Sindromul Hybris
Termen din greaca veche care se traduce prin mândrie excesivă, dar și prin vinovăție cu sens de păcat suprem, „dă-i omului puterea ca să-i afli caracterul” afirma al 16-lea Președinte al SUA, Abraham Lincoln 1861-865. Sindromul Hybris sau Sindromul Hubris se referă la persoanele care manifestă o schimbare evidentă de personalitate, în sens negativ, odată cu dobândirea unei funcţii de conducere sau când acced la o poziţie în societate care le conferă putere.
Sindrom instalat cu putere în România după 1989 și cum necazul nu apare niciodată singur, noi am avut șansa nedorită de a avea indivizi bolnavi de hybris, ignoranți, infatuați, imuni la sfaturi, nu acceptă contraziceri și cu pretenția că viața celor dinjur depinde în exclusivitate de ei; cu urechea aplecată spre aprecieri la adresa lui „ești puternic, ești deștept, ești descurcăreț”, apanajul oamenilor nepregătiți și fără scrupule. S-a umplut țara de licențiați grație fabricilor de diplome și de doctori prin plagiat: avem doctori și generali mai mulți decât SUA, dovadă certă pentru noi, rodul putred al activitățiii politicienilor postdecembriști, care au îngenuncheat țara prin decizii inutile, prin împrumuturi fără măsură și cu o contribuție consistentă la dezastrul economiei emigrației catastrofale a muncii calificate și tinerilor, cu însușire de bunuri necuvenite, cu salarii exorbitante, pensii ilegale și pensii speciale. Vile și case de vacanță în țară și străinătate, dotate cu piscină, bazin de înot, spații de agrement, fiecare membru al familiei cu Mercedes sau Alfa Romeo, iar beizadelele la studii la Harvard, Cambridge, Oxford, Sorbonne.
Atenție! România este o țară eșuată, afirmația președintelui, iar cele mai importante funcții în stat, este prea puțin spus, complicațiile și starea de fapt combinată cu pandemia a adus România într-o țară atât de critică încât e gata de explozie. Bogați și săraci, inflație 8.16%, o monedă în prăbușire și o iarnă care va fi suportată greu de cei mulți. Toate acestea au un acompaniament într-o justiție insolventă care obstrucționează legile țării și constituția, aprobă infracționalități în care interesul lor primează. Și cel mai grav lucru este că cei care nu fac nimic pentru România sunt cei mai bine plătiți în comparație cu producătorii de bunuri materiale și financiare. Justiția noastră a uitat de jurămintele cinstei și determinării, iar legile aplicate preferențial se traduce prin exemplu că un cetățean fură o găină și primește 3 ani cu executare, un politician sau jurist face pagube de milioane, adică și le însușește și primește 3 ani cu suspendare, și tot atât de grav este și faptul că au ignorat votul popotului suveran considerându-l consultativ și și-a dat acordul tot în interes personal pentru o salarizare discriminatoire, de altfel singuri și-au facut salarii cu sporuri de limită de vârstă sporuri de stres periculozitate și altele. Sub umbrela interpretării juridice în fața naivilor din vârful piramidei s-a ajuns ca juriștii să conducă țara. Mărirea bogățiilor din România a cca 7-8% din cetățeni este echivaletă cu restul populației, și ca o bomboană pe colivă singuri si-au stabilit mărirea pensiei cu 20% când muritorii de rând au primit între 6-10%. Jurământ de responsabilitate îi obligă să reflecteze la solidaritateaumană și să vadă că un cetățean român primește 1491 de lei salariul net pe economie, soție fără serviciu și 3 copii la școală ; s-au îmbogățit într-un ritm atât de rapid că nu au echivalent în Europa. Costul acestor acumulări sunt acoperite în mod cinstit prin venituri legale și plauzibile doar 10-15%. Întrebare firească: restul unde e? Acolo unde justiția nu gestionează corect si concret pedepsirea infracționalității, furturile, atacul la persoană, proxenetismul, comerțul cu ființe umane, prostituția, dar mai ales corupția, sunt la ele acasă.
Din curiozitate personală, stați de vorbă cu un politician postdecembrist cu întrebări firești care vă interesează și veți vedea cu câtă nonșalanță minte sau parafrazează subiecte demne de un individ hybris, oamenii se schimbă odată cu vremea, cu promovările în funcții, cu banii care îi posedă, cu modul de viață și gradul de bogăție care îl deține. Evident că nu vede sărăcia care încet și sigur se instalează în societatea noastră. A dispărut total solidaritatea umană de unde putem concluziona, că unii o duc dolce vita, iar alții, și nu puțini,își culcă copiii nemâncați, abandonul școlar este în floare, avem numeroase familii de bătrâni neajutorați, sate goale, natalitate foarte scăzută, și ca o felie de tort destul de mare - pandemia facă ravagii în România. De altfel suntem campioni în mortalitate infantilă, suntem necompetitivi, cu o datorie externă de apocalipsă, iar bogățiile noastre naturale, gaze petrol, aur și hidrocarburi sunt gestionatescandalos de către multinaționalele instalate cu acordul și sub privirile noastre îngăduitoare. Este regretabil faptul că atât președintele cât și funcționarii publici investiți cu informarea populației, nu explică jaful finanțelor; replică puerilă cu tocirea coatelor pe băncile școlii a fost și rămâne o iluzie. Simplu și concis, cine a finanțat școala ca tu politician să poți să înveți gratuit și să poți să devii folositor societății, iar emisiunile TV cu pretenții de a fi competente mint cu nerușinare explicând, spre exemplu, evoluția pensiilor mici și mijlocii, iar de pensiile ilegale fără contributivitateși de pensiile speciale nicio vorbuliță. Mai mult, ați auzit cumva sau ați văzut în Parlament o prezentare a stării de fapt a țării? Toți au luat metoda struțului, și dacă tot suntem la întrebări, dacă ați auzit că un bugetar, bancar, polițist, primar sau parlamentar a plecat să muncească în străinătate. De investiții ce să mai vorbim, față de necesar nici nu există, documentații stufoase, studiu de fezabilitate. Explicația este simplă, dacă o autostradă este necesară este și fezabilă. Până unde putem merge cu eșecurile, până când vom mai putea trăi din împrumuturi, când ne vom lăsa de populisme și minciună? Se spune că speranța este ultima, oare mai putem crede în speranță? Să amintim aici afirmația profesorilor dr. Iamandi si Baltasiu de la Universitatea Româno-Americană că România, la ora actuală, se află în prăpastie aproape totală, cu puține șanse de redresare dacă nu se impun măsuri drastice de gestionare a vieții economice, un echilibru în măsurarea și retribuirea muncii, de o dezvoltare la scară naționalăși orientare politică de însănătoșire a vieții sociale. Măsurile sunt singura noastră șansă și trebuie aplicate pentru a evita dezastrul total, singurul lucru care ne trebuie este voința și fiecare individ să fie conștient că fără aportul lui nu se poate face nimic, că primul pas este reducerea drastică a cheltuielilor neproductive, care se traduce astfel:
1. Reducerea numărului de parlamentari de la 465, sunt necesari 101. 364 ar crea un disponibil financiar pentru executarea a 218 km de autostradă.
2. Echilibrarea salarizării pentru retribuirea muncii, eliminarea tuturor sporurilor și introducerea raportului pe salarii de la 1 la 5,iar pentru funcții înalte de la 1 la 10.
3. Eliminareatotală a pensiilor speciale și a celor care nu au respectat legea contributivității.
4. Avem 5 milioane de salariați și 5 milioane de asistați social, care în afară de primirea a 400 lei lunar, oameni ce plesnesc de sănătate, trebuiesc școliți în meserii, de preferințătoate condițiile asigurate pe timpul școlii și după absolvirea cu diplomă să ateste calificare să-și câștige existența prin muncă proprie. De asemeni copiii care nu urmează o formă de învățământ nu trebuie săprimească ajutor social și alocație de stat, iar serviciile medicale să elibereze certificat de handicap în condiții legale.
5. Voluntariat în prestarea muncii de consilier local, comunal, municipalși județean ca în Elveția, Suedia, Norvegia. Un consilier primește pentru o ședință pe lună cca 2500 de lei. Închipuiți-vă, la armata de consilieri pe care îi avem, câți bani se cheltuie ilegal.
6. Dezvoltarea industriei de prelucrare a produselor și materiei prime existente în țară, a materialului lemnos, a gazelor naturale, aurul de la Roșia Montană, gazele de pe platoul continental și încurajarea producătorilor particulari în producerea de alimente și de creștere a animalelor.
8. Acolo unde justiția nu-și onorează obligațiile, infracțiunile și averile câștigate ilicit sunt eludate, cu toate că dintr-o verificare exactă și concretă, venitul la bugetul țării ar fi destul de consitent, eradicarea corupției este un act benefic pentru societate, dar nu se poate face fără contribuția justiției.
9. Să împărțim averea țării corect proporțional cu contribuția fiecăruia în producerea de bunuri materiale și financiare ale țării, este posibil? Da, este posibil, într-o altă generație.
Ca o completare la ce s-a scris până aici, eliminarea indivizilor hybris din societatea noastrăși înlocuirea cu oameni competenți și de bun simț, este nu numai o necesitate morală ci și o necesitate materială!
Gheorghe Băeșu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
