pentru cineva care nu a luptat cu adevărat pentru o parte din sine, care a beneficiat de sprijin și de confort tot timpul, care se delectează cu mediocrități servite pe tavă drept delicatese pentru minte și suflet, preschimbate în vedete care, prin simpla lor identitate, transformă un banal cotidian în ceva demn de vizionat sau de repetat sub formă de model în viață.
Dar această atitudine, a celor „de la butoane” (la propriu și la figurat), a majorității care tace și își vede de drum, suprimând indirect vocea oamenilor indignați, ucide talentul, îl mutilează strat cu strat și îl reduce la forma unui material de consum. Divertismentul trebuie să fie asigurat exclusiv de manifestarea unor talente din diferite domenii, nu de suprapunerea unor veritabile numere ieftine de „circ” peste un program menit să rămână unul artistic! Libertatea de a participa nu trebuie să fie confundată cu lipsa de seriozitate a unora care pășesc pe acea scenă, profitând de reguli, pentru a-și bate joc efectiv de timpul juriului, al echipei de producție, al altor concurenți și al publicului doar pentru a deveni vedete pentru câteva minute!
Este jenant, este dezamăgitor... Este o contradicție pe care nu puțini o semnalează, dar pe care mulți, prea mulți, o ascund sub un preș imaginar al nepăsării, peste care calcă alte personaje controversate și necunoscute ce plătesc faima personală cu un moment viral revendicat de sfera ridicolului. Iar talentele, în loc să fie validate de persoane competente în domeniu și de publicul larg, de multe ori sfârșesc prin a fi validate de lumina reflectoarelor și de gustul cultivat, în timp, prin conținuturi de o calitate al cărei nivel scade de la o ediție la alta, de la un sezon la altul... Apoi, cireașa de pe tort, societatea se întreabă de ce multe „vedete” nu oferă nimic valoros pentru copii și adulți, iar valorile se descoperă mult prea târziu.
Anca Denisa ȘOGOR
