Jurnalism cetatenesc

Simbolul prieteniei

Florin Iacob
18 apr 2023 2042 vizualizări

Simbolul prieteniei, ori al iubirii, simbolistica acestora se cantonează în sfera afinităților individuale pigmentate cu parfumuri sentimentale ori cu relaționari bazate pe interesul apartenenței, în sensul că vrei să aparții cuiva, vrei să-ți aparțină cineva, e o cerință a sufletului invizibilă, unii îi spun "chimie".

Când vrei sa fii prietenul cuiva, ori vrei prietenia lui, acolo e un sentiment de atracție, sentiment căruia îi dorești un răspuns pe măsură. De multe ori răspunsurile nu ni se par pe măsura așteptărilor, tocmai pentru că totul se măsoară în propria dorință, când de fapt în această simbolistică echilibrul dispare tocmai pentru că uităm sau ignorăm că ar trebui sa căutăm răspunsuri la așteptările noastre și în propria renunțare. Câți facem cu adevărat asta încă înainte de a începe o relație? Câți punem în balanță dorințele cu renunțările, câți suntem dispuși să păstrăm acest echilibru, sau mai mult să fim dispuși a înclina balanța spre renunțare?

Cu adevărat un prieten adevărat, neprețuit e ca diamantul dintr-un colier de pietre nepretioase, de cele mai mute ori diamantul este atât de orbitor încât nu privim spre el, ne aruncăm privirile spre pietrele din colier, apoi culegem prețul acestora meritat ori nu, cu gândul la diamantul strălucitor. Câți ar ști să prețuiască "mai-mult-ul" fără a mai da importanță "nimicului" ce se încăpățânează să  subjuge inimile, și mai rău, gândurile?...  Sunt puțini aceia mângâiați de aceste diamante, categoric aceia sunt curajoșii ce au știut a privi strălucirea diamantelor. Uneori strălucirea aceasta este însoțită de atâta căldură încât te sperie, uneori strălucirea poate fi asemeni unor flori de gheață în bătaia razelor dimineții. Și florile de gheață le poți iubi, tot flori sunt, așa reci cum sunt, trebuie doar să descoperi frumosul din ele și să le încălzești cu sufletul tău, fără a le topi însă... Sunt atât de frumoase!... Dacă vreți o comparație, sunt asemenea unei femei reci  de care te-ai îndrăgostit și totuși de care nu ai vrea să te lipești nu pentru că e rece ci pentru a nu-i spulbera aura, boema, frumusețea.     

Frumusețea înseamnă ochii cu care o privești!. Uneori o privești în paradigma celor două moduri ce separă trăirile din viață și năzuințele în moarte, iad și rai deopotrivă; ...     

Câteodată așa este viața. Vine momentul în viața fiecăruia în care iadul devine obositor, atunci e nevoie să te transformi în rai, și să vrei să îl dăruiești, și cui ai vrea sa faci asta decât prietenilor, celor ce știi că îți sunt aproape sufletului tău?... surpriza este că raiul respectiv tu îl vei percepe în primul rând, abia apoi persoanele cărora ți-ai pus în gând să-l dăruiești. Morala este că atât iadul cât și raiul ni-l dăruim singuri, apoi fie suferim, fie suntem fericiți,  cert este că raiul se construiește cu mult mai multă muncă. Mai e un adevăr ce ne lovește pe toți, anume că viața trece, și sfârșim de fiecare dată întrebându-ne dacă a meritat să renunțăm la munca propriului nostru rai pentru a primi cu ușurință iadul mereu facil, ispititor???...

 Cam așa este și cu simbolistica prieteniei sau iubirii, în umila mea înțelegere, este mult mai multă muncă să construiești și să menții o prietenie ori o iubire decât să stârnești iadul urii și al dușmăniei, al distrugerii.

 Până la urmă viața e până acolo unde duce visul. Odată ce încetează a mai visa, dispare din viața omului motivul, la tinerețe avem vise de iubire, carieră, la maturitate, continuam visul carierei nelăsând iubirea abandonată, la bătrânețe, abandonând cariera ne mai rămâne același vis, iubirea: de semeni, de Dumnezeu, de viață, sentimentul este mereu același, cum același rămâne visul. În tot acest vis e o salbă de trăiri în care fiecare om care a simțit iubirea ori prietenia cuiva nu are cum să ignore simbolistica și simbolul acestora în existența lor. Ele formează bagajul cu care trecem Dincolo, restul, sunt lucruri imateriale ce rămân tot sub forma unor sentimente ce le purtam în sufletul nostru. Amintiri.

 Florin Iacob / colaborator  Gazeta Culturală și Ziarul de Vrancea /  Răcoasa - Focșani / 24-25 decembrie (reeditat 09 aprilie 2023)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.