Sesizarea cititorului ZdV: „Când are chef scoate boxa în parcarea dintre blocuri până la 3-4 dimineața și ascultă muzică cu volumul dat la maxim”
Cititor ZdV: „Stimată Redacție,
Mă numesc Brîndușescu Nicolae și locuiesc pe strada Revoluției nr 17, Focșani. Apelez la ajutorul presei pentru că am ajuns la disperare. De aproximativ 1 an de zile, nu am liniște nici zi nici noapte, nu dorm mai mult de 1,00-1,30 ore pe noapte din cauza lui N. C. care locuiește fără forme legale la concubina lui. Acesta când are chef scoate boxa în parcarea dintre blocuri până la 3-4 dimineața și ascultă muzică cu volumul dat la maxim. Am încercat să-i explic civilizat că sunt bolnav și am nevoie de odihnă iar soția mea pleacă la muncă dimineața neodihnită, dar a spus că nu-l interesează, el face ce vrea.”
”Am anunțat organele competente care l-au sancționat de nenumărate ori, dar el a continuat haosul.M-am adresat Primăriei, pentru că acest bloc 17 este administrat de Primăria Focșani, dar ni s-a răspuns verbal și sec: fără hotărâre judecătorească nu-l pot evacua! Îl întreb pe domnul primar Cristi Misăilă, care susține că respectă legea, de ce a mai făcut acele contracte adiționale din 2019 dacă nu le respectă? Am ajuns să fim terorizați de N. C. în fiecare zi și noapte și pentru el nu există lege, sau cineva din Primărie îl susține? Am ajuns la disperare, nu mai pot locui în casa pentru care plătesc, în comparație cu ei, care stau fără să plătească un leu. Acest N. C. împreună cu gașca lui de tăiat frunze la câini, mă înjură, mă spurcă, mă amenință că intră peste mine în casă dacă mai sun la Poliție sau Jandarmerie.
Nu sunt singurul deranjat de acest personaj, însă ceilalți vecini din bloc și blocurile învecinate se tem să vorbească pentru că sunt bolnavi, bătrâni , fără sprijin.
Sper ca strigătul meu de disperare să fie auzit de domnul Misăilă și să respecte legea, prin fapte nu prin vorbe, pentru că întotdeauna a pasat responsabilitatea către Poliție, care , în afară de a-l sancționa nu poate face mai mult, altfel mă văd nevoit să-mi găsesc un loc de odihnă, unde să am liniște și să fiu în siguranță, sau să încerc să-mi fac dreptate singur. Am 63 de ani, sunt bolnav, nu mai am nimic de pierdut.
Vă mulțumesc pentru înțelegere.”